722 matches
-
a fratelui mai mic, care obișnuia a-și anexa numele de familie obiectelor, în registru hipocoristic: "Măsuța Pițu, Blidișor Pițu, Știobuleț Pițu, Calendar Pițu, Scăunel Pițu". Ba îl aplica și organelor corpului: "Ureche Pițu, Năsuc Pițu, Genunchi Pițu, Gura Pițu, Grumaz Pițu". N-ar fi o operație ilogică, se grăbește a-l scuza pe mezin eruditul frate mai mare, deoarece există "coduri multe ce pedepsesc partea în locul întregului, organul păcătuitor în locul totului individual - islamul rigorist laba hoțomanului taie, sub alte latitudini
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
partea mea butoaie pline de lacrimi și căderi/ într-un gol numai al meu la tine/ toate vin într-o succesiune de întâmplări calme// (vreau să negociez vreau să fiu flexibil) și/ linia dintre noi se ridică și ne strânge grumazul/ ne spânzură unul de altul"(sushi). Mă pretez la clișee: un volum promițător. Fără merite individuale nemaipomenite, dar cu câteva săgeți in-dicatoare îndreptate ferm înainte.
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat pe nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii iștia, că tare-s cuminți! Nu te-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a vecinilor cu bucățile cele mai dulci din țara asta... Și noi nu am ridicat un deget în apărarea țării. Am plecat capul ca vitele la tăietoare - a adăugat Costăchel. Asta încă nu-i totul. Nemții ne-au pus pe grumaz o povară care la prima vedere pare avantajoasă, dar în realitate este un adevărat jug. În ce constă aceasta? a întrebat Costăchel. Toată economia noastră este aservită nemților. Adică tot ce producem suntem obligați să le vindem nemților la prețuri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care nu era al lui. Bine ai spus Roșie, pentru că pe unde a trecut a lăsat doar scrum și sânge! Nu ne a prins din urmă, ci am primit ordin să-i așteptăm, cu arma la picior. Adică să plecăm grumazul de bună voie, să ni se urce rusul în cârcă. Pentru a câta oară ni-l făceam tovarăș pe rus, spre nenorocirea noastră, Petrache? Pentru a câta oară? - a întrebat cu disperare Costăchel. Cine vrei să-ți răspundă, omule? Cine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
încă tulburi. Dădu să se ridice, dar parcă nu-i reușea chiar așa cum ar fi vrut. Se clătină și se sprijini cu mâna de tocul ferestrei. Își mișcă hotărât capul în dreapta și în stânga, începând după aceea să-și maseze ușurel grumazul. Constată: "Mamă, ce-am amorțit". Frisonă ușor: "Și s-a lăsat și frigu', al dracu'. Trebuia să mă bag înăuntru, la căldurică". Strănută vârtos de câteva ori, apoi își trase zgomotos nasul, mârâind: Acu' poate și răcesc..." Intră în odaie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dâmbul ista și s-o sfârșit greul!” Hai să trecem dealul și pe urmă... somn de voie, flăcăi - a încercat Hliboceanu să îndulcească greul ce îi aștepta. Fără nici un strigăt din partea cărăușilor, boii s-au urnit din loc, opintindu-și grumazurile în jug. În scurtă vreme, au urcat dealul. Apoi, cât ai fuma o țigară, au ajuns la Fântâna cu răchiți. Un popas scurt era bine venit. De această dată, au pus câte un țol pe spinarea boilor asudați, pentru a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
geci ai lui Anton nu-mi trezeau vreu interes - am Întors așternuturile și m-am Întins. Din camera alăturată se eliberă o chicoteală. O femeie spuse ceva cu o voce estompată; un bărbat bombăni fericit. Mi-am Împletit degetele sub grumaz, gata să mă contopesc cu delicata opacitate a verii. După un timp, vrând-nevrând, impresiile au Început să se transforme În gânduri. Deși Anton stătea de mai bine de jumătate de an la Pensiunea Landau, nu lăsase nici o amprentă personală asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
putut-o împiedica să traverseze parcul în fugă și să se arunce în East River? Crede-mă, doctore, poate foarte bine să facă una ca asta - de-aia mi-am ținut gura; pe urmă, însă, brațele ei mi-au încolăcit grumazul și, vai, s-a apucat să-mi îndruge vrute și nevrute. — Te iubesc, Alex! Te adulez și te ador! Te rog, nu mă umili! N-aș putea răbda una ca asta! Căci tu ești cel mai bun bărbat, femeie sau copil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu aghiasmă. Îmi arată amulete lustruite care reflectă energiile negative. Un cuțit ritual cu plăsele albe care se numește bolline. Sânii i se sprijină pe catalogul deschis, acoperind paginile pe jumătate. Lângă mine, în picioare, cu mușchii săltându-i pe grumaz, strângând amândoi pumnii, Stridie zice: — Știi de ce majoritatea supraviețuitorilor Holocaustului sunt vegetarieni? Pentru că ei știu cum e să fii tratat ca un animal. Cu corpul iradiind căldură, zice: — Știai că, pentru producția de ouă, cocoșii sunt malaxați de vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zugrăvește în roz clădirea de ciment. A fost transformată într-un ashram. În iesle au plantat legume. De-atunci, vaca-fariseu nu a mai grăit nici o vorbă. Paște iarba din curțile oamenilor. Bea din scăldătorile pentru păsărele. Oamenii îi agață de grumaz ghirlande de flori. Folosesc vraja de stăpânire, zice dom’ sergent. Ne-am oprit în mijlocul străzii, așteptând după un porc imens care traversează agale. Alți porci stau împreună cu găinile la umbra de sub prelata magazinului de metalo-chimice. Vraja de stăpânire îți permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
firește, exteriorul acela dolofan, moale și aparent neajutorat era doar atât: un exterior. În realitate, mușchii lui erau tari ca oțelul; mă apucase cu mâna de gât, îmi dăduse un genunchi în boașe, iar vârful cuțitului mi se apropiase de grumaz suficient cât să-mi zgârie pielea, făcând să țâșnească o picătură de sânge. Capacitatea mea de a opune rezistență - păianjenul detestabil al intenției vagi - dispăruse. Mintea mea căuta cu disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
facă rost de ceva gologani pentru băutură și opiu. Ramona oftă adânc și mai luă o gură de ceai. Bull văzu cu colțul ochiului cum fostului muncitor naval i se mișcă în sus și-n jos mărul lui Adam pe grumazul vânjos. Ramona era cel mai nepotrivit candidat posibil la condiția de femeie. E chiar mai nepotrivit decât mine, se gândise Bull. Fața îi era puternic masculinizată. Nu se deosebea prea mult de Desperate Dan, cu excepția nasului roman bine conturat. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Frenc se dovedește a fi un laș, fuge, dezertează, nu mai are muniție, cic, cic, cu care să găurească trupul și așa plin de schije al indianului cu cuțit, pentru cei lași nu se scriu povești frumoase, picioarele indianului încalecă grumazul lui Frenc, iar cuțitul îi sfârtecă pieptul cu sălbăticie, sângele curge șiroaie, Frenc pleacă într-o lume mai bună, e azvârlit în prăpastie, torenții râului îi spală rănile, arată ca nou, se întoarce rapid, o mână îl ridică în zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
multă bogăție pentru ei. P.P. Negulescu amintea cândva: „Cu cât dar conducătorii statelor vroiau să realizeze mai multă bogăție, mai multă frumusețe, mai multă civilizație (de pildă faraonii, dictatorii etc), cu atât li se impunea de a apleca sub jug grumazul mulțimilor înfometate.” Cei determină atunci pe români să le acorde politicienilor în sondaje atât de puțină încredere? Poate că nu sunt pe placul lor acești conducători ai destinului țării noastre în lume. Sărăcia afectează chiar și raporturile dintre oameni inducând
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
norocu’... dau cu ghiocu’... Sunt din nou în stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la mine povestea cu vânătorul care prinde căprioara dintr-un salt, cuprinzându-i grumazul subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De, eu mă întreb totdeauna dacă nu cumva am coșuri pe spate. *** „Mă duc s-aprind o lumânare și la ăi bătrâni și să mai smulg din ce-i acolo, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
școli spun astăzi că, în valul recent de sinucideri la adolescenți, e vorba de fapt, mai ales de puștii care încearcă să se sugrume în timp ce-și fac laba. Îi găsesc ai lor țepeni, c-un prosop răsucit în jurul grumazului, legat de suportul de prosoape din baie. Spermă moartă peste tot. Sigur, părinții curăță. Trag niște pantaloni pe copil. Fac să pară totul... mai acceptabil. Să pară intenționat. Genul obișnuit de sinucidere tristă de adolescent. Un alt prieten de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâna ei îi dă drumul, scaunul cu rotile zdrăngăne, stârnind un nor de praf din covor. Roțile din față ale scaunului se ridică de pe covor la aterizarea dură a bătrânului, care își duce ambele mâini la gât, să-și elibereze grumazul. Se apleacă apoi să-și ia cana de cafea de pe podea. Șuvițele cărunte pe care și le piaptănă de obicei peste cap îi atârnă acum drept în jos, încadrând chelia lui acoperită de pete. Lângă scaunul Sfântului Fără-Mațe, Cora Reynolds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că sunt foarte umiliți de toată povestea, pe undeva parcă se schimbaseră rolurile, mama volubilă căuta să umple golurile dintre ei cu nimicuri, tatăl își dregea mereu glasul, o faringită devenită la el cronică își tot depunea de-a lungul grumazului, flora, deseori avea o vagă senzație de sufocare, asta era cauza pentru care făcea acel zgomot din gât, nevastă-sa, mai în glumă mai în serios spunea, auzi cum se cârâie. Atunci când îl așteptau să vină de la slujbă și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să fiu atent. În ușă dădu nas în nas cu șeful, care venea val vârtej fluturând o hârtie. Își opri o clipă privirea asupra înfofolitului Viorel Angelescu. Ați plecat? Da, gata, răspunse el gutural și ieși cu un nod în grumaz. O veni ea ziua când tovarășii șefi o să fie trași la răspundere. Un hipertensiv pe teren, auzi! Chestia asta cu hipertensiunea era jucată de el de când medicul cardiolog, prieten cu socrul lui, din alt oraș, i-a atras atenția asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
imediat și l-a apucat de mână. El a tresărit, s-a oprit din vorbă și spontan s-a întors către dânsa, a ridicat-o în brațe. Părul ei lins, blond, lung s-a clătinat viu, în timp ce fata îi cuprindea grumazul și-l întreba la ureche dacă-i adusese alune. Fana urmărea toată numai zâmbet efuziunile lor sentimentale. Atunci Carmina și-a adus aminte de vorbele Sidoniei care-i împărtășise frământările ei, cu mimica chinuită, cu ochii îngustați, strânși între razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care nimeni nu le asculta, nici atunci, nici acum, fără să se mire sau să se Încrunte. Tâșneau din el ca niște izvoare de ape sulfuroase pe care puțini le beau cu plăcere: chizeș, chirneșă, tindeu, merindare, năfrămuță, prigorii, meseleu, grumaz, mândule, vrâste, băbăludă, tiglăzău. Odată cu rostirea acestor cuvinte Însă i se Întâmpla să se gândească tot mai des la biserica din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu corn în poala mea. Totuși, nu avea maiestatea licornului prinț desprins din basmele cu fete frumoase, dar mai ales înțelepte, sau tapițeriile lucrate în mătase. După cum, nici să adoarmă în poala mea nu avea de gând. I-am atins grumazul și l-am mângâiat ușor cu degetul. Am stat așa preț de câteva clipe, până când m-a strigat mama. Rămăsesem prea mult în urmă. I-am dat capul ușor la o parte, dar el continuă să mă privească cu expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei i-a spus sau recitat câte ceva lui Moș Crăciun, pentru că gurile lor au început dintr-o dată să se miște frenetic, luând tot felul de forme ovale, ca și cum ar intona un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]