410 matches
-
și se consolează reciproc. În schimb, Mite nu reușește să se lege pentru totdeauna de ceva sau de cineva. Amușină, ca un câine mare, mușcă sau schelălăie pe drumurile vieții, privește uneori cu ochi injectați, de dulău turbat, ori se gudură pe lângă o nouă fustă, cu speranța că aceasta va cădea cât mai grabnic. E un animal, deocamdată, fericit, cu atâția pumni încasați în ficat sau în figură, dar cu un tonus foarte bun; un fel de vagabond îndrăcit pe care
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
de alegerile prezidențiale din 2014. Indiferent de cine va fi președinte la Cotroceni, nu va putea schimba majoritatea parlamentară. Eu sper ca Victor Ponta să nu fie președintele României pentru că are o imagine foarte proastă în exterior. Victor Ponta se gudură pe lângă fiecare demnitar străin. Dacă o face el pe lângă mine, vă dați seama cum o face cu demnitarii străini", a spus Traian Băsescu la B1 TV. "Victor Ponta va fi un președinte rău pentru România. În situația în care pierde
Traian Băsescu, scenariu pentru Victor Ponta. Ce se va întâmpla dacă nu va câștiga Președinția by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81985_a_83310]
-
de alegerile prezidențiale din 2014. Indiferent de cine va fi președinte la Cotroceni, nu va putea schimba majoritatea parlamentară. Eu sper ca Victor Ponta să nu fie președintele României pentru că are o imagine foarte proastă în exterior. Victor Ponta se gudură pe lângă fiecare demnitar străin. Dacă o face el pe lângă mine, vă dați seama cum o face cu demnitarii străini", a spus Traian Băsescu la B1 TV. "Victor Ponta va fi un președinte rău pentru România. În situația în care pierde
Traian Băsescu, scenariu pentru Victor Ponta. Ce se va întâmpla dacă nu va câștiga Președinția by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81983_a_83308]
-
nu mai scandalizează pe nimeni. Născut din părinți adulterini, tânărul politician Victor Ponta are și el toate șansele să sfârșească la fel: abandonat într-o noapte, așa cum l-au părăsit fără să clipească pe Mircea Geoană toți cei care se gudurau până mai ieri la picioarele lui. Câteva impresii de la revoluția lui Ponta Atmosfera de revoluție e o creație televizată. Protestul din stradă este, pe jumătate, o acțiune politică. Cealaltă jumătate e sindicală, adică tot politică. Revoltații autentici, de bună credință
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să latre ca la om străin. Dar, când au auzit glasurile lui moș Dumitru și al lui Pâcu, s-au liniștit ca prin farmec. Crâșmarul a ieșit în ușă și s-a minunat: Măi, să fie! Dacă nu vedeam câinii gudurându-se pe lângă voi, aveați parte de un foc de pușcă...Uite-o colea! Că mă gândeam eu: „Cine să aibă curajul să umble pe așa un prăpăd de ninsoare dacă nu niște lotri?” Bine ați venit! Greu drum ați avut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
câștigată chiar de directorul magazinului. Acesta are motive serioase să se grăbească: chiar în acea dimineață primise un avertisment de la patronat - sau face o minune ca să crească vânzările, sau e dat afară. — Vă interesează ceva anume? începe el să se gudure pe lângă Lionel. — Un costum negru, sobru. — Sunteți invitat la un faliment? întreabă directorul, aflat încă sub impresia avertismentului primit. — La o înmormântare. Directorul îi strânge mâna dreaptă între mâinile sale și încearcă să-l consoleze: — Îmi pare rău. Condoleanțe. — N-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mâhnirile în suflet. Fata făcu drumul până la poartă însoțită doar de un cățel tărcat, un ghemotoc cu ochi care n-o cunoscuse până atunci pentru că, la plecarea ei în lumea largă, acesta nu se afla în gospodărie. I se alăturase gudurându-se, voind ca măcar el să-i dea un semn de afecțiune în această ogradă care fusese cândva și a ei. Simona se uită în urmă. Nici o mișcare. Vestea adusă de ea topise nu numai lumina din casă, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
niște gropi făcute de aceste animale de companie, care căutau mereu răcoarea când soarele era prea arzător. Ano! Ești acasă? Vino și liniștește-ți câinii, că nu vreau să ajung pe la spital. Ana a ieșit În pragul casei, În urma ei gudurându-se un cățel de vreo două luni, alb, cu două pete negre În frunte. Se chinuia să-și așeze baticul peste părul Încâlcit și alb de ziceai că-i o cânepă nescărmănată. După ziua În care a muncit prin sat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a ciocanului ca pe un cântec ce voia neapărat să-i prindă zborul de pasăre măiastră. Bucata de tablă de aramă se supunea docilă, dobândind treptat forma dorită de tânărul meșter. Corbu, câinele lui drag, se apropie de el, se gudură, voind să-l distragă de la ale lui, lătrând ușor, alintat. - Mukh les1, măi frumosule, mai zise băiatul, dar se văzu nevoit să lase totul baltă și să-i alinte un timp blana moale și mătăsoasă a câinelui, fiind mereu cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fi destul de lapidară. Nu spunea nimic mai mult decât îi relatase omul în uniformă albastră. După ce semnă, curierul salută și se retrase. Alex intră în curte, mângâie câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga mea! Cu ce ne ospătăm astăzi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a venit Într-o sâmbătă, când ne-am Întâlnit pe stradă, după o ploaie de vară, În fața unei florării. Era de mână cu o slăbătură, un individ scheletic, un tip În vârstă, o adevărată mumie. Îi cumpăra trandafiri. Ea se gudura pe lângă el ca o cățelușă În călduri, vorbind agitată și râzând zgomotos, cu toată gura. Cu toți dinții ei perfecți... de un alb perlat. Când m-a văzut, a rămas un moment suspendată de cerul foarte Înalt (cu siguranță mi-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
au servici și pentru el. Nu avem, i-au răspuns. și-atunci, elementul, a trecut la vânzare a ce mai avea prin casă, ca să poată supravețui încă o zi-două. Dar, oare, toată viața, ce-o fi făcut, în afară de a se gudura,în fața așa-zisului servici, ca un cățeluș, obișnuit cu așa ceva? Normal, unul dintre cohabitatori, îl întreabă și se întreabă: dar, oare, Vasile Apati, din zona Satului Mare - România, n-a putut gândi că viața are, pentru fiecare dintre noi, fațete
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ai suportat-o, palmele și flegmele care le-ai încasat, pumnii în stomac, asta-i soarta oricărui patruped credincios stăpînului, pînă la urmă tot numai cu niște șuturi în fund se alege, indiferent cît de bine a învățat să se gudure. Oricum, trăgînd linia, nu cred că ai fi putut beneficia de o mai frumoasă reabilitare, Potaie, și indiferent dacă astăzi mai există cercuri de indivizi care privesc exclusivist sau lucid problema vieții și a morții tale controversate, te poți odihni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu numele ăsta, i-o trîntește Patru Ace în față vizibil iritat, întinzîndu-și gîtul peste masă, iar dumneavoastră nu numai că vă bate vîntul prin buzunare, dar sînteți și mult pe minus, negativ, mă înțelegeți? — Știam eu că nu te guduri tu așa din proprie inițiativă pe lîngă mine, îi zîmbește dezvelindu și dinții albi, ciocănindu-și unul din canini cu unghia. Arată-mi tu un parior înrăit care n a jucat niciodată pe datorie. Pur și simplu n aveam chef
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură, dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele. Într-un an m-am pierdut În aglomerația unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pâine și iaurtul, apoi iese afară să tragă puțin aer proaspăt În piept. Asta Îi pune sângele În mișcare. Urinează sub cerul liber, În spatele magherniței, privit de pe acoperiș, de un porumbel care-și cheamă insistent perechea. Câinele lui Ben, se gudură pe lângă el, dând din coadă și făcând salturi caraghioase. Antoniu Îi aruncă cutia de pate În care au mai rămas câteva resturi de pastă, pe care animalul le linge meticulos. Frigul de dimineață, pătrunzător, Îi intră În oase făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vară, Închipuindu-și că ar putea fi și ei proprietarii unei căsuțe, Înconjurată de o grădină plină cu flori și cu pomi. Antoniu e Întrerupt pentru câteva minute de câinele lui Ben care intră În Încăpere și Începe să se gudure, ștergându-și blana de picioarele lui, și uitându-i-se În ochi ca un copil care are nevoie de mărunte dovezi de iubire. Îl scarpină pe creștet, Îl mângâie, și Îi vorbește cu o voce blândă. Dând din coadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă dureau Îngrozitor rinichii. Am descoperit scara care duce la pivnița de sub cinematograf, cu totul Întâmplător: mergând prin oraș fără speranța că voi găsi un adăpost pentru noapte, am ajuns și În preajma cinematografului. Un câine s-a apropiat de mine, gudurându-se. I-am vorbit, l-am mângâiat, i-am dat o felie de parizer pe care-a hăpăit-o imediat, după care s-a strecurat, deschizând-o cu botul, printr-o ușă laterală, În fapt o intrare părăsită, Întorcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înțelese, Înspăimântată, că era singură. Doctorul Czinner plecase; nu-i mai putea auzi respirația. De undeva, de foarte departe, prin Întunericul vag, ajunse până la ea zgomotul unei mașini care schimba vitezele. Ajunse lângă ea ca un câine prietenos, ce se gudură și adulmecă În jur. Dacă doctorul Czinner a plecat, se gândi ea, nimic nu mă mai reține aici. Mă duc să dau de mașina aceea. Dacă este a soldaților, aceștia nu-mi vor face nimic, și s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că nu le vede... Pe Nichita Stănescu, dl Simion îl justifică astfel: „Nichita și-a apărat poezia ca un câine osul”. Oare cum își apără un câine osul? Mușcând? Nichita Stănescu n-a mușcat pe nimeni, în schimb s-a gudurat cât cuprinde pe lângă marii mahări ai comunismului. Din nou, aceeași poveste ca și la Călinescu: cât poate influența poezia lui Stănescu masele prin comparație cu zicerea sa, de neuitat, la televizor, în 1981-1982: „Noi toți, scriitori, pictori, muzicieni, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la video, și uneori și după-amiaza, la televizor - și am turnat jumătate de pahar mare peste gheață. Ian își făcu din nou apariția în bucătărie, acum curajos, de parcă nu i-ar fi fost niciodată frică în viața lui, și se gudură pe lângă picioarele mele. Am deschis o conservă cu ton pentru el și-am luat votca și sticla cu mine, în living. Televizorul, marele element normalizator. L-am deschis și m-am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout se întoarse, motanul meu gras și roșcovan o urma țanțoș, așa cum face atunci când mă prinde cu cioara vopsită. În mod normal, și asta am mai spus-o, lui Ian nu-i place de nimeni. Nu l-am văzut niciodată gudurându-se pe lângă cineva, nici măcar pe lângă Tușa Ruth. Urmărindu-le siluetele prinzând substanță pe măsură ce se apropiau de lumina focului, m-am gândit la încredere și la ceea ce-o determină. De ce o urmasem pe Scout taman până acolo, când știam atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la ea pe tot parcursul drumului. Simplul fapt că mă aflu în tren implică prezența ei fizică sau mentală (când ea nu este!); singurul loc binecuvântat, cu cât mai aglomerat cu atât mai dezirabil, în care trupurile noastre lâncede se gudură de atâta așteptare sau gândurile noastre se adună și se contopesc. În timpul zilei, sunt liniștit ori de câte ori o întâlnesc pe Pulcheria dimineața sau, dacă nu, prospectez posibilitățile de întoarcere acasă în același tren cu ea. Iată cum trenul face posibilă cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu o reverență de câte ori venea acasă. Din când în când, o scotea ca pe un animal de pripas în plimbări scurte, ca să nu trebuiască să aibă grija ei o zi întreagă și s-o uite pe undeva. Și ea se gudura la atingerea brațului ei arcuit și picăturile de ploaie stăteau ca lacrimile pe pielea ei lucioasă de meduză. Absența ei din cuierul din dormitor o indispunea atât de tare, încât își petrecea restul serii în sufragerie, în fața televizorului, în loc să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne, tare Ești singur! La radio se gudurau note mieunând din trompete un remember amar. Culorile rafinate ale sunetelor o duseră cu gândul la împătimitele gânduri ale copilăriei. Mamă, vreau un căluț zburător. Mioara avea un balon-cal. Dincolo, Mama se juca între ziduri cu o gărgăriță-balon. Căluțul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]