188 matches
-
venituri din închirierea trupe auxiliare pentru regele George al III-lea al Marii Britanii pentru colonii din America. Margraful a închiriat trupe suplimentare pentru Olanda. Cu aceste venituri a plătit datoriile principatului, care s-au ridicat la 5.000.000 de guldeni în momentul în care a preluat mandatul (1757). Până în momentul abdicării sale, 34 de ani mai târziu, datoria principatului a fost de numai 1.500.000 de guldeni. Prima soție a lui Karl Alexander a murit la 18 februarie 1791
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
plătit datoriile principatului, care s-au ridicat la 5.000.000 de guldeni în momentul în care a preluat mandatul (1757). Până în momentul abdicării sale, 34 de ani mai târziu, datoria principatului a fost de numai 1.500.000 de guldeni. Prima soție a lui Karl Alexander a murit la 18 februarie 1791 la Unterschwaningen, unde a trăit de când s-a separat de soțul ei. La 19 mai în același an, Karl Alexander a părăsit Triesdorf pentru Anglia. La 13 octombrie
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
-lea Conte de Berkeley, și văduva celui de-al 6-lea baron Craven. La 16 ianuarie 1791, Karl Alexander și-a vândut repturile sale asupra celor două principate Prusiei. Prusia a plătit margrafului o compensație anuală de 300.000 de guldeni. La 2 decembrie, la Bordeaux, Franța, el a semnat abdicarea oficială din funcția de margraf. Regiunea Franconia a trecut de-a lungul timpului prin mai multe mâini. La 15 decembrie 1805, prin Tratatul de la Schönbrunn, Prusia a cedat principatul de
Karl Alexander, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/332774_a_334103]
-
Florinul austro-ungar sau guldenul austro-ungar sau forintul austro-ungar (în , , iar în ) a fost moneda Sfântului Imperiu Roman, a Imperiului Austriac, iar apoi a Imperiului Austro-Ungar din 1754, până la înlocuirea sa, în 1892 cu "Coroana austro-ungară", odată cu adoptarea "etalonului-aur". Odată cu introducerea "Conventionsthaler", în 1754, "florinul
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
austro-ungar sau forintul austro-ungar (în , , iar în ) a fost moneda Sfântului Imperiu Roman, a Imperiului Austriac, iar apoi a Imperiului Austro-Ungar din 1754, până la înlocuirea sa, în 1892 cu "Coroana austro-ungară", odată cu adoptarea "etalonului-aur". Odată cu introducerea "Conventionsthaler", în 1754, "florinul" / "guldenul" a fost definit ca jumătate de "Conventionsthaler", și, prin urmare, ca 1/20 din "marca de Colonia" de argint, adică ~ 11,7 g, fiind împărțit în 60 de "creițari" / "Kreuzer". "Florinul" / "Guldenul" a devenit unitatea monetară standard a Imperiului Habsburgic
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
adoptarea "etalonului-aur". Odată cu introducerea "Conventionsthaler", în 1754, "florinul" / "guldenul" a fost definit ca jumătate de "Conventionsthaler", și, prin urmare, ca 1/20 din "marca de Colonia" de argint, adică ~ 11,7 g, fiind împărțit în 60 de "creițari" / "Kreuzer". "Florinul" / "Guldenul" a devenit unitatea monetară standard a Imperiului Habsburgic și în continuare a Imperiului Austro-Ungar, rămânând în uz până în 1892. Între 1892 și 1900, cele două monede ("Guldenul / Florinul" și "Coroana") au circulat paralel. După 1900, "coroana" a fost unica monedă
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
argint, adică ~ 11,7 g, fiind împărțit în 60 de "creițari" / "Kreuzer". "Florinul" / "Guldenul" a devenit unitatea monetară standard a Imperiului Habsburgic și în continuare a Imperiului Austro-Ungar, rămânând în uz până în 1892. Între 1892 și 1900, cele două monede ("Guldenul / Florinul" și "Coroana") au circulat paralel. După 1900, "coroana" a fost unica monedă cu putere de circulație în Imperiul Austro-Ungar. În 1857, Austria a trecut la sistemul zecimal, prin crearea unui nou "creițar": 1 "creițar" / 1 "Kreuzer" = 1/100 "Florin
Florin austro-ungar () [Corola-website/Science/320459_a_321788]
-
populației era 81 locuitori/km², mai mare decât cea din Franța (71 locuitori/km²). Statisticile oficiale austriece demonstrau că Galiția și Lodomeria erau mai sărace decât alte regiuni din occident. Venitul mediu/cap de locuitor era în jur de 53 guldeni, față de 91 în Polonia Congresului, 100 în Ungaria și peste 450 în Anglia. Impozitele și taxele plătite în Galiția erau relativ ridicate, fiind de 9 guldeni pe an (adica 17% din venitul anual), față de doar 5% în Prusia sau 10
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
alte regiuni din occident. Venitul mediu/cap de locuitor era în jur de 53 guldeni, față de 91 în Polonia Congresului, 100 în Ungaria și peste 450 în Anglia. Impozitele și taxele plătite în Galiția erau relativ ridicate, fiind de 9 guldeni pe an (adica 17% din venitul anual), față de doar 5% în Prusia sau 10% în Anglia. De asemenea, proporția persoanelor bogate era mai scăzută dacât în alte părți ale Europei. Așa numita „taxă pe bogăție”, plătită de persoanele cu un
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
venitul anual), față de doar 5% în Prusia sau 10% în Anglia. De asemenea, proporția persoanelor bogate era mai scăzută dacât în alte părți ale Europei. Așa numita „taxă pe bogăție”, plătită de persoanele cu un venit mai mare de 600 guldeni, era plătită de 8‰ din populația galițiană, față de 28‰ în Boemia și 99‰ în Austria Inferioară. În ciuda taxelor foarte mari, datoria publică a guvernului Galiției a depășit la sfârștiul secolului al XIX-lea 300 milioane guldeni, adică aproximativ 60 guldeni
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
mai mare de 600 guldeni, era plătită de 8‰ din populația galițiană, față de 28‰ în Boemia și 99‰ în Austria Inferioară. În ciuda taxelor foarte mari, datoria publică a guvernului Galiției a depășit la sfârștiul secolului al XIX-lea 300 milioane guldeni, adică aproximativ 60 guldeni/persoană. Se poate trage concluzia că această regiune a fost folosită de guvernul austro-ungar pe post de sursă de forță de muncă ieftină și de recruți pentru armată, dar și ca zonă tampon față de Rusia. Industria
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
guldeni, era plătită de 8‰ din populația galițiană, față de 28‰ în Boemia și 99‰ în Austria Inferioară. În ciuda taxelor foarte mari, datoria publică a guvernului Galiției a depășit la sfârștiul secolului al XIX-lea 300 milioane guldeni, adică aproximativ 60 guldeni/persoană. Se poate trage concluzia că această regiune a fost folosită de guvernul austro-ungar pe post de sursă de forță de muncă ieftină și de recruți pentru armată, dar și ca zonă tampon față de Rusia. Industria grea s-a dezvoltat
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
Carpații Orientali, care să conecteze orașele Sighetu Marmației și Stanislau (azi Ivano-Frankivsk). La 1 iulie 1892 împăratul Franz Joseph I a semnat legea privind construcția părții austriece a traseului (Stanislau-Woronienka). Costurile au fost estimate la 9,8 milioane de florini (guldeni). Construcția și exploatarea traseului urmau să fie efectuate de către stat. Porțiunea austriacă a traseului a fost construită începând din 1893 sub coordonarea inginerului Friedrich Bischoff von Klammstein și a fost finalizată la 20 noiembrie 1894. Este de remarcat traversarea văilor
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
fiica primarului provincial Daniel Klokner von Kloknern, pierzând însă sprijinul familiei comitelui de "Baußnern", care sperase că Brukenthal se va căsători cu fiica sa. Căsătoria a dat un impuls serios carierei lui Brukenthal, mulțumită zestrei de circa 30.000 de guldeni a soției și proprietăților ei imobiliare și funciare, ceea ce a contribuit la ascensiunea lui printre oamenii de vază ai Transilvaniei. Între 1745 și 1753, Brukenthal a ocupat funcții nesemnificative în administrație. Întâi a fost grefier secund, apoi grefier principal, iar
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă. Veniturile sale au crescut substanțial. Dacă a început munca în administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni. După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă. Veniturile sale au crescut substanțial. Dacă a început munca în administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni. După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
o funcție atât de înaltă. Veniturile sale au crescut substanțial. Dacă a început munca în administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni. După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
substanțial. Dacă a început munca în administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni. După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni. După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală de 4.000
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, a căzut în dizgrația împăratului Iosif al II-lea, și a fost obligat să se retragă din funcția de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală de 4.000 guldeni. În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la pește 5.000 florini (guldeni) de argint. Cetatea Rabsonné Imagini
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Imagini Video
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
scurtei ocupații bavareze din 1805, Teatrul din Innsbruck a fost purtat numele de "Königlich bayrisches Hof-Nationaltheater". Clădirea a fost închisă în 1844 din cauza stadiului avansat de degradare. O companie de teatru s-a constituit și a adus 40.000 de guldeni pentru construirea unei noi clădiri. Noua clădire a fost inaugurată în 1846. Ea a fost bombardată de forțele aliate în 1945. "Innsbrucker Stadttheater" a devenit în cele din urmă în anii 1945/1946 "Tiroler Landestheater". În 1959 s-a deschis
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
ia credite substanțiale de la familii banchere germane, în special de la familiile Baumgarten, Fugger și Welser. Jörg Baumgarten chiar a servit în calitate de consultant financiar al lui Maximilian. La sfârșitul domniei lui Maximilian, muntele de datorii ale Habsburgilor însumau 6 milioane de guldeni; aceasta corespundea valorii strânse timp de un deceniu din veniturile teritoriilor sale. A fost nevoie până la sfârșitul secolului al XVI-lea pentru ca această datorie să fie rambursată. În 1508, Maximilian, cu consimțământul Papei Iulius al II-lea și-a luat
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Băile Coștiui utilizează în scop curativ apele sărate ale unui lac, format prin prăbușirea unei vechi ocne de sare. Rezervația s-a constituit ca arie protejată prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului Național
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]