461 matches
-
de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer,, , Își pune ochelarii și, Își privește mica rană dintre policarul și arătătorul mâinii stângi. Paisprezece iunie Zi sumbră. La ora asta este un du-te-vino ciudat pe stradă . de dimineață, gunoierii au venit să adune În pântecele uriașei mașini resturile menajere de peste săptămână. Fac un zgomot infernal. Somnul a zburat, luându-i locul o stare de veghe cenușie ca și gândurile mele. În baie am alunecat pe un plic gol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tânăra jurnalistă... Genoveva. -A fraudat libertatea de schimbare. Noi vrem să fim În continuare neaoși, și murdari, nesimțiți și apucați, somnolenți și semidocți.... Domnișoară vor dispărea multe meserii și două dintre ele vor fi aceea de vidanjor și cea de gunoier, foarte importante pentru o Europă Unită. -Domnule cerșetor, nu știți ce vorbiți. Politicienii și Uniunea Europeană iubesc ordinea și curățenia, și au numai gânduri curate cu țărișoara noastră. -Uniunea Europeană vrea să ne arunce brânza la coșul de gunoi al istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a căsătorit cu puțin înainte ca Mihai să se despartă de Doamna Ana, femeia aceea ciudată, care locuia chiar în centru, la mansarda blocului Yanis, în care ea avea voie să intre doar pe ușa de serviciu de lîngă gunoier și trebuia să urce pe jos pînă sus, pe bloc. De lunile petrecute la mansardă, Mihai n-are chef nici azi să-și amintească. Pe doamna Mia a uitat-o demult, a rămas una dintre celelalte. Lui Mihai îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna... Crezi că eu nu mi-am dorit s-o fac? se uită Mihai fix în ochii Mariei, cu o privire tristă. Am vrut să urc pe ușa din față la mansarda în care locuia; ușa de serviciu, de lîngă gunoier, pe unde urcam, fusese zidită. N-am fost lăsat, ba mi s-a reținut și buletinul la intrarea în bloc; a trebuit să merg a doua zi pe Calea Rahovei, să-l primesc înapoi. Cel din dosul reflectorului, care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
le răstorni. Nu suntem nici marionete, nici manechine, ci doar niște excrescențe, niște licheni în simbioză cu debaraua și dulapurile, un fel de îngrijitori ai zdrențelor, de cerberi ai mulțimii de lucruri din jurul nostru, adunate cu mare consecvență, suflete de gunoieri îndrăgostiți de dejecții și vechituri. Dacă te uiți și la orașul ăsta pestriț, cu blocuri și chichinețe, cu tot felul de improvizații și turnulețe asimetrice, începi să-i înțelegi pe piromani. Aprind chibrituri și privesc fascinat cum ard până la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ciocnirea sintactică, verbul, adesea rar, grotescul, supragrotescul, până la urmă, totul este grotesc, birocratic, kafkian, folosit parcă fără discernământ, exportat nemilos, pentru a construi un tablou. Tabloul ființei și al sufletului omenesc. Atât de complicat și imprevizibil, în care "Geografia urletului gunoierilor era variabilă" sau "Iisus a fost răstignit pe cruce cu piroane-cuvinte, iar pe creștet, cununa de cuvinte-spini a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ 12, de Φ 24, de Φ 38, pentru cruce, brațe și picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
distrugerea adversarilor de partid și, pe verso, desene obscene cu Primarul. Mioara 1 și Mama 1 alegeau cu ochii pălăriile de soare și costumele de plajă expuse pe umerașe, în timp ce Mioara 2 și Mama 2 asistau la momentul rapace al gunoierilor care, cu urlete și fluiere, dirijau cuirasatul cu tocător, printre tarabe, culegând bătrânii morți atârnați în cârligele inoxidabile pe care fuseseră pălăriile de paie pentru damele sensibile la soare, pentru domni eleganți care nu pridideau să-și gâtuie nevestele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dirijau cuirasatul cu tocător, printre tarabe, culegând bătrânii morți atârnați în cârligele inoxidabile pe care fuseseră pălăriile de paie pentru damele sensibile la soare, pentru domni eleganți care nu pridideau să-și gâtuie nevestele cu cravatele și să le predea gunoierilor. Grăbiți, aceștia ecologizau piața, mai apăreau și curierii de mărfuri și trepădușii fiscali, care încingeau ruguri din ambalaje și chitanțierele cu regim special ale Trezoreriei. Pe țepușele smulse de la îngrădirile dintre blocuri, frigeau adolescente, din care se înfruptau delicat, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acolo. Mioara Alimentară era un paraom... Dimensiunea întâi Î n jur era un gol electronic. Susurul era un spațiu care curgea. Nu știa dacă era în centrul energetic al lui sau la periferie. Ea însăși devenise un susur. Și gălăgia gunoierilor care nu se vedeau și vorbeau limba strigătului. Urme de silabe înglobate într-o monosilabă uriașă, limba gălăgiei. Bombardamentele erau din toate părțile, muniția sunetelor onomatopeice se împrăștia ca alicele, care, la rândul lor, pocneau scuipând miliarde de vocale, sufixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
moleculare și atomice închegate din strigăte, din chinul rostirii lor, din transpirația asamblării, șlefuirii, desăvârșirii lor în strigăt total cu destinul final de a fi încasat, însușit, apoi azvârlit într-o formă nouă, un extrasenzorial măsluit cu dimensiune nouă, Urletul gunoierilor. Urletul avea program bine determinat, i se pregătea traseul prin repetiții îndelungi, ca într-un text ce urma expus pe o scenă sau într-o peliculă dintr-un serial cu episoade infinite, dar din care nimic nu se repetă, episoade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
multiplicarea urletului episodic năștea și susținea lumea multidimensională a evidenței sale, atât de puternică și de variată încât puteai să te rătăcești precum adepții Gnozei în practicile ezoterice, care cred în inexistență mai mult decât în ei înșiși. Geografia urletului gunoierilor era variabilă. Deși solidă și nepieritoare, ea se putea muta, defectă, deteriorată, dezmembrată, dar nu dispărea: era esența existenței. Fără urletele gunoierilor nu concepeai nici politică, nici pe Dumnezeu. Ei dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
precum adepții Gnozei în practicile ezoterice, care cred în inexistență mai mult decât în ei înșiși. Geografia urletului gunoierilor era variabilă. Deși solidă și nepieritoare, ea se putea muta, defectă, deteriorată, dezmembrată, dar nu dispărea: era esența existenței. Fără urletele gunoierilor nu concepeai nici politică, nici pe Dumnezeu. Ei dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții, ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de bani din lumea astrală a urletelor sau un castron de aur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Geografia urletului gunoierilor era variabilă. Deși solidă și nepieritoare, ea se putea muta, defectă, deteriorată, dezmembrată, dar nu dispărea: era esența existenței. Fără urletele gunoierilor nu concepeai nici politică, nici pe Dumnezeu. Ei dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții, ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de bani din lumea astrală a urletelor sau un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Dumnezeu. Ei dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții, ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de bani din lumea astrală a urletelor sau un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi văzuți, doar auziți, strigau în Dumnezeu și Dumnezeu se pulveriza în spațiu, în Dumnezei. Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în spațiul urlat și clădeau alt urlet, al neputinței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dumnezeu se pulveriza în spațiu, în Dumnezei. Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în spațiul urlat și clădeau alt urlet, al neputinței de a nu fi putut să se autocreeze, slabi și colorați după viața strigătelor, erau la mâna acestor gunoieri, strigați la rândul lor de alți gunoieri, un strigăt material care-și putea schimba forma, destinația, putea și hotăra nașterea și moartea. Urletul se hrănea, îngurgitându-se pe sine, se procesa interior și, după ce se expulzau toxinele în excremente de strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în spațiul urlat și clădeau alt urlet, al neputinței de a nu fi putut să se autocreeze, slabi și colorați după viața strigătelor, erau la mâna acestor gunoieri, strigați la rândul lor de alți gunoieri, un strigăt material care-și putea schimba forma, destinația, putea și hotăra nașterea și moartea. Urletul se hrănea, îngurgitându-se pe sine, se procesa interior și, după ce se expulzau toxinele în excremente de strigăt, rămânea urletul sănătos procreativ, perceptiv, propulsiv, impulsiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism atemporal cu cea a veșniciei prin conștiența valorii ei de creator suprem, al frângerii cuvântului în gunoi-urlet. Urletele onomatopeice ale gunoierilor turbau prin mușcătura lor câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ale gunoierilor turbau prin mușcătura lor câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se îndoiește. El, în abjecția sa perfectă, nu putea decât să vomite abjecție, un urlet murdar, imposibil de negat, dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se regrupa în tăcerea neauzită de inițiații în zgomoteric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un sentiment de fariseism vădit, pentru a dovedi că pot să salt ceva decât să trăiesc cu umerii îngreunați de vârsta insalubră la care mă aflu. Așa că să dăm drumul aberațiilor Mioarei să zburde... Eram singură, casa mi-o smulseseră gunoierii în toiul luptei și mi-o aduseseră la locul ei de baștină. Mama mă aștepta urmărindu-mă cu binoclul. În fundul grădinii culegeam dudele care mai rămăseseră pe ramuri. Vino, Autorule, las-o pe Mama! Ți-aud prezența, cum scrii! Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câteva am trecut și noi. Moartea altora, moartea mea, moartea de acolo, din față, din spate, moartea din limbă, moarte din sincretism, moartea de nihilism, de pluripartitism, de șovinism, de servilism, de naturalism... ho, ajunge! O-Pa! Ăsta-i strigătul gunoierilor, după ce omoară gunoaiele lumii. Voi n-aveți gunoaie pe acolo? Dacă avem gunoieri, e clar că nu stau degeaba. Păi are ce vorbi câteva zdrențe de moarte, nevastă-ta! Mă, dar văd că-i promenadă, nu glumă, Milionarule! Da, altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
față, din spate, moartea din limbă, moarte din sincretism, moartea de nihilism, de pluripartitism, de șovinism, de servilism, de naturalism... ho, ajunge! O-Pa! Ăsta-i strigătul gunoierilor, după ce omoară gunoaiele lumii. Voi n-aveți gunoaie pe acolo? Dacă avem gunoieri, e clar că nu stau degeaba. Păi are ce vorbi câteva zdrențe de moarte, nevastă-ta! Mă, dar văd că-i promenadă, nu glumă, Milionarule! Da, altcineva ne-a ocupat mormântul. La toți? La toți pe care-i vezi. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mei din tinerețe. Am lăsat în pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si violet B ună seara! salutau gunoierii la ora 1 din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții nebuni și obsedații sexual, creând prin jocul umbrelor, fantasmele dorite și de unii și de ceilalți. Bună seara! salutau cu o veselie debordantă gunoierii blocurile triste cu geamurile zvârcolite de lumina albastră a televizoarelor, bună seara, răspundeau vaporos tufele întunecate de tuia tunse perie, pline de praf, în care se-ascundeau gărgăunii tinerilor din fața laptopuri-lor, cu nimic încurajați de informații, mai prejos decât închipuirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]