525 matches
-
anunță fata de la microfon, a murit, în urmă cu câteva minute. Am o întrebare, zice cea mai mică: ce face fraierul, acum, cu droaia de autoturisme de lux? Le părăsește, ce să facă, răspunde cealaltă, în zeflemea, pe când, introduce în guriță, ultima măslină. După care, ambele pornesc pe un râs molipsitor, de om sănătos, bine dispus, care, așa cum e, așa cum nu e, își duce viața, fericit, în felul său, curat, cinstit și demn! Ulciorul Între ai săi, între români, vreau să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și sprâncenele. Își plimbă limba prin gură, umflându-și astfel când obrajii, când partea inferioară a feței. Mai puțin bărbia, lovită de un lejer prognatism. În urma acestei verificări, socoti că e cazul să-și mai dea cu nițeluș ruj pe guriță. O făcu, iar după aceea își trecu de câteva ori buza superioară peste cea inferioară și invers, obținând o distribuție uniformă a rujului, dar și o depunere de pigment suav pe marginile incisivilor. Chestie care îi dădea un aspect cât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-l dezvățăm pe copilul ăsta, de năravul de mai mânca poze. Știi cum procedează? La început le sărută. Atâta sărută personajele din poze până se umezesc pozele cu totul. Gata umezite, acestea se rup, iar el le bagă ușor în guriță cu personaje cu tot. De fapt, le mănâncă din iubire. Așa își manifestă el iubirea față de cei din fotografii. Aceasta era interpretarea mătușei. Mama nu avea timp de interpretări. Fiind mai tânără, fără răbdare, ea repede lua jordița și mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întrebam noi, de ce nu mâncai nisip sau bolovani, ca alți copii, sau frunze și pețioale în cel mai rău caz? De ce? De ce rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte una și, sărutându-le cu luare aminte, le introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile de fericire, care parcă, derulau tacticos, un ritual
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tresăririi interioare... În timp ce lansam aceste nerozii flaușate, urmăream efectul lor asupra câmpului de bătaie. Figura Verei s-a alungit, ochii i-au redevenit ampli, urechile i s-au deschis ca niște palme de cerșetor la trecerea unei divizii de măicuțe. Gurița i s-a crăpat și un „Ah“ firav ca o bulă de săpun i-a părăsit buzele. OK, era momentul. — Păpușă, ascultă-mă cu atenție! Știu că nu ești o clonă, pentru că o clonă nu are sentimente. Un personaj, dimpotrivă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care oricine altcineva ar fi uitat-o de mult, își amintește Curistul. Pe banii și benzina mea fac ce vreau, nu se lasă șoferul, așa că n-aveți decît să vă gîndiți bine de-acum înainte ce perle mai scoateți pe guriță, le spune. Probabil că așa făcea și Bătrînul cînd încă se mai simțea stăpîn pe sine, își închipuie Părințelul, uite-așa își strîngea iubițica la piept, porumbițo, îi șoptea la ureche. Ce romantic, dragoste și revoluție, nenicule, zice șoferul, asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să fim cuminți! Nu ne mai hakuiți să fim drăguți! Mai lăsați-ne în pace, să ne tragem în tihnă de puțulică și să ne croim micuțele noastre gânduri egoiste - să terminăm odată cu această respectabilitate impusă forțat mânuțelor, poponețelor și gurițelor noastre! Ducă-se dracului vitaminele și untura de pește! Asigurați-ne doar cărnița cea de toate zilele! și iertați-ne abaterile - care, de fapt și de drept, nici nu sunt abateri! — ...vrei să fii un băiețel rău, care-i dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ținute modeste, pe cap și-a trântit, peste părul ei adevărat, o perucă inspirată parcă de micuța orfană Annie, o aureolă supradimensionată de cârlionți ca niște tirbușoane negre, din mijlocul cărora se ițește moaca ei tâmpă. Îi scoate în relief gurița mică, meschină, de femeie rea. Chiar că e din Virginia de Vest. Fiica minerului ajunsă în orașul de neon! „Așa are de gând să meargă cu mine la primar? mă întreb în sinea mea. Îmbrăcată ca o stripteuză? Și scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șlițului meu și îmi șopti: — Doar în imaginația ta. (O replică deloc lipsită de subtilitate, dacă chiar se voise subtilă.) Apoi mi se cuibări în poală aidoma unei mici jivine în căutarea unei vizuini. După care a făcut minuni cu gurița. În timpul cinei am tot auzit-o spunându-i primarului că în timpul zilei lucrează ca manechin, iar seara urmează cursurile de la Hunter. Din câte-mi dădeam seama, n-a scăpat o vorbuliță despre pizdă. A doua zi s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sfredelindu-i cu privirea pe tineri, în timp ce, nevăzută, Mary Jane desface prohabul și suge, pe rând, pula fiecărui candidat. Băiatul care va fi admis în academia militară trebuie să fie capabil să afișeze o ținută sobră, demnă, milităroasă în timp ce împroașcă gurița sălbatică și pricepută, devenită o veritabilă armă în dotarea lui Mary Jane. Zece luni. Incredibil. Pentru că, în tot acest timp, n-a trecut o singură zi - ba chiar un singur ceas - în care să nu mă fi întrebat „De ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Scriitor, poate Cel mai Mare. Am fost născut, culcușit și alăptat pe carcasa desfrunzită a celei mai puțin citite capodopere a lumii. Eram o familie numeroasă și, curînd, treisprezece dintre noi ne grămăzeam Înlegănat, ca să păstrez limbajul de acolo, “gureșe gurițe Îmbulzite, cocoloașe-mbulucite, după picătura dulce.” (Chiar și după atîția ani, Încă mă mai Înnebunește cînd aud punctișoare-mbulucite după picături, fărîme. O, ce visuri !) Curând, ne luptam cu toții pentru cele douăsprezece mameloane : Sweeny, Chucky, Luweena, Feenie, Mutt, Peewee, Shunt, Pudding, Elvis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
titlurile În șoaptă. Dacă Norman cunoștea clientul, sau dacă, după ce-l măsura bine din priviri (erau numai bărbați), hotăra că e de Încredere, imediat Își scotea masca și nu mai semăna deloc cu Părintele Tuck : ochii rotunzi i se Îngustau, gurița ediție de buzunar devenea o liniuță dreaptă și severă. Parcă se schimba subit filmul - În fața ta se afla acum agentul secret al rezistenței franceze, ce-ți Înmîna documente falsificate, sau poate gazda unui cuib de hoți din lumea interlopă, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de electrotehnică și din nou colegă de bancă cu Luana, o privea cum stă cuminte, cuprinsă de un tremur nervos. Ce-ai pățit? Te-ai prostit în vacanță sau ești îndrăgostită? Luana continua să arunce priviri furișe în jur, cu gurița bosumflată. Mă inhibă fetele astea. Sunt atât de mari, de frumoase, de inteligente... Te pomenești c-ai căpătat, între timp, cine știe ce puteri paranormale și le vezi creierul! râse Mara. Pui pariu că, în două săptămâni, nici una din "starletele" astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a-și ascunde emoțiile. Oamenii amuțiră pe rând, se retraseră în birourile lor și Nuța Cordel rămase singură cu una din contabile. Îmbătată de aroma licorii, nu se mai putu abține și spuse: Doamnă scumpă și distinsă, mai aveți o guriță de cafea? Doamna Noia era singura vinovată de penibilul situației în care se afla. Doamna Noia era responsabilă pentru tot răul din viața ei. Îi furase bărbații, îi umbrise frumusețea, o înstrăinase de colegii ei. Trebuia să se răzbune. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
perfect mulați pe trupurile lor nădușite de transpirație. Din pricina Înghesuielii, râsul le rămase În gâtlej, de acolo căzu În coșul pieptului și de acolo Înapoi În stomac. Unora le ținea chiar de foame. De ce n-ai plecat de ieri? Cum, guriță, de ieri? Ca să fac câțiva kilometri acolo? Când ai de trecut și niște munți, te socotești... Și de ajungi mâine Îi bine. Numa' să ajungi! Ajungi după cum le rânduiește bunul Dumnezău. Lasă-l pe Dumnezeu În pace, tataie, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care oricine altcineva ar fi uitat-o de mult, își amintește Curistul. Pe banii și benzina mea fac ce vreau, nu se lasă șoferul, așa că n-aveți decît să vă gîndiți bine de-acum înainte ce perle mai scoateți pe guriță, le spune. Probabil că așa făcea și Bătrînul cînd încă se mai simțea stăpîn pe sine, își închipuie Părințelul, uite-așa își strîngea iubițica la piept, porumbițo, îi șoptea la ureche. Ce romantic, dragoste și revoluție, nenicule, zice șoferul, asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se Învinețeau. Va, Încerca să culeagă prune de pe crengile ce se aplecau până la picioarele sale, invitându-l darnice, scoțând adevărate strigăte de victorie ori de câte ori mânuțele sale butucănoase, Încă de pe atunci, reușeau să prindă câte o prună. O ducea repede la guriță dar cei nouă-zece dințișori fragezi nu puteau, Încă, să muște sănătos și lăsau doar câteva urme, copilul sfârșind a se mulțumi cu mai tentantele prune căzute pe jos, care deși zbârcite și viermănoase, păreau coapte și se dovedeau accesibile. Apoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și maronii, pe care, după ce le mirosea fără a obține efectul scontat, le rupea În bucăți mici-mici, până ce puful În zborul său suav se oprea, sâcâitor, pe obrăjori sau pe năsucul din care fosăia, strâmbându-l În același timp cu gurița, Încercând și În final reușind parțial și aleatoriu, să Îndepărteze puful supărător de pe fața sa. Alteori, privirea Îi aluneca de la păduricea de stuf clătinat de frecventa adiere de vânt, către Întinsurile apei galben-verzi și atunci, În sufletul de copil suna
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
costumaș, lacrimile de frică și surpriză, spunându-i vorbe de alint și Împăcare, copleșindu-l cu atenții și sfaturi. Abia atunci au realizat că luați cu vorbele de oameni mari, Îngrijorați de viitorul copilului, au uitat să-l sărute pe guriță, operație pe care Va o suportă cu un dezgust nedisimulat. Incidentul a luat sfârșit cu un proces În toată regula, Aneta a fost găsită vinovata principală dar beneficiind de „lipsă cazier” a fost pedepsită cu „să-l iubești și să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
frumos nepot al meu? Ce să-ți dea bunica să papi, turte În ulei, mere sau dulceață și pe urmă să mergem În grădinuță, la flori? Vinovată de trezirea sa Înainte de vreme era o muscă mare ce se rotea În jurul guriței sale și, din când În când, ateriza pe buze pentru a fructifica resturile de magiun rămase de la „felul trei” cu care-l ademenise Aneta să adoarmă mai repede. Nu a apucat să prindă și să pedepsească musca, așa cum făcea bunicul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
băga mâna În buzunarul pantalonilor „buni cu cari merg la feti” și lua numai două „bumboani cu lapti”, mulțumea Întorcând spre Ionel ochii săi mari, cu gene lungi și interesați de cunoaștere și apoi cele două bomboane poposeau direct În guriță pentru a-și umfla obrăjorii ca moș Măguță din bantă, cel cu „primul”, lăutarul iubit de toată lumea și excelent imitat de bunicu’ Ghiorghi atunci când lucra la roată. Nimeni nu imita mai bine solo-urile baritonului-prim ca bunicu’ Ghiorghi: Pu, ru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
stabilitate celor două căldări și așa cum a văzut el pe nenea Ionel că aduce apă fără să verse un strop din cele două căldări. Ajuns „acasă” Va primi mesajul: Acu se făcea că noi mâncăm! Au mâncat zdravăn ducând către gurițele lor porții mari de aer și Încercând să imite cât mai bine pe oamenii mari din familiile lor, care la acea oră prășeau și coseau de mama-focului! După ce Ruzânița Își făcu cruce și rosti: Bogdaprosti, Doamne, pentru nemeritatele bucate alese
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și capul interesat de cunoaștere se Îndrepta mereu spre altceva, iar pe fața cu obrăjorii trandafirii se observau fel de fel de grimase, Își Încrunta fruntea lată pe care apăreau primele cute exprimând concentrarea atenției, ridica ușor colțul din stânga al guriței În semn de insatisfacție și persiflare a noilor realități și transformări sau, Îi apărea un zâmbet cald care, Încet-Încet, se transforma Într un râs copilăresc și creștea până la o succesiune de hohote cristaline ce topeau toate necazurile și neajunsurile fetelor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se desfășoare zilnic. A dorit să meargă În grădinuță, să inspecteze și să admire florile. Căuta din ochi florile albe, roz și roșii de bujori, s-a supărat văzând numai bobocii mici și verzi și a ridicat colțul stâng al guriței, gândăceii și gâzele multicolore erau la locurile lor dar constată cu nemulțumire că toate deveniseră mai mici. S-a Întors cu fața către soare și spre marea surprindere a fetelor și-a făcut o cruce mare, așa cum făcea bunica Ileana
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
am să-ți fac o sanie! Știi să citești ziaru’ și aista-i mari lucru! Băiatul nu realiza dimensiunea reală a scrisului și cititului cu litere de tipar pe care o dobândise grație inspirației și dăruirii tatălui său decât atunci când gurița mare a Rozaliței, cea cu ochi mari, păr cârlionțat și ... celelalte ale ei, pe care băiatul ar fi dorit să le mai vadă, aflată În „vizită” la bunica Ileana, a Început să citească jornalul bunicului Ghiorghi, care Îndemnat de o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]