288 matches
-
răspuns, băiețelul i-a pus o întrebare, încântător de inocentă pentru vârsta lui: „E frumoasă cartea asta?”. Femeia din chioșc nici nu a apucat să deschidă gura, că bunica venită din spate îl smucește de lângă raft și, cu o voce guturală, i se adresă agresiv și autoritar: „Idiot mic, nu atinge cărțile. Au bacterii! Vrei injecții?”. În loc de încheiere, credem că ar fi pueril să tragem o concluzie. Nu de alta, dar am da satisfacție celor care militează pentru eliminarea cărților din
Bunica, unui copil: Idiot mic, nu atinge cărţile. Au bacterii! by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/79481_a_80806]
-
încă. La fel ca în volumele din ciclul Când moare o epocă, eseistul reușeșete să reproducă din câteva tușe elementele de specificitate ale Capitalei, în care vânzătorii de bragă își intersectau pașii cu bancherii, iar autoturismele cele mai luxoase claxonau gutural în spatele vreunei căruțe rătăcite prin zonele centrale. Contrastele imediat remarcate de ochiul vizitatorilor străini sunt admirabil puse în pagină de Dan Ciachir: "În perioada interbelică, Bucureștiul rămăsese fidel tradiției sale de oraș al contrastelor. Discrepanța pitorescă dintre cartierele patriarhale cu
Parfumul anilor interbelici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7665_a_8990]
-
remarcabile a personajelor. Există o întreagă coregrafie a atingerii, a îmbrățișării, un dialog al privirii care se sustrage, ocolește obstacole, revine, roagă, întreabă, exprimă vinovăția cu candoare etc. Dincolo de mizanscenele unui conflict oedipian cu reglaje dificile, există o tandrețe reprimată, guturală, a unui tată autoritar, deloc lipsit de sensibilitate artistică, și fragilitatea emoțională a copiilor săi și a soției sale. Acesta ascultă muzică clasică - ne și arată nu tocmai subtil un disc cu muzică de Brahms -, cântă la orgă, așa cum fiul
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
și rămase perplex -el să fi pronunțat la telefon aceste cuvinte de negîndit: Bună ziua, tovarășe Iosif Vissarionovici? Convorbirea a durat două sau trei minute. - Mi se pare că lucrați într-o direcție interesantă, zise Stalin. Glasul lui, tărăgănat, cu accent gutural, cu acea gravitate a sublinierilor sonore, părea să răsune intenționat nespus de asemănător cu acel glas pe care Strum îl ascultase la radio. Exact la fel îl imita el însuși uneori, făcînd pe clovnul la el acasă. Exact la fel
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
profesoară cu vocație: ton răspicat, al autorității, atenție implicată, dar și oarecum distantă și circumspectă, evaluare ficționantă a tot ce aude și înregistrează. O aventură personală (descoperirea jocului de golf și aprofundarea lui) îi sugerează o posibilă arhitectură epică. Vocea guturală („E ceva cu vocea ei. Ușor răgușită, amestec de blândețe și de fermitate”) și cu inflexiuni discret ironice sare de la persoana întâi la a treia și interpretează, cu egală dexteritate, personajele cărții, fie că e vorba de un copil cu
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
lot de catehumene virgine din patria africană. Rose a fost exilată într-o mansardă, la etajul al șaselea al unui imobil din Place Lino Ventura, la poalele Muntelui Montmartre. Fostul ei concubin i-a declarat cu gravitate, într-o franceză guturală, că pentru rația obișnuită de cocaină va trebui să lucreze pe rue Pigalle. Nu era primită în cafenele, împreună cu fetele din cartier, pentru că nu făcea parte din rețeaua proxeneților care controlau teritoriul plăcerilor oculte. Compasul erotic al picioarelor ei lungi
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
doar eu, și asta deoarece corzile vocale ale lui Ion Ianoși aveau, ca regim firesc de vibrație sonoră, o zbatere constantă și lipsită de vreo legătură directă cu starea sufletească. Pur și simplu Ion Ianoși așa vorbea, schimbînd mereu diapazonul gutural al sunetelor scoase, cînd urcînd sau coborînd tonul, cînd încrețindu-și valurile sunetului pînă la un gîlgîit trepidat și foșnitor, cînd netezindu-și țîșnirea vocală pînă la emiterea unor sunete plane și drepte. De aceea, în mod paradoxal, Ion Ianoși
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
joc mai inventează? se întrebă Ravitch. Se afla mai aproape de ea ca înainte și, studiindu- i fața, și-a dat seamă că fusese frumoasă cândva. Când i-a vorbit, timbrul vocii ei s-a schimbat, căpătînd o nuanță mai joasă, guturală, care îl surprinse. L-a trecu un fior. În acel moment se oferise să-i spună când avea să moară, iar el a refuzat. *** - Alo, Ravitch la telefon. Îți mai amintești de mine? Ne-am întâlnit în urmă cu patru
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
Gheorghe Grigurcu Autumnală Casă-n flăcările cuvîntului așa vine toamna ceasornicul te lucrează pe dinăuntru ca un anticorp vorbind despre bogăție și rugă textul îți cere să-l uiți limba guturală-a cocoșilor întinde cortul verzui din cînd în cînd lupta pietrelor încetează dintr-o țigară picură sînge pe cămășile lor impecabile petele ultimului tangou după multe antrenamente cicatricea ți se strecoară-n obraz lumina unei mici lanterne înmoaie-abisul ca pe-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
găsi pe aceasta așezată pe marginea patului, făcându-i semn să închidă ușa. Se execută pe dată. Dădu să rostească ceva, dar ușa camerei fu dată de perete și Mira-Mică intră ca o furtună, tremurând toată și scoțând niște sunete guturale, într-atât era de contrariată de atitudinea Mirei. De ce lipsise de la înmormântare? Cum putuse?! Ce ființă era? Marieta care, din cauze neștiute, își recăpătase graiul, ripostă. Pe un ton scăzut, ceru liniște, apoi i se adresă exclusiv Mirei, cu precizarea
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
Începuse să coboare întunericul și nu era nimeni prin preajmă. Nici măcar un gardian public sau polițist local. Era un tip cu o figură întunecată, îmbrăcat neîngrijit, care emana de la distanță un deficit de igienă corporală și care, cu o voce guturală, mi-a cerut o țigară. Păi, țigara ucide am gândit eu rapid, dar nu numai ea... Încordat, am dus mâna la buzunarul de la piept, am scos un pachet pe care-l cumpărasem acum mai bine de o lună de zile
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]
-
Erau niște copii, acum sunt chiar bărbați. Iar unii dintre ei,bărbați adevărați . - Răzvan Vasilescu ? - Da... Ce doriți ? Tonul ăsta rece îi cam taie din elan. Și-l imagina cu zâmbetul pe buze,pus mereu pe șotii, nicicum atât de gutural. - Sunt eu...Mihai Tănase ! - Cine ?? - Mihai Tănase,prietenul tău din liceu ! - Aaaa.... Micky ! înțeleg acuma . Ce faci, profesore ? Îi simte unda de ironie în eter. El nu făcuse o facultate ,poate de asta îi trata ironic pe intelectuali .Avea însă
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
Delfi - așa cum ar fi zis nu știu cine - mi se pare exclusă. Chiar dacă în Stațiune au apărut valuri de pelerini. O invazie. Niște neisprăviți. Adevărații vilegiaturiști vin tot mai rar. Străzile au început să pută a căcat, gardurile sunt mereu ude; graiului gutural de aici i s-a adăugat unul vulgar. Castelanul înlocuiește un rău cu altul. Prefer Ordinea Magistratului: îi cunosc slăbiciunile... FILOZOFUL. Bine că s-a terminat Carnavalul! Câinii și-acum dau să rupă lanțul; iepurii încă stau înghesuiți în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și culcatul în chilie, adolescența noastră, care prinsese să se dezvolte, s-a prăbușit. — Unde mai pui că de citit nu știam citi, de scris nu știam scrie, iar greaca, latina și germana erau două limbi moarte și una foarte guturală - completă Amada. — Am avut - spuse Fibbia înlăcrimată - o adolescență cum nu dorim nici la dușmanii noștri. Episodul 159 DRAMA SURORILOR ACETOSA — Când adolescența noastră, prăbușindu-se, a luat sfârșit - urmă Amada - am plecat de la Ursuline. Parcă ne văd și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca un cîmp mare urcînd domol clina dealului ce ducea spre Dumbravă și tremurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ajutorul. Deodată, poetul făcu ceva la care probabil nici el însuși nu s-ar fi așteptat. Cu o privire ce ar fi făcut invidios până și pe cel mai înverșunat nebun, straniul poet începu să emită un fel de ritm gutural format dintr-un singur sunet, ce imita perfect un bas electric. Cred că, asemeni mie, nimeni nu înțelegea nimic. Treptat, gesticulând de zor din oribila pijama ce îi acoperea goliciunea, Giordano începu să mai introducă și un al doilea sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ochii spre colțul din dreapta sus al tavanului, zâmbind și schimonosindu-se într-o ocheadă cumplită, ce aducea deosebit de mult cu expresiile încă nereușite ale primelor desene animate. Făcea acest lucru permanent, aducându-mi întrucâtva aminte de ritmicitatea perfectă a formulei guturale cu care ne uimise Bobby Giordano. Din câte înțelegeam, era vorba despre o prozatoare de succes, pe nume Aurora Sticlaru. John Epidermic ne asigură, deosebit de violent și de insistent, de faptul că stilul tinerei era o revelație, urmând a cutremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu mustăți à la Mazepa, de un alb roșcat. Acesta îl strigă pe Burkeviț la lecție, pronunțându-i numele cu accentul pe „u“. Pentru că cineva din clasă îi sufla continuu și tare, cu fața stacojie de supărare, Volkman îi porunci gutural lui Burkeviț să iasă din bancă și să treacă la tablă. - Verdammte Bummelei! striga el, trăgând de frâna furiei sale, de mustața alb-roșcată. Ajuns la tablă, Burkeviț dădu să răspundă, când i se întâmplă ceva extrem de neplăcut. Strănută, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de lângă mal: No, voi de ce stați? Dați-i drumul mai departe la treabă! Mintenaș e gata masa și n-am adunat nimic în dimineața asta. Văzând că aceștia încă se codesc, mai adăugă câteva cuvinte într-o limbă aspră și guturală. Polițistul nu înțelesese ce le spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini în nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
à la dirigu’ , profa, mate... Mai mult urlau decât vorbeau. Nu se auzeau, fie că aveau căștile în urechi, fie că-i împiedicau distanțele?! Când sosise toamna?! Când începuse școala?! Ceilalți călători tăceau, înghițindu-și pseudo-indiferenți obida, agresați de sunetele guturale scoase de băieții cu părul dat cu gel ca să aducă a creastă de cocoș ori de stridențele tinerelor machiate neinspirat, dând peste cap pleoape cu gene exagerat îngroșate de rimel, scoțând printre chicoteli câte un ce zici, fată? ca odinioară
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
se convingă dacă acela pe care poporul îl numise ,,Mesia” era făcut din carne și oase. Făcu acel gest cu o oarecare ironie și ridică cealaltă mână cu palma în sus ca și cum ar fi spus că avea dreptate, însă exclamă gutural doar: ,,Mhî..!” apoi continuă cu glas prefăcut: -E om ca și noi! E făcut din carne acest Mesia! Asistența izbucnise atunci în râs ca de o glumă bună. Așezându-se pe jilțul lui așezat acolo și privindu-l pe Iisus
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
întrucât nu mai dormisem de vreo trei nopți. Am zăcut în pat câteva zile, răstimp în care, între vis și realitate, mi se părea că sunt din nou apelat pe mobil de doamna în portocaliu, care încerca, cu aceeași voce guturală și monotonă, să mă convingă de însemnătatea serviciilor firmei de telefonie mobilă, că sunt atras într-un hotel de fata care dansa la bară, care mă agresa cu un cuțit extrem de ascuțit, jupuindu-mi pielea, drept răzbunare, că sunt chemat
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]