143 matches
-
De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate lucrările pământului m-au spulberat. Aud numai pe jumătate, Văd numai pe jumătate, Pâinea zilnică e cu mucegai, Merg șovăind către nimeni Și hârâie prin gâtlejul meu respirația Celui din urmă timp. Stau cu mine însumi de vorbă despre părăsire Și creștere. Vino cu mine, tu care nu ai venit, La malul marin unde lacrima se zbate. Ai fost numai tăcere și rebut. Venirea
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
mă retrăgeam, voiam să fiu singur. Iar asta mă necăjea tare, pricepeam că, sigur, ceva nu e în regulă cu mine, nu sunt întocmit ca toți ceilalți băieți, sunt un fel de aparat de radio cu un circuit greșit, care hârâie, sunt un fel de nor din care plouă și nu prea plouă, sunt un fel de găină cu trei picioare, ce mai, sunt un fel de portocală cu coaja pe dinăuntru și cu miezul pe dianafară, asta sunt, dacă așa
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
mutat în cimitir domnii, mă mir că tocmai mata n-ai aflat asta. - Am eu destule pe cap, ba chiar cu nemiluita. Vă poate spune asta oricine de-aici din curte. - Nu-i mai tot amesteca pe alții, Matild! Cadristul hârâie, își aprinde o țigară, la flacăra chibritului îi vedem fața buhăită, are ochii pungiți, mâna îi tremură vizibil. - Nu știu, zău, ce-ar zice alde Kis, Szántó și surorile Béldy, dacă ar ști că te ții întruna de denunțuri. - Dar
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
cu icre roșii. Și așa a și rămas încremenit. Prinse un moment când ogarul își culcă botul pe genunchii săi și încercă să o bage în gură, dar dihania aia își înălță fulgerător botul spre el și începu să-l hârâie și să-l împingă cu colții în piept. Măcar dacă javra ar fi înfulecat-o, dar așa, nu, acesteia nu îi era foame, dar nici pe el nu-l lăsa s-o pape. Pe loc, toate visele i s-au
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
ba tăgârța? - s-a răstit tovarășul la el, si, în scârba, a scuipat într-un colț, după ușa. - A? - abia a putut zice Leanca, aplecând urechea. - Asta om e, sau corcitura de măgar cu catar?! Văd că, în loc să vorbească, mârâie, hârâie, dracu să-l ia! - Nu prea aude, șefule! - i-a răspuns Cercelaru. Pândele a țipat către Leanca încât au auzit și cei ce erau afară, apoi i-a repezit și o cizma în c... - Cum te cheamă? - Leanca! - a răspuns
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în istoria echivalențelor românești ale Marii Opere. Și va rămâne evidența că, în toți acești ani ieșiți din țâțâni, cineva a avut incredibilul curaj să facă abstracție de necazurile și nevoile ce ne-au îmbătrânit înainte de vreme, de morișca politicianistă hârâind în gol, de VIP-urile de trei lulele avortate de micul ecran, preferând să escaladeze de unul singur masivul muntos și, ajuns pe creste, să înfigă al doilea steag tricolor. Am zis eu bine cândva: "de n-aș fi atât
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
voi le-ați retrage pe cele dunărene. Dar interesul vostru este să nu plecați de acolo, pentru că aveți certitudinea că veți lua Valahia și Moldova. Atâta timp cât eu nu voi interveni, turcii vor fi siliți să accepte situația. S-au mai hârâit între ei, cei doi aspiranți la stăpânirea Europei, ca doi câini printre ostrețe, dar, până la urmă, au consimțit să semneze tratatul. Rusia putea să pună mâna, fără probleme, pe Finlanda și pe țările dunărene. Franța era liberă să supună Spania
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
un ton solemn chiar dimineață, fixându-l prelung pe secretar, care a înțeles că trebuie să noteze imediat această maximă. Acum însă nimeni nu mai știe unde se află înaltul emițător de maxime. Numai patefonul își face în continuare datoria, hârâind un marș. Cum frecvența turațiilor scade rapid, marșul de luptă se transformă într-un marș funebru. VIAȚĂ CULTURAL-SPORTIVĂ Mircea Căpuștean este un om fericit. Secretul? Foarte simplu: și-a dat seama la timp care este adevărata sa vocație. Și aceasta
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ca să se distreze și să se amuze, o invitară și pe privighetoare să cânte. Privighetoarea, modestă, nu prea vroia, dar așa au insistat, că până la urmă a acceptat. Unele Își făceau semne cu ochiul. Altele se Înghionteau, abia așteptau să hârâie pasărea asta săracă: ce tare vor râde! Dar cum Începu privighetoarea să cânte, se făcu o liniște de mormânt. Ascultau ca fermecate. La sfârșit chiar și cele invidioase au aplaudat. Și așa de tare le-a plăcut glasul privighetorii că
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mobile, unul la urechea stângă, altul la urechea dreaptă, dialogând prin intermediul unui creier de om... Heroina Ceaușescutc "Heroina Ceau[escu" Ani de-a rândul, sub presiunea lui Ceaușescu, am fugit, am evadat care încotro. În lipsa heroinei, refugii în fața vocii lui hârâite de la televizor au fost cartea, alcoolul, teatrul, casetele video, sexul, Occidentul. Pușcăria cea mai grea era realitatea zilei. Ființa în cel mai înalt grad reală, chiar dacă monstruoasă, din România, era Ceaușescu. Noi, ceilalți, păream niște umbre chinezești pe lângă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vaze chinezești și ceșcuțele de cafea dintr-o casetă de cristal încrustată în nucul unei mobile cu intarsii înfățișînd crini căpătară o sclipire caldă. Mioara ridică ușor capacul unui patefon și așeză pe tambur o placă. Brațul cromat, cu ac, hârâi pe discul negru-roșu până ce se auzi un tango pe care Maria-l recunoscu imediat: Când de ochii tăi adânci mi-e dor și-n noapte Sorb o rază din seninul lor de vis Stele mici spre tine când mă cheamă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pândeau. Inima îi deveni deodată grea, fără să știe de ce, și, când Mioara întinse mâna spre ea ca un șarpe palid, se feri ușor și palma, apucată de degetele femeii, îi asudă brusc. Rămaseră tăcute până la sfârșitul cântecului. Când acul hârâi iarăși pe ebonită lucioasă, cântăreața se ridică vioi și închise patefonul. Apoi dezvălui (căci fusese acoperită cu o eșarfă de cașmir înflorat) oglinda toaletei în întunecimea verzuie a căreia cele două se văzură alburiu-cafenii, cu ochi scânteietori. "Ajută-mă să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
proiectat spre mine plăcerea cu care a ucis-o pe Zerri? Înțelegi, Făurarule? Plăcerea! O asemenea minte bolnavă nu era oare de competența ta? Arrus respira greu, iar mantia lui atârna în mare neorânduială. - Poți să mă ucizi chiar acum, hârâi Făurarul. Dar asta nu o să-ți servească la nimic. Nu îi vei putea păcăli. Obișnuința e mai puternică decât orice voință. - Asta rămâne de văzut, Făurarule, rânji Xtyn aruncîndu-l pe solul nisipos al cavernei. Acum, hai să mergem... - Mergem, Xtyn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un container pe care străluceau trei triunghiuri galbene. Ochii bărbatului se îngustară, iar chipul lui se schimonosi într-o grimasă care ar fi putut semnifica orice, de la durere la furie. - Cred că știi ce am aici! reluă Johansson. - Da, știu, hârâi bătrânul. Am avut ocazia să mai văd odată un asemenea recipient. - Atunci știi și cât valorează, insistă zâmbitor Johansson. - O, da, rânji moșneagul. Pentru mine valoarea unei încărcături de austral are chiar și o semnificație personală mai deosebită. Cu o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aibă baze mistice. Trebuia să crezi în sens religios, fiindcă chiar și cea mai mică umnbră de analiză științifică descuraja orice speranță. Johansson știa toate astea, dar prefera să nu amplifice gândurile negre ale celuilalt. - Trebuie să fii un Johansson, hârâi bătrânul care, în ciuda pronosticurilor lui Barna, se trezise primul și-și petrecuse câteva minute analizîndu-i pe cei doi. - Așa e, încuviință bărbatul. Iar tu ești... - Alarik, neguțător de artefacte. - Ei, Alarik, ia spune-mi ce te face să devii atât
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
privea la rândul său pătrunzător pe Abate. - Tu să fii, Sfinte Augustine? Se poate să te fi adus la viață? Xtyn nu răspunse nimic lăsând vorbele bătrânului să treacă pe lângă el, fără a-și modifica însă fixitatea privirii. - Sfinte Augustine, hârâi bătrânul, te-am servit cât am putut de bine. Și, după cât de slăbit mă simt, e probabil ca încordarea înfruntării în care te-am readus pe lume să mă coste viața. Dă-mi un semn! - De ce-ai făcut asta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sine în femeia asta, stăpână pe faptele ei până la calcul, care îmi dezarmează "psihologia". Muzica militară cânta Lucia de Lammermoor. Sextetul, armonizat de ecoul lui trimis de dealuri, plutea în aerul cald și umplea 1 Carillonner - a face zgomot, a hârâi (fr.). valea. Cerul albastru-închis, aproape siniliu, era înalt și adânc. Îmi trebuia acum prezența Adelei... De la poștă m-am dus la ea. M-a întîmpinat în mijlocul ogrăzii. În haina albă, încinsă cu o panglică albastră, era tot ce e o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acum dezolant de goi. Dar n-am apucat să fac doi pași când din dreapta m-a hămăit scurt și gros de două ori un câine mare, negru și tare fioros. Era la un pas de mine și-și rânjise botul hârâind surd și arătându-și superba colecție de colți albi și lungi. Nici nam tresărit la hămăitul lui, ci numai o mare mirare s-a ridicat din mine. Ne priveam ochi în ochi, om și câine, de câteva secunde bune. Am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
os rupt. Nu te pui cu fiarele. Așa a fost întotdeauna. De-aia se așază praful zile în șir pe bicicleta mea veche. Și de câte ori văd un ins în scaun cu rotile pe trecerea de pietoni și aud motoarele mașinilor hârâind puternic în fața lui, mă gândesc că, poate, carnivorele recunosc în bietul om un biciclist care le-a scăpat prima dată. La loc TELEcomanda Alex SAVITESCU De ce ne poate lua nayba-chul Suntem o nație de prostănaci și ne merităm soarta cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cu un fular basca țeapănă pe care și-a făcut-o din resturile de la palton acu nouă ani și o ia din loc. Omu ei, el îi zice c-o ia din loc : Ce faci, iar o iei din loc ? hârâie de-acolo, din pat, dintre păturile îngrămădite peste plapumă, de unde stă, cu capul înfășurat într-un jerseu vechi, hărtănit, de-al ei; că și-a rătăcit fesul decolorat pe care, de obicei, îl poartă. Când vorbește, gâfâie între cuvinte, e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub el cuvertura. Capul i se bălăngăne, rămâne strâmb, i-l așază decent în sicriul împrumutat, urcă sicriul pe umeri și-l duc spre camionul drapat, al cărui motor hârâie de mult în poartă. — Eeei, cum ? Io ? Dacă-l cunosc io - pe el ? ... Auzi ! Spune și tu ! Spune de când ne cunoaștem noi ! De când ne cunoaștem noi și ne iubim ! Păi cine-i făcea lui baie în albioară ? ! Seara trăgeam mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-o vreodată. Afacerea m-a plictisit ți acum cinci ani, iar la ora actuală e o chestie moartă În păpușoi. Am propriile mele probleme, cum ar fi, să am grijă de copilașul meu. Bud coborî privirea. LÎngă șemineul lui Mickster hîrÎia de zor un buldog cu fundul zdrențuit și cu coada În atele. Cohen continuă: — Ți-l prezint pe Mickey Cohen junior, moștenitorul meu, care nu prea se potrivește În lumea asta cîinoasă. În noiembrie a supraviețuit unui atentat cu bombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mo ment dat mohorât, cu ochii ațintiți asupra cifrelor. De partea cealaltă a biroului, sprijinindu-și șalele de o pernă și cu o cuvertură aruncată peste genunchi, Augustus îl fixează din priviri. — Imperiul are nevoie, întâi de toate, de armată, hârâie răgușit. Ca să păzească frontierele și să mențină ordinea. Se impacientează. — Și așa, douăzeci și opt de legiuni sunt total insuficiente. Știi bine că le folosesc peste tot, nu numai la graniță... Ianuarius încuviințează cu un oftat. Atâtea lucruri neprevăzute s-au întâmplat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl repede principele. Procuratori în sus, procuratori în jos. Nu sunt decât niște perceptori nenorociți și nimic altceva. Se rățoiește înfuriat: — Datori să dea socoteală direct conducerii imperiale, pricepi? Împunge cu degetul în aer către el. — Adică ție, reprezentantul meu. Hârâie răgușit. — La tine trebuie să ajungă toate încasările și cheltuielile. Își drege ușor glasul. — Indiferent dacă au în subordinea lor provincii imperiale sau senatoriale. — Așa e, luminate stăpâne, îndrăznește cu umilință Ianuarius, dar ei sunt cavaleri... Observă gestul zvâcnit al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amenințat cu Strabo, dar degeaba face pe leul-paraleul, nu știe un lucru: că Strabo refuză să mai intervină pentru oricine de atunci încoace. Nici măcar pentru fiu-său, căruia, din câte am auzit, îi umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Hârâie înecat: — Seius Strabo e om dintr-o bucată. Vestea este atât de neașteptată încât Ianuarius nu știe ce să facă. Nici ce să creadă. Îndeasă, mecanic, capacul fără să-și dea seama că unul dintre suluri nu e bine vârât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]