141 matches
-
la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la bambinele fosforescente
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam doar ca zdrăngănitul clopoțeilor, atașați la bambinele fosforescente
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
proiectat spre mine plăcerea cu care a ucis-o pe Zerri? Înțelegi, Făurarule? Plăcerea! O asemenea minte bolnavă nu era oare de competența ta? Arrus respira greu, iar mantia lui atârna în mare neorânduială. - Poți să mă ucizi chiar acum, hârâi Făurarul. Dar asta nu o să-ți servească la nimic. Nu îi vei putea păcăli. Obișnuința e mai puternică decât orice voință. - Asta rămâne de văzut, Făurarule, rânji Xtyn aruncîndu-l pe solul nisipos al cavernei. Acum, hai să mergem... - Mergem, Xtyn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un container pe care străluceau trei triunghiuri galbene. Ochii bărbatului se îngustară, iar chipul lui se schimonosi într-o grimasă care ar fi putut semnifica orice, de la durere la furie. - Cred că știi ce am aici! reluă Johansson. - Da, știu, hârâi bătrânul. Am avut ocazia să mai văd odată un asemenea recipient. - Atunci știi și cât valorează, insistă zâmbitor Johansson. - O, da, rânji moșneagul. Pentru mine valoarea unei încărcături de austral are chiar și o semnificație personală mai deosebită. Cu o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aibă baze mistice. Trebuia să crezi în sens religios, fiindcă chiar și cea mai mică umnbră de analiză științifică descuraja orice speranță. Johansson știa toate astea, dar prefera să nu amplifice gândurile negre ale celuilalt. - Trebuie să fii un Johansson, hârâi bătrânul care, în ciuda pronosticurilor lui Barna, se trezise primul și-și petrecuse câteva minute analizîndu-i pe cei doi. - Așa e, încuviință bărbatul. Iar tu ești... - Alarik, neguțător de artefacte. - Ei, Alarik, ia spune-mi ce te face să devii atât
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
privea la rândul său pătrunzător pe Abate. - Tu să fii, Sfinte Augustine? Se poate să te fi adus la viață? Xtyn nu răspunse nimic lăsând vorbele bătrânului să treacă pe lângă el, fără a-și modifica însă fixitatea privirii. - Sfinte Augustine, hârâi bătrânul, te-am servit cât am putut de bine. Și, după cât de slăbit mă simt, e probabil ca încordarea înfruntării în care te-am readus pe lume să mă coste viața. Dă-mi un semn! - De ce-ai făcut asta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în primul rînd atenția cititorului, se poate spune că e vorba despre o monotonie a sunetului negativ. Totul stă sub semnul unei apocalipse, deopotrivă biologice și sentimentale: Vine scadența, vine pe roate,/ pe cînd un scump împrumut de nimicuri/ îmi hîrîie întunecat între coaste/ de parcă totul n-ar fi decît/ un vis destrăbălat din Clichy.// Vine scadența." Moartea e tema principală, și nu o moarte oarecare, ci o moarte greșită, din care nu se înțelege nimic, care nu vine la timp
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
voi le-ați retrage pe cele dunărene. Dar interesul vostru este să nu plecați de acolo, pentru că aveți certitudinea că veți lua Valahia și Moldova. Atâta timp cât eu nu voi interveni, turcii vor fi siliți să accepte situația. S-au mai hârâit între ei, cei doi aspiranți la stăpânirea Europei, ca doi câini printre ostrețe, dar, până la urmă, au consimțit să semneze tratatul. Rusia putea să pună mâna, fără probleme, pe Finlanda și pe țările dunărene. Franța era liberă să supună Spania
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mo ment dat mohorât, cu ochii ațintiți asupra cifrelor. De partea cealaltă a biroului, sprijinindu-și șalele de o pernă și cu o cuvertură aruncată peste genunchi, Augustus îl fixează din priviri. — Imperiul are nevoie, întâi de toate, de armată, hârâie răgușit. Ca să păzească frontierele și să mențină ordinea. Se impacientează. — Și așa, douăzeci și opt de legiuni sunt total insuficiente. Știi bine că le folosesc peste tot, nu numai la graniță... Ianuarius încuviințează cu un oftat. Atâtea lucruri neprevăzute s-au întâmplat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl repede principele. Procuratori în sus, procuratori în jos. Nu sunt decât niște perceptori nenorociți și nimic altceva. Se rățoiește înfuriat: — Datori să dea socoteală direct conducerii imperiale, pricepi? Împunge cu degetul în aer către el. — Adică ție, reprezentantul meu. Hârâie răgușit. — La tine trebuie să ajungă toate încasările și cheltuielile. Își drege ușor glasul. — Indiferent dacă au în subordinea lor provincii imperiale sau senatoriale. — Așa e, luminate stăpâne, îndrăznește cu umilință Ianuarius, dar ei sunt cavaleri... Observă gestul zvâcnit al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amenințat cu Strabo, dar degeaba face pe leul-paraleul, nu știe un lucru: că Strabo refuză să mai intervină pentru oricine de atunci încoace. Nici măcar pentru fiu-său, căruia, din câte am auzit, îi umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Hârâie înecat: — Seius Strabo e om dintr-o bucată. Vestea este atât de neașteptată încât Ianuarius nu știe ce să facă. Nici ce să creadă. Îndeasă, mecanic, capacul fără să-și dea seama că unul dintre suluri nu e bine vârât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tremură vizibil. Și le încleștează. Ce o mai prevesti și asta? După ce s-a scuturat ca de friguri, acum o încearcă o amorțeală din cap până-n picioare. Măcar de data aceasta sper că n-ai să mai fugi de el? hârâie Agrippina către ea. Glasul Vipsaniei tremură: — De cine? O întrebare stupidă. Știe ce vrea să spună. Așa e. I-e frică să se întâlnească cu Tiberius. Cum să-și ascundă tulburarea? Ce să-i spună? Cuvintele o să-i lipsească. Iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește în continuare Plancina. Îi ia pe ceilalți drept martori: — Voi n-aveți impresia că a moștenit trăsăturile fine ale ma mei lui, Scribonia? — Chiar p... pr... prea mult, hârâie Claudius. — Ce vrei să spui? e presat din toate părțile. — S-a gelozit Li... Livia... — Ei, aș! îl țistuie mama lui nervoasă. O fi fost Livia geloasă pe Scribonia cât a trăit, dar acum, după ce a murit... — Nu p... pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se încruntă. Ce vrea să spună? Titus Livius adaugă suav, încântat de nemulțumirea pe care le-o va provoca celorlalți: Prea instruiți, prea critici, prea eclectici... — Adică lui Pollio i-a lipsit forța necesară inovației personale? se înfurie Sallustius. Labienus hârâie, cerând liniște: — Să vă zic și eu ceva, rostește. Sclipiri mânioase îi joacă în ochi. — Istoriile lui Asinius Pollio sunt solide, bine documentate și imparțiale, tocmai pentru că s-a debarasat de defectele pe care le-a semnalat la Cezar și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Își trece o mână tremurândă peste chip. Degeaba. Blestemata imagine mongoloidă nu dispare. Mai încearcă o dată. Uf! S-a dus. Toranius tușește ușor ca să-i atragă atenția. Gallus ridică mirat fruntea spre el. Tot aici e? — N-ați plecat încă? hârâie răgușit. Îi cumperi, stăpâne? întreabă tărăgănat vânzătorul. Asinius Gallus face o grimasă acră: — Nu prea știu ce să fac cu ei... Își ferește ochii în lături și murmură înciudat: — Nu sunt buni de nimic. Glasul îi tremură. Dacă ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tensioneze și mai mult atmosfera. Un demon l-a împins de la spate... Clatină cu mâhnire din cap. Iar a reușit să atragă atenția asupra deosebirilor dintre ei și el. Strânge un centiron, îndreaptă un balteus. Discu ția de adineaori îl hârâie însă în continuare. Își morfolește cuvintele în barbă. Acum e la modă ca fiecare religie să-și împopoțoneze zeul cu atributele celorlalți zei și să pretindă că toți sunt - de fapt - unul singur. EL, Unicul. Sau Unica, fiindcă nici femeile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu li s-a schimbat la foc. Marele Pontif cere atunci părerea flaminului lui Jupiter: — N-a venit momentul să punem masa Zeului? Figura încovoiată de pe scaunul curúl încuviințează, răsuflând greoi. — I-o fi și Lui foame, încearcă să glumească hârâind din gât. Vrea să se ridice. Se uită după asistentul său, care stă în spate și poartă securea de sacrificiu. Întinde o mână numai piele și os și încearcă să se sprijine de el. Neputința bătrâneții face să-i alunece
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât că nu-mi place cum se-apleacă la viraje. Ieșiserăm dintre păduri. Acum drumul se depărtase de râu și urca. Radiatorul fierbea. Tânărul se uita agitat la aburii și la apa ruginie care ieșeau din radiator. Motorul Începuse să hârâie și Guy apăsa cu ambele picioare pe pedala de viteza-ntâi; mașina urca și urca, apoi se dădea În spate, și iar În față, și iar urca, până când, În cele din urmă, am ajuns sus, pe platou. Hârâitul Încetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sine în femeia asta, stăpână pe faptele ei până la calcul, care îmi dezarmează "psihologia". Muzica militară cânta Lucia de Lammermoor. Sextetul, armonizat de ecoul lui trimis de dealuri, plutea în aerul cald și umplea 1 Carillonner - a face zgomot, a hârâi (fr.). valea. Cerul albastru-închis, aproape siniliu, era înalt și adânc. Îmi trebuia acum prezența Adelei... De la poștă m-am dus la ea. M-a întîmpinat în mijlocul ogrăzii. În haina albă, încinsă cu o panglică albastră, era tot ce e o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Am intrat grăbit pe ușa de la Ashbery, trecând de uniformele zâmbitoare și pornind-o de-a dreptul pe scări. Paisprezece etaje, paisprezece geamuri duble, pătrate, unul după altul. Am intrat în camera mea, am aruncat cheia - nimic altceva. Cu respirația hârâind ca un fermoar tras, în camera în care plutea aerul greu al disperării extreme și al alarmei, am rămas locului cu brațele moi și umerii căzuți și mi-am vârât capul într-o vijelie de lacrimi. Poate că niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat cu un „Bun venit” șoptit. Cei doi au privit nedumeriți unul la altul și apoi, întrebător, la crâșmar. Pe tejghea, într-un colț, hârâia un aparat de radio. Aizic le-a făcut semn să fie atenți la vorbele slobozite de aparatul de radio ce abia hârâia... Cu greu au deslușit cuvintele „diktat” și „Viena”... Au rămas cu întrebarea pe buze: „Ce diktat? Ce Viena
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cei doi au privit nedumeriți unul la altul și apoi, întrebător, la crâșmar. Pe tejghea, într-un colț, hârâia un aparat de radio. Aizic le-a făcut semn să fie atenți la vorbele slobozite de aparatul de radio ce abia hârâia... Cu greu au deslușit cuvintele „diktat” și „Viena”... Au rămas cu întrebarea pe buze: „Ce diktat? Ce Viena?” Crâșmarul le-a făcut semn să aibă răbdare, că le va explica el... Într-un târziu, Aizic a învârtit butonul aparatului de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trebuie strunită. Este menirea lor în India. Pe platoul palatului sunt așteptați, printre alte minuni uitate de Dumnezeu, de o altă formație. O formație militară de fluierași. Îmbrăcați în costume cenușii și - oare așa este? da, în fustanele roz, rostesc hârâind ceva răgușit și amenințător, care seamănă cu Skye Boat Song. Formația, ca o procesiune, își mărește numărul și, pe moment, sunetele se suprapun, howdah-ul devine piscul unui munte, iritat de o invazie de zgomote. Sir Wyndham este sigur că unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
umană", care reproducea glasul interior al omului crucificat pe brațele metalice, nu mai avea nimic dintr-o voce umană: era ca o bandă magnetică desfășurată vertiginos. Dacă ar fi fost încetinită, ar fi ținut, probabil, cât o viață. - Homer Hidden, hârâi Zeul Neantului, ești o făptură cum nu se ivește decât o singură dată într-un cosmos. Bucură-te de unica ta apariție! - Amplificatoarele interogatoare! comandă Zeul Vitezei. Pânza viziunii se întinse nemărginit, și întreg firmamentul se preschimbă pentru Homer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
aproape, și ne-a costat și ochii din cap ca să-l punem cât de cât pe picioare...”. Ciocănitoarea mai avea Încă multe de spus, dar s-a deschis ușa și a intrat Hristică. Nu-i trecuseră vânătăile de pe față și hârâia când răsufla. Avea, Însă, pe chip o hotărâre de bărbat cumpănit, care știe bine ce vorbește și nu are de gând să se ascundă după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o primise de la haidamacii directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]