57 matches
-
casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru ușile, țiuiu hâr hâr iuiu hârhâr și încă. Până a reapărut, în sfârșit, după o veșnicie, Marcu Vancea... Se tot bălă bălă, hârâiau hârșâiau țiuiau, smintite, ușile, dulapurile, poate uitase să închidă dulapurile. Tocmai apăruse bătrânul Vancea, filozoful, cum să-i explici aiureala, tocmai lui, atât de sensibil, atât de sever în hainele sale severe, filozof comerciant de vinuri, tocmai acum, în asemenea împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind cum firul de sânge se lățește pe pânza mototolită. Tocmai de sfânta zi a Crăciunului. Petreceam și noi la televizor, cu veselie și muzică, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ți trebuie aici sirenă și girofaruri, nu pricep. Cine ți-ar putea încurca drumul în pustietatea asta? Pohoață dădu din nou din cap și opri ascultător sirena. O liniște plăcută se așternu imediat în pădure, netulburată decât de zgomotul roților hârșâind pe macadam. Ieșiră dintr-un viraj ușor și în față, la câteva zeci de metri văzură camionul. Lângă acesta, un grup de oameni își făcea de lucru în jurul său. Roțile mașinii de poliție scrâșniră pe drumul de munte când Pohoață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a fi pedepsit așa cum merită, parazitul mortal va continua să-și reproducă inelele și să submineze forțele națiunii, dar ultima bătălie o vom câștiga noi, cuvântul meu și cuvântul dumneavoastră, astăzi și până la victoria finală, vor fi garanția acestei promisiuni. Hârșâindu-și scaunele, miniștrii se ridicară ca unul și, în picioare, aplaudară cu entuziasm. În sfârșit, expurgat de elementele perturbatoare, consiliul era un bloc sudat, un șef, o voință, un proiect, o cale. Așezat în fotoliu, așa cum i se cuvenea demnității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei, ci pe Iordan, ghepardul. El, nu marea, era apa tîrînd o scoică; nu soarele, el îmi arămise sînii în palme, cu palmele. Pixul hîrșîie enervant pe hîrtie cînd scriu toate astea. De la început a fost sfîrșitul, frica de ultima dată. Vara-Mare mi se pusese pe ochi. Părea a dura o eternitate și-o zi. Nu vedeam că Iordan aștepta să plece. Nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alunecă spre mare sau se ridică spre norul în care încă mai doarme Etna, într-o farfurie cu spaghetti și un pahar de vin la prânz, într-un Crodino 8 cu câteva măsline la amiază, iar, dincolo de înserare, într-un hârșâit de cheie care se răsucește în broască, nereușind să acopere un râset de fată tânără și pașii ei către curtea din spate. Chi se ne frega pentru că nimeni nu se grăbește. De ce s-ar grăbi? E agitație fără să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Ware, Kallistos, Ortodoxia, calea dreptei credințe, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993. Wierzbicki, Piotr, Structura minciunii, Editura Nemira, București, 1996. Wilson, Edward O., Sociobiology: the new synthesis, Harvard University Press, 1975. Mințea de cîte ori vorbea, gîndii numaidecît Milogu-acela hîrșîit în rele, fonf și fandosit Cruciș pîndind minciuna-i cum mă roade Și încruntat de-ndată ce mă vede Zîmbind, limba să și-o ascută O altă victimă să-și cîștige. BROWNING Childe Harold către Turnul din ceață veni Prefață
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]