301 matches
-
bine păzit. Poate erau în văzduh, zburau, uneori, ceasuri întregi; zeci de priviri, sute, au tot scrutat înaltul. Mai întreg târgul, spre prânz, era cu ochii pe cer. Când omul Primăriei și un alt jandarm scotociseră întâia oară podul, căutând hârțoagele, nu la porumbei le fusese gândul. Un copil de vreo nouă ani a zis că în dimineața în care a murit Ceasornicarul rotitorii se ridicaseră sus, sus, mai sus ca niciodată, și că nu au făcut nici o tumbă, cum făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pe bună dreptate: ,Cei care vehiculează în orice împrejurări ideea unui învățământ de calitate, ignoră un amănunt: că și materialul uman, atât de o parte și de cealaltă trebuie să fie de calitate" (prof. Carmen Focșa, Între calculator, salarii și hârțoage, în România literară, nr. 46/21 noiembrie 2008, p. 13). Calitate a materialului uman (,de o parte și de cealaltă"), prin urmare, drept garanție a realei calități a educației, dar câți dintre oamenii noștri politici responsabili au fost și sunt
Școala, o cenușăreasă? by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7799_a_9124]
-
acest mic ,amănunt", în planurile lor prezente și viitoare destinate învățământului? Cert este că problema calității în sensul de mai sus nu poate fi eludată, dacă există bună credință și onestitate politică, deoarece calitatea (cea reală, și nu cea din hârțoage) presupune, nu încape nici o îndoială, investiții generoase și echilibrat distribuite în infrastructura materială și în cea umană a școlii, într-o formă integral asumată pe termen mediu și lung, și nu cu penibile jumătăți ori sferturi de măsură.
Școala, o cenușăreasă? by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7799_a_9124]
-
agenda / primită în dar de la fetele sale / ca de obicei de ziua lui de cîțiva ani buni / mai précis de cînd aia mică nu mai e o fetiță / deși el continuă ca un caraghios ce-i să o numească așa / hîrțoagele acelea - zic - zac uitate undeva / ca manuscrisele de la Marea Moartă // se va fi găsind un hăbăuc ca tine să le dezgroape / și să încerce să le pună cap la cap / oarecîndva // pînă atunci numele ei fie Laura / umbli cu reminiscențele
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
Cosmin Ciotloș Ivan Mihailovici Saproșkinov, protagonistul romanului Gde Buharest, n-are idee cum se folosește o hartă: „Căută cu febrilitate prin casă în sacul de hârțoage: parcă își aduse aminte că odată, demult, văzuse un cărțoi lunguieț cu multe poze, pe care scria Atlas. Uite ce bine e să fie omul gospodar și strângător, să nu arunce nimic, pentru că nu știi când îți trebuie câte-un
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
i se adaugă sufixul popular și familiar capătă sens colectiv, dar mai ales semnificații depreciative: „prost”, „fără valoare” sau cel puțin „nedorit”. Nu sunt multe derivate de acest tip: mai cunoscut e hârțogăraie, format de la o bază oricum conotată peiorativ (hârțoagă). Ca și hârțogărie, hârțogăraie desemnează mulțimea de hârtii inutile, plicticoase etc., devenind - prin metonimie - un echivalent colocvial al termenului birocrație. Cuvântul este destul de prezent în limbajul familiar și publicistic actual: „9 milioane de euro aruncate pe hârțogăraie” (Jurnalul Național, 8
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
prezent a publicat două volume de versuri. În interstiții Două obloane coborâte la fereștile cotidianului Iar peste crăpăturile care-au rămas deschise Lipești fâșii paralele de hârtie Într-o formație ce concurează setea apei Deasupra stau ca străpunse de suliți Hârțoagele secetei Nici un nimic nu arde Pe cât de-ncet ar trebui Nici un moment nu simți al tăul Mai al tău Decât în clipa când îl vezi Pierzându-se Și lunecând printre fâșiile de hârtie Refugiindu-se în interstiții ca o insectă
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
și plicuri cu fișe, dosare de-a valma, pachete, haine de casă, plus papetărie și ciorăpărie cât cuprinde. Pe birou nu era loc „gol” decât pentru coate, ceașca de cafea și scrumieră, iar pe covor erau etalate diverse „coline” de hârțoage cu proiecte editoriale. Ei bine, odată ce m-am lăsat de fumat, am trecut la cealaltă extremă, la amor vacui. Am dat în mania mesei goale, numai cu o foaie albă în centru. Nu am mai suportat ideea de covor, ci
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
chinuită. S-aprind lumini sub sălcii de la lună. Aerul curat și bine mirositor îți dă viață - parcă întineresc văzându-mă călător smuls puțintel din marasmul care mă înlănțuie din ce în ce mai mult. Dar asta o datoresc singurului leac înviorător - plăcerea descoperirii unor hârțoage interesante în Biblioteca V.A. Urechia. Căci pe lângă autograful lui Creangă, am găsit și alte lucruri interesante: 1. Un autograf a lui Miron Costin (cred că-i publicat de V.A. Urechia); 2. Două scrisori ale protoiereului M. Strilbițchi către
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
alcătuiesc un document istoric înseamnă să rostești o inepție. Documentul e în genere o analectă cu probe neutre, adunate de ochiul placid al unui conțopist sadea. Strîngi un maldăr de note seci și le numești pompos „probe pentru posteritate“, simple hîrțoage mulțumind spiritul meschin al iubitorilor de cazuistică sterilă. Dar aici, în Memorialul durerii, dăm peste mărturii ce-ți intră sub piele prin anvergura violenței, paradoxul fiind că în vreme ce detaliile sînt atroce, orizontul de respirație al victimelor e precumpănitor religios. E
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
liberă, pământ slobod (p. 57) și este condusă de funcționari români, cinovnicii. Sadoveanu a adoptat, astfel, în stilul lui toate aceste expresii tradiționale basarabene. în fine, ca un ultim exemplu, păstrătorul arhivei unei mânăstiri e prezentat drept cărturar, cercetător al hârțoagelor iezite prin podurile mănăstirilor (p. 90). Întreaga relatare a călătoriei e dominată de dragostea de patrie a autorului sau, mai exact, și, într-o accepție mai restrictivă, de iubirea de pământul natal. Căci nicăieri în Drumuri basarabene nu se întrevede
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
mai mult decât am crezut. ... Va mai trece prin sala T.N.B. - acel domn Stoica - „cioclul scriitorimii”? Eu am lăsat prin testament dispoziția de a fi incinerată... Dar până la moarte, mai am de făcut o călătorie și trebuie să-mi pun hârțoagele la punct, să las locul... curat - Dar mi-ar mai trebui un an de lucru - spun - dar iar mă întorc și spun -: dar, oare, mi-ar fi de ajuns numai un an? (Aud prin redacție că tot acum va fi
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
fost și la Jay Leno, în The Daily Show, cu ditamai borcănoaiele pline de scame. Ce te enervează cel mai mult la lumea în care trăiești? Că suntem sclavii propriului confort. Când nu mergem cu vreun divais la reparat, completăm hârțoage pentru fisc și diverse alte instituții sau facem 100 de reclamații la providerul de internet, pentru că ne-a greșit factura, sau mergem la poliție să declarăm că ne-au furat plăcuțele de înmatriculare de la mașină, după care la altă poliție
Un interviu din Unica de martie și cum arată revista în haină nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19097_a_20422]
-
Simona Tache Mi-am amintit o fază văzută la Florența. La semafor, într-o mașină, un tip ținea în brațe un teanc de hârțoage, peste care avea un notebook. Dădea de zor în taste, iar când s-a făcut verde, a băgat frumos a-ntâia și a accelerat ușor, rămânând însă cu ochii în notebook. Apoi, s-a angajat de-a binelea în trafic
Inteligenţi la volan by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19317_a_20642]
-
chelie și nu se uita pieziș cu un ochi. Nici președintele Statelor Unite nu era, că era alb, cu ochelari și mai în vârstă. Am deschis tremurând de emoție. “Sunt președintele, domnișoară, vă rog să semnați astea”. Mi-a dat nu știu ce hârțoage de-ale blocului la semnat. Avea o atitudine solemnă, cum e și normal pentru un președinte. Succesorul lui, un băiat mai tânăr, instalator de meserie, genul “maiou pătat de ciorbă și unghie mare la degetul mic”, a preluat, odată cu funcția
Cum mi-a sunat la uşă însuşi Preşedintele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19430_a_20755]
-
Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017 Toate Articolele Autorului ― Dar, am prea multă responsabilitate. Îmi este și mie greu, nu crezi? Ție nu-ți prea pasă, intri în birou la ora șapte, ieși la trei, stai cu nasul în hârțoage, habar nu ai cum se lucrează cu omul, și-mi faci mie, morală. S-au mai ciondănit ele, dar nu cu răutate. * ― Bună ziua, domnule Duican! Nu cred că mă cunoașteți, sunt învățătoarea fetei dumneavoastră. Nu ați venit la școală să
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
inițială - până la ultima literă - nu mai eram capabil să o repet. Mi-ar fi scăpat ceva; aș mai fi adăugat un cuvânt. M-aș fi implicat într-o autocompilație. N-am mișcat un deget pentru a-mi salva de la pârjol hârțoagele. Lumile pe care le născocisem. Pe care le prevestisem. Pentru că le nimicisem cu mult înainte, cu Magistrații lor cu tot, doar din vârful peniței. N-am avut nici un gest necontrolat. Simțeam cum cresc; atingeam adevărata mea dimensiune. A criminalului perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise, a doua zi, Romancierului - preocupat, de la o vreme, mai mult să bată coclaurile decât de hârțoagele lui - că fusese martorul unor lucruri incredibile. Gazda sa atinsese câteva obiecte din fier cu o piatră roz, cam cât un ou de porumbel, și acestea deveniseră de aur; un șobolan mort, prins într-o capcană, atins cu aceeași piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plecat câteva zile. Prea mult. Vrei să fii singur; să privești la pereți, să te uiți la tavan, să te gândești; să stai, ca mort, ceasuri în șir; să nu te întrebe nimeni, nu suporți să fii întrebat. Deschizi; cu hârțoagele întinse pe pat, pe podea, cu ultima frază jumătate așternută pe hârtie, jumătate stocată în memorie, încerci să te arăți politicos. Afli, rapid, ce s-a mai petrecut prin oraș, la Clubul literaților, în nu știu ce redacție, ce mai spun ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În propriul sânge. Dante strânse pergamentul În pumn. Acum, nimeni și nimic nu i l-ar mai fi smuls. — Ce știm noi despre iad? Ce știe despre el inteligența noastră? Doar lumina lui Dumnezeu ne luminează pașii, nu vechile voastre hârțoage. Dacă Dumnezeu ne Încredințează cheile acestei porți, să nu o deschidem ar fi o insultă adusă voinței Lui. — Dumneata Îți faci scut lăcomiei din cuvinte. Dar fie precum dorești, dat fiind că ziua asta Îți aparține. Vor veni și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
negustor de stofe. Și el se duce la Roma pentru Jubileu. Iar pe celălalt Îl cheamă Bernardo Rinuccio. Umblă cu multă hârtie și cerneală. Cred că scrie ceva. E mai mereu pe la Santa Croce, la călugări, să le cotrobăiască prin hârțoage, adăugă el cu o mutră Înfricoșată. Pe obrajii scobiți ai acelui om, pomeții păreau pe punctul de a sfâșia pielea și de a izbucni În afară, scoțând la iveală oasele craniului. Un fior Îi străbătu lui Dante șira spinării. Proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
putut să se lase păcălit de o înșelătorie atât de ridicolă ca asta a lor. Totuși, este caracteristic pentru cei care sunt nebuni să creadă că sunt îndreptățiți să facă lucrurile pe care le fac. Scoase de sub teancul său de hârțoage dosarul care conținea fișa medicală a lui Weisthor și i-l puse în față lui Himmler: — Aceasta este fișa medicală a lui Karl Maria Wiligut, cunoscut și sub numele de Karl Maria Weisthor, dosar care până de curând s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de a convinge că a fost rănit în amorul propriu. „A dracului mironosiță, nu acceptă să fim parteneri! Mare meseriaș e ea după doar opt sau zece ani vechime... Să stau eu ca practicant pe lângă ea și să-i car hârțoagele?” - Vi se pare, domnule. În câteva cuvinte, spuneți dacă decizia dumnealui coincide cu părerea mea ori nu? Doamna avocat, în principiu răspunsul este afirmativ. Valabil pentru o perioadă mai scurtă decât ați precizat dumneavoastră, în sensul că... - Da,da,da
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
nostru și să ne amuzăm pe seama întâmplării. MEEEH- MEEED La vreo câteva zile, după episodul ăsta, pe o vreme la fel de încinsă , mă ascunsesem în biroul de lucru din Post, unde era răcoare și unde îmi omoram timpul făcând ordine prin hârțoage. Nevastă-mea făcea pe frizerița la umbra caișilor bătrâni din curtea postului, unde îl căprea pe bietul Ilie, vecinul nostru bun la toate. Avea băiețașul ăsta o siluetă de râmă costelivă de ziceai că acum a ieșit de la Auschwitz-Birkenau. Ca să
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
îmbrăcăminte specifică ritualului, din care se distingea cu deosebire gulerul, foarte lat, în diferite culori, tivit cu o bendiță aurie. Culiță rămăsese cu gura căscată, văzând cele petrecute în biserică. - Ce face ăla acolo? mă întrebase. Și ce tot cară hârțoaga aia de colo până colo? - Îl ajută pe popă, îi răspunsesem. Iar aia nu-i hârțoagă, ci sfânta Evanghelie. Mai mult decât slujba, la catolici îmi plăcea că mă puteam urca să suflu în foalele orgii. Chiar la baza turlei
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]