75 matches
-
sale întîmplări. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor Iașilor, casele frumos văruite, cu streșine vechi peste care vărsa o viorie lumină răsăritoarea lună. El își grăbi pașii, până ce intră în târg. O uliță strâmtă, cu case vechi și hârbuite a căror caturi de sus erau mai largi decât cele de jos, așa încît jumătatea catului de sus să răzima pe stâlpi de lemn și numai jumătate pe cel de jos, cerdacuri înalte, înaintite sub șandramale lungi, apăsate, pline de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
puterea de fascinație a Hanului lui Mânjoală. Povestirea aventurii tinerești este încadrată într-un element fantastic, reamintindu-și de strania întâmplare într-o noapte de iarnă, care coincide cu arderea hanului, până-n temelie, incendiul ,,îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu’ hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic’’. Sfârșit de o adevărată vrăjitoare, care ispitise, cândva, cu satanicele farmece, și pe bătrânul Iordache. Când, după moartea Mânjoalei, pocovnicul Iordache explică aceste amănunte ca pe un meșteșug vrăjitoresc, povestitorul rămâne sceptic: ,,dacă e
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mai să răstoarne scaunul, a bâlbâit un „Am înțeles dom’ șef” făcând o mișcare ca și cum ar fi vrut să adune în pumn ceva din aerul acela stătut din cameră și a ieșit repede pe ușă. Tot drumul, în autobuzul acela hârbuit, ce ducea doar vreo câțiva călători cu bagajele și necazurile lor, căută să-și formeze în minte o imagine al omului din vârful dealului, dar nu izbutea. Vedea doar un cap ce nu căpăta forma unui chip deslușit, care se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aceasta cu o sută cincizeci de lei, nu mai mult: "Așa sunt mătușile săritoare și bune la suflet!" * * * Așa-zisul compartiment, ca de altfel întregul vagon, nu era altceva decât o ruină recondiționată pe roți de fier: aproape toate componentele hârbuite și uzate de atâta întrebuințare, iar geamul glisant, fixat într-o poziție din care nu se mai putea urni, făcea imposibilă orice încercare de a-l deschide. Bara metalică de deasupra lui demonstra faptul că odată a fost dotat și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
folosit? După moartea acestei nenorocite, I. Păun-Pincio a văzut, într-o dimi neață, cum pe Strada Teatrului din Botoșani se scoteau în vînzare cîteva lucruri ale ei: o canapea, vreo două sofe, niscaiva cărți și cîteva lucruri, toate vechi, toate hîrbuite, care grăiau lumii de sărăcia, de mizeria în care au trăit cei care le-au avut315. Bineînțeles că le vindea Aglaia Drogli. La 2 decembrie 1889, avocatul Athanasie At. Gheorghiu a trimis somații, prin agentul judecătoresc, la toți moștenitorii defunctului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nemulțumire, de încercare de autodepășire. Poezia satului este scrisă într-un ton elegiac: ținutul este dur sau pustiu, satul își dezvelește existența într-o lumină stranie, în care cresc oasele în temelia caselor, dinții în gingia copiilor, drumurile au măsele hârbuite, păsările se umflă noaptea în cuiburi. Poetul însuși în acest context urcă în paradis sau coboară în infern. Evocarea spațiului natal se face într-un chip aparte, el nefiind pus neapărat în relație cu timpul. Spațiul este etern, iar oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se caracterizează prin oralitate, dialogul este dinamic, replicile concise, proverbele și zicalele au note de expresivitate: "Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita, nici atâta". Se rețin: interjecții ("ia, mă, hai, hai!" și onomatopeele memorabile ("huștiuluc", "hârți!")', regionalismele (descotorosi, hârbuit, iarmaroc, dihanie). Dănilă Prepeleac este prezentat în comparație cu fratele său: "Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și comunicațiile în oraș, motiv pentru care Hodocin se deplasase în zona montană a Tarcăului, unde și aflase piatra potrivită și necesară pentru înlocuirea vechilor pavele prismatice din lemn de pin, aflate, după numai trei ani de folosință, în stare "hârbuită"2. Nici rezervoarele de apă ale orașului nu mai corespundeau cerințelor, din punct de vedere cantitativ, reclamând deschiderea unor noi izvoare, ca și curățarea și reamenajarea celor vechi de la Aron Vodă (Aroneanu) și Șapte Oameni. La 11 ianuarie 1851, Mihalic
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și prea sloi". Prima întâlnire cu vrăjitorul alunecă pe un firesc promițător în ochii lui Stoicea: bătrânul acceptă să-l "procopsească". Invitat, apoi, la o masă țărănească, tânărul merge să se primenească la lac, reflectând trufaș: "Moș Călifar un unchiaș hârbuit! Îl scutur de zilele ce i-au mai rămas, dintr-o palmă". Subit, se pornește o ploaie torențială, care-l pune pe erou în fața unei dileme: rămânerea la moară sau întoarcerea spre sat. Decizând în favoarea ultimei posibilități, flăcăul se rătăcește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pod, calmul fluviului care-și cunoaște albia certă, micile bulboane, și ele turbulențe discrete, abia clipocind Înșelător, sînt brusc perturbate de vacarmul În care marfarul trece pe pod. Nu doar șirul de vagoane de metal al unui tren de persoane hîrbuit, ci amestecul impur de cisterne, platforme și containere hodorogite În număr greu de socotit trece clătinîndu-se periculos pe podul care, cu zgîlțîiala lui epileptică, acompaniază și mărește vacarmul perindării. Cele două curgeri sînt absolut contrastante. Exhibiționismul plin de tupeu al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În umilința și discreția ei, ea se oferă doar, prin oglinda picului de apă scursă de pe streașină, pe care Încă Îl mai poate păstra, celebrării soarelui. Scena-n sine este ancestrală: existența permanentă sub streașină, recurgînd la recipiente uzate și hîrbuite, dezafectate de la utilitățile lor primare, a cîtorva captări de apă din resursele cerești este un obicei care face farmecul vechii gospodării țărănești. Și, așa imperfectă, crăpată și paradită, covata e integrată armonic În micul univers cvasiperfect al econimiei sătești care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Estée Lauder dacă ești atât de idioată încât să te bazezi pe Hertz pentru un drum important. Probabil, ea ajunge în provincie cu elicopterul, în zece secunde. Am mers doar câțiva metri și am auzit zgomotul unui motor. Un tractor hârbuit se târâia la vale trăgând o remorcă plină cu vite. Șoferul era un tinerel. Poate-l convingeam să mă ducă acasă. Când s-a mai apropiat, i-am făcut semn cu mâna. Vehiculul opri, scârțâind din toate încheieturile, în dreptul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
destinelor umane și, mai ales, gura sa mai poartă acel sigiliu al misterului desăvârșit, indiferent că se crispează, zâmbește sau râde În hohote, scuturând micile noastre destine cum sunt scuturate corpurile copiilor În căruțele de țară, ce galopează pe drumuri hârbuite și colbuite, iar ei râd, râd amuzați și Înfricați, cu mânuțele Încleștate de loitre, de brațele adulților care se prefac cu mult mai calmi, deoarece și frica lor a Îmbătrânit, s-a uzat?!... Când eram ceva mai tânăr mi-ar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
253 În acest punct, putem observa ceea ce îl deosebește pe Zola de Balzac, căci naratorul nu caută să se ascundă în spatele poveștii. Astfel, în celebra descriere a pensiunii Vauquer: Ca să arăți cât este de vechi acest mobilier, cât este de hârbuit și putregăit, mâncat de vreme, olog, chior și schilod, clătinându-se la fiecare mișcare și gata să își dea duhul în orice clipă, ar trebui o descriere care ar lungi prea mult această povestire și pe care cititorii grăbiți nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deh!)... „oameni suntem“... Specia asta de ființe care au decis că vor fi liberi și se țin de ce-au decis cu orice preț, chiar cu prețul de a fi uneori săraci, chiar cu prețul de a merge cu mașina hârbuită o vreme, chiar cu prețul de a ți se lipi ipocrit pe frunte timbrul de „rebel fără cauză“, e mult mai rară decât s-ar crede, nu doar la noi, ci pretutindeni, chiar și printre artiști. În țara în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
pe rând de unul din părinți în timp ce eu și sora mea dormeam înghesuiți în sala de așteptare. A doua zi la prânz a venit și trenul nostru. O locomotivă cu abur trăgea după ea niște vagoane de tren personal destul de hârbuite. Unele aveau urme de gloanțe, dovadă că participaseră pe front și suferiseră atacuri aeriene. Începu o adevărată luptă pentru ocuparea locurilor. Noi am ocupat un compartiment împreună cu o altă familie. Bagajele au fost așezate peste tot. Deși nu a mai
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
ar fi continuat a se susținea pe suprafața apei. Cuprinși de groază, am început cu toții cei de la mal să strigăm: "O barcă!... O barcă!..." Dar din nenorocire pe vremea aceea nu era la "Paradis" nici o barcă de salvare. Una singură hârbuită se odihnea ironică pe uscat, răsturnată cu fundu-n sus. Pănă când s-o întoarcem și s-o târâm la apă, pănă când să găsim un băieș care s-o cârmuiască, căci noi toți ca locuitori ai "Paradisului" eram în costumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cunoștința celor care ascultau mesajele administrației locale. Să nu scăpăm din vedere cel mai important element caracteristic al profesiunii sale: tobița și bețișoarele. Ultima piesă din echipamentul de dotare al acestui reprezentant oficial al primăriei era un rablament de bicicletă hârbuită, cu ajutorul căreia pilota pe ulițele prăfuite ori pline de noroi când precipitațiile atmosferice își făceau de cap. Ritualul avea o succesiune de momente pe care "purtătorul de cuvânt al primăriei" le respecta cu strictețe. Precizez că această activitate se desfășura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși din lână, de căciuli decolorate și roase, de mănuși și fulare. Desculți, cu haine ușoare pe noi, zburdam în urma vitelor sau cârlanilor care ni se dădeau în grijă pentru păscut. Apropierea Paștelui la orizontul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
hrana, să-și facă curățenie etc. În plus, își ajuta și gazda, o femeie vârstnică și cu puteri împuținate, la unele treburi ocazionale. În fiecare vineri, după terminarea cursurilor, pleca acasă la circa 10 km de oraș, cu un autobuz hârbuit, dar cel mai adesea pe jos, pentru că nu dispunea de cei câțiva lei pentru bilet. Părinții, amândoi dascăli cu venituri subțiri, erau nevoiți să crească animale și să lucreze o parte din pământul pe care îl aveau în proprietate pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de altădată în care se vota cu unanimitate directivele partidului comunist. Samsarii, incurabilii care vând totul, uzurpatorii, au fost înscăunați prin lașitatea mulțimii care i-a votat cu ochii închiși și mintea înghețată, seduși iarăși de sloganele îmbrăcate în luciul hârbuit al minciunii. Copleșiți de sărăcie, mulți români, milioane, tineri mai ales și oameni valoroși, pleacă în străinătate în exil. Rupți de familie, copiii lor cresc orfani. Pentru ce se ascund permanent marile dezastre de ieri și vinovații lor, pentru ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
umăr/ în singurătatea lumii Dasein/ al foburgurilor și sictir al sictirității/ nimicul sare capra peste spinarea logicii/ iar neantul neantizează dînd zor să afle/ de ce există ceva și nu mai degrabă nimic/ ( ...)/ poezie-incizie parazit al transporturilor în comun/ viață pe hîrbuitele autobuze metaforă/ ajunse la capătul liniei și golite repede/ în depouri sub jetul chimic/ ce dizolvă literele..." ( Tags, pp. 41-42). Excesiv de tehnologizata lume contemporană, agresarea continuă a biologiei și geneticii menită să modifice specii și comportamente milenare prin clonare și
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
ca printr-o gestică sobră să nu facă notă discordantă cu minunatul decor natural...”". Pelicula nu depășea 5 minute, fiind de fapt o "filmare", un "filmuleț". Este lăudabilă activitatea acelor minunați operatori ai epocii care cu acele „minunate” aparate demodate, hârbuite uneori, cu laboratoare rudimentare de prelucrare a peliculei, cu condiții de lucru nu tocmai bune, au oferit singura „bază tehnică” pentru realizarea primelor încercări de realizarea unor producții cinematografice românești de către minunații împătimiți regizori ai noii arte." Primele "filme românești
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
se petrece împrejur. Trecu un brec încărcat de copii. Apoi iar căruțe cu ciobăie și cuști, perne acoperite cu țoale, porcul guițând în codârlă și câinele legat cu frânghie, șchiopătând alături. Vehicule de toate neamurile: care de fân și trăsuri hârbuite, briști și docare, furgoane militare și chesoane, câte o baterie cu tunurile trase din greu de opt cai, apoi un escadron de tren, infanteriști și cârduri de vite, dar mai cu seamă căruțele cu stranii și clătinate arhitecturi de bagaje
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
venit Moartea. Să nu întârzii!” O, Doamne, și cum toate Elenele, nu doar cea mai celebră din Iliada, au tot întârziat, Menelaos s-a întâlnit, el singur, cu Bătrânețea, cu Iarna, cu Moartea, alergând spre golfurile Mării Egee cu „Mercedesul” lui hârbuit, ca o corabie veche dezgropată din valuri. Un alt îndrăgostit, Andreas Embirikos, suprarealistul născut odată cu veacul 20, în portul Brăilei, ținea să măsoare vârsta plantelor: „Totdeauna în mijlocul lucrurilor tensionate Totdeauna în mijlocul florilor hibernale din casă Tremurătoare ca tinctura de iod
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]