179 matches
-
specii protejate la nivel european prin "Directiva CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), hermină ("Mustela erminea"), hârciog european ("Cricetus cricetus"), șoarecele scurmător ("Myodes glareolus"), șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteinii"), liliacul lui Brandt ("Myotis brandtii"), broasca verde ("Rana esculenta"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo") sau broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina
Valea Repedea () [Corola-website/Science/325378_a_326707]
-
și de trestie. La începutul primăverii, pe câmp, pot fi văzuți ghiocei și viorele. Pe câmpurile comunei pot fi văzuți mistreți, mai ales în zonele joase din lunca, si turme de căprioare. Rozătoarele sunt reprezentate de iepuri de câmp, popândăi, hârciogi și șoareci de câmp. Păsările cel mai des întâlnite sunt: cioară, vrabia, ciocănitoarea, graurul, barza, cucul, turturica, mierla și privighetoarea. În ape pot fi găsiți crapi, carași, somni și știuci. Râul Siret domină hidrografia comunei. Pâraie brăzdează câmpurile și marginea
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
frasinii, exemplare de stejar, salcâm, soc, castan sălbatic, răchită, etc. Există și vegetație cultivată cum ar fi: plantațiile de viță de vie și grădinile de zarzavat. Fauna din această zonă este adaptată condițiilor de vegetație existentă. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtița. Mai apar și alte animale sălbatice cum ar fi: porcul mistreț, vulpea și, în ultimii ani, căprioara. Din grupa păsărilor se află stăncuța, cucuveaua, prepelița, ciocănitoarea pestriță, rândunica, vrabia, cioara, ciocârlia, etc. Reptilele sunt reprezentate de: șopârla
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
și ele reprezentanții lor: șorecarul mare ("Buteo rufinus"), acvila sudică ("Aquila rapax orientalis"), șorecarul încălțat ("Buteo lagopus") și eretele alb ("Circous macrourus"). Așa cum este firesc, mamiferele caracteristice stepei rămân rozătoarele. Cele mai răspândite și vătămătoare sunt popândăul ("Citellus citellus") și hârciogul ("Cricetus cricetus"), a căror arie de răspândire coincide cu arealul agriculturii intensive. Alte rozătoare de stepă sunt grivanul ("Mesosocricetus newtoni"), șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), orbetele sau cățelul pământului ("Spalex leucodon"), în sudul țării și "Spalax microphthalmus" în părțile de
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
pădurea Clonțului. Cu timpul, cei retrași din calea atacatorilor străini s-au statornicit aici, în valea îngustă străjuita de două dealuri domoale. Primele case au apărut în jurul unui izvor, ce zvâcnea de sub un dâmb pietros. Izvorul s-a numit "Fântână hârciogului", fiindcă ieșea că dintr-o galerie de hârciog. De sute de ani, acest izvor potolește setea trecătorilor care bat drumul peste deal, dinspre Târnăveni spre satele vecine, Chincius, Bord, Deag, Salcud și Petrilaca. Legenda spune că pe dâmbul din dosul
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
atacatorilor străini s-au statornicit aici, în valea îngustă străjuita de două dealuri domoale. Primele case au apărut în jurul unui izvor, ce zvâcnea de sub un dâmb pietros. Izvorul s-a numit "Fântână hârciogului", fiindcă ieșea că dintr-o galerie de hârciog. De sute de ani, acest izvor potolește setea trecătorilor care bat drumul peste deal, dinspre Târnăveni spre satele vecine, Chincius, Bord, Deag, Salcud și Petrilaca. Legenda spune că pe dâmbul din dosul izvorului trăia cea mai bătrână femeie dintre cei
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
este un gen de hârciogi fosili de la începutul Miocenului din Europa. Este cunoscut din zona MN 4 (a se vedea MN zonificare) în Oberdorf, Austria; Karydia, Grecia; și Tägernaustrasse-Jona, Elveția, și din zona de MN 5 într-un singur sit la Affalterbach, Germania. Înregistrările MN4
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
într-un gen separat, "Heissigia", când a fost descrisă pentru prima dată în 2007, dar a fost reclasificată ca o a doua specie de "" în 2009. Cele două specii de "Seorsumuscardinus" sunt recunoscute după dinții izolați, care arată că erau hârciogi cu dinți lați. Dinții sunt toți caracterizați de lungi creste transversale cuplate cu altele mai scurte. Una dintre aceste creste, anterotropidă, distinge cele două specii, ea fiind prezentă în molarii inferiori ai "S. alpinus", dar nu în cei ai "S.
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
Muscardinus", genul actualului pârș de alun, care apare aproximativ în același timp, și cu mai vechiul "Glirudinus". În 1992, Thomas Bolliger a descris niște dinți de "Seorsumuscardinus" din localitatea elvețiană Tägernaustrasse (MN 4; Miocenul timpuriu, vezi MN zonificare) ca un hârciog nedefinit (familie Gliridae), probabil, înrudit cu "Eomuscardinus". Șase ani mai târziu, Hans de Bruijn a numit noul gen și specie "Seorsumuscardinus alpinus" pe baza materialului din Oberdorf, Austria (de asemenea MN 4) și a inclus fosile din Tägernaustrasse și de
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
și Prieto consideră că acest ultim nume este un neidentificabil "nomen dubium". Numaidinții laterali ai "Seorsumuscardinus" sunt cunoscuți; aceștia includ cel de-al patrulea premolar și trei molari în maxilarul superior și în fălci (mandibula). Dinții sunt mijlocii pentru un hârciog și au o suprafață plată ocluzivă. "S. bolligeri" este puțin mai mare decât "S. alpinus". Cea de-al patrulea premolar superior (P4) are patru creste transversale principale; descrierea "S. bolligeri" menționează o creastă suplimentară, plasat central mici crest. De Bruijn
Seorsumuscardinus () [Corola-website/Science/337216_a_338545]
-
pădurilor, tufărișurile, coastele sau viroagele cu loess sau stâncile unde există vegetație arbustivă sau arborescentă. Are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben. Se hrănește cu șopârle de ziduri, gușteri, hârciogi, popândăi, șoareci și șobolani. Prinde prada cu o viteză uluitoare, apucând-o cu gura și o sugrumând-o prin încolăcire. Este cel mai rapid șarpe din România, alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Se cațără cu
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
înfulecă puii de păsări care cuibăresc pe pământ. În România hrana preferată a șerpilor tineri și maturi o formează reptilele, îndeosebi șopârlele: șopârlele de ziduri ("Lacerta muralis") și gușterii ("Lacerta viridis"), iar pentru șerpii adulți principala pradă o reprezintă rozătoarele: hârciogii ("Cricetus") și popândăii ("Citellus"). În Crimeea în hrana exemplarelor studiate au fost găsite reptile - șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), șopârla de iarbă ("Podarcis tauricus"), șopârla de stâncă ("Darevskia saxicola") și șarpele de casă ("Natrix natrix"), păsări - presura ("Emberiza") și mamifere
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
studiate au fost găsite reptile - șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), șopârla de iarbă ("Podarcis tauricus"), șopârla de stâncă ("Darevskia saxicola") și șarpele de casă ("Natrix natrix"), păsări - presura ("Emberiza") și mamifere - popândăi ("Spermophilus"), arvicoline ("Arvicolinae"), șoareci de pădure ("Apodemus sylvaticus"), hârciogi ("Cricetidae") și chițcani ("Soricidae"). În regiunea Astrahan șarpele rău din regiunile de semideșert se hrănește cu șopârle de nisip ("Eremias arguta") și șopârle rapizi ("Eremias velox") (31,5%), șopârle de câmp ("Lacerta agilis") (22,5%), pui de ciocârlie de câmp
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Lacerta agilis") (22,5%), pui de ciocârlie de câmp ("Alauda arvensis"), de ciocârlan moțat ("Galerida cristata") și de ciocârlie mică ("Calandrella rufescens") (13,5%), pietrari ("Oenanthe") (9%), popândăi mici ("Spermophilus") (31,5%), gerbili ("Gerbillinae") (18%), șoareci săritori ("Dipodidae") (13,5%), hârciogi ("Cricetulus") (18%), precum și cu insecte și păianjeni În captivitate, exemplarele mai tinere preferă șopârlele, cele adulte se hrănesc bine cu șoareci și șobolani albi. Acest șarpe rapid și puternic își prinde prada într-o clipită cu o viteză uluitoare. Prada
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
din extravilanul satului Tătaru este caracteristică stepei pontice și silvosteo panonică. Vegetația caracteristică stepei a fost, în mare parte, desțelenită în vederea înlocuirii cu cea de cultură agricolă. În ceea ce privește fauna, mamiferele cele mai des întâlnite în această zonă sunt rozătoarele: popândăul, hârciogul, șoarecele de câmp, șoarecele de stepă, iepurele de câmp. Dintre păsări, aici conviețuiesc turturele, potârnichi, iar dintre păsările răpitoare uliul porumbac, cucuveaua, șorecarul încălțat. În habitatul Lacului Tătaru, au fost identificate 91 specii de păsări caracteristice habitatelor de baltă și
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
de pădure, pajure, vulturi pleșuvi, ciufi de pădure, huhureze, ulii, ciocănitori pestrițe, pițigoi, cinteze, codobaturi, gaițe, coțofene, cuci, dumbrăvenci, porumbei și sitari. Stepa are o faună alcătuită mai ales din rozătoare, dintre care cel mai reprezentativ este popândăul. Mai apar: hârciogul, șoarecii de câmp și cățeii-pământului. Animalele mai mari sunt: lupul, vulpea, viezurele, dihorul de stepă, dihorul pătat. Dintre păsări se întâlnesc: ciocârlia de câmp, ciocârlia mare, prepelița, graurul, dumbrăveanca, cioara, stăncuța ș.a.m.d. Dintre reptile apar: năpârcile, șerpii de
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: Mamifere cu specii de: cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jderul de copac ("Martes martes"), popândău european (Spermophilus citellus), orbete ("Nannospalax leucodon"), hârciog european ("Cricetus cricetus"), hermină ("Mustela erminea"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"), chițcan mic de apă ("Neomys anomalus"); Păsări (migratoare, de pasaj) protejate la nivel european prin "Directiva CE" 147/CE (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009: sfrânciocul cu frunte neagră
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
le ("Cricetidae") este o familie de mamifere rozătoare din superfamilia Muroidea, având ca tip hârciogul. Acesta familie include hârciogii, șoarecii de câmp, lemingii, șobolanii și șoarecii din Lumea Nouă. le sunt răspândiți în întreaga Lumea Nouă, Asia și Europa. Sunt descrise 112 de genuri, 580 de specii, clasificate în 5 subfamilii existente: "Arvicolinae", "Cricetinae", "Neotominae
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
le ("Cricetidae") este o familie de mamifere rozătoare din superfamilia Muroidea, având ca tip hârciogul. Acesta familie include hârciogii, șoarecii de câmp, lemingii, șobolanii și șoarecii din Lumea Nouă. le sunt răspândiți în întreaga Lumea Nouă, Asia și Europa. Sunt descrise 112 de genuri, 580 de specii, clasificate în 5 subfamilii existente: "Arvicolinae", "Cricetinae", "Neotominae", "Sigmodontinae", "Tylomyinae" și o
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: mistreț ("Sus scrofa"), căprioară ("Capreolus capreolus"), vulpe roșie ("Vulpes vulpes"), pisica sălbatică ("Felis silvestris"), viezure ("Meles meles"), jderul de copac ("Martes martes"), hârciog european ("Cricetus cricetus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), veveriță ("Sciurus vulgaris"), pârșul comun ("Myoxus glis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), broasca mare de lac ("Rana ridibunda"), cosaș ("Isophya stysi"), melcul de livadă ("Helix pomatia"); precum și șase specii de fluturi: "Maculinea
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
fi întâlniți frasinii, exemplare de stejar, salcâmul, șocul, castanii sălbatici, rachița, etc.. Există și vegetație cultivata cum ar fi: plantațiile de viță-de-vie și grădinile de zarzavat. Fauna din această zonă este adaptată condițiilor de vegetație existența. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtita. Mai apar și alte animale sălbatice cum ar fi: porcul mistreț, vulpea și în ultimii ani căprioară. Din grupa păsărilor, menționam: stăncuța, cucuveaua, prepelița, ciocănitoarea pestrița, rândunica, vrabia, cioară, ciocârlia, etc.. Reptilele sunt reprezentate de: șopârla cenușie
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN Mamifere: cerb lopătar ("Dama dama"), căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), vidra de râu ("Lutra lutra"), hârciog european ("Cricetus cricetus"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"), liliacul de iaz ("Myotis dasycneme"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteini"), liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cărămiziu ("Myotis emarginatus"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliac
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
cucuveaua și bufnița fiind folositoare pentru păstrarea echilibrului ecologic în zonă hrănindu-se cu șoareci și insecte. Alte păsări întâlnite în zonă sunt guguștiucul, porumbelul sălbatic, ciocârlia, sfrânciocul și dumbrăveanca. Mamiferele sălbatice întâlnite în zona sunt iepurele sălbatic, vulpea, viezurele, hârciogul și cârtița, popândăul și mai rar veverița, mistrețul sau porcul sălbatic și căprioara. După recensământul din 2002, comuna Devesel are un total de 3.710 locuitori. Structura populației după vârstă: Structura populației după sex: Structura populației după religie: Structura populației
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
ale acestui gen își petrec cea mai mare parte din timp în arbori, unde își găsesc hrana, devastând cuiburile de pasări de pe crengi sau din scorburi. Se hrănesc cu rozătoare de talie mare și mijlocie (șoareci de câmp, șobolani, popândăi, hârciogi), iepuri tineri, păsări (de mărimea unui porumbel) și cu puii și ouăle lor, mai rar cu șopârle. După ce au apucat prada cu gura, se încolăcesc în jurul ei până ce o sugrumă prin constricție și nu se desfac din jurul ei până ce simt
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]
-
a rezervației forestiere de gârniță Seaca-Optășani, întinsă pe aproximativ 124 ha. Alături de acest arbore vegetează și gorunul, unele exemplare având peste un secol vechime. Fauna este compusă din diferite specii de animale sălbatice (vulpea, lupul, mistrețul, dihorul de stepă, viezurele, hârciogul, pisica sălbatică) și din păsări (ciocârlia de câmpie, privighetoarea, cucul, fazanul, bufnița etc.) specifice zonei de deal. Bălțile au de asemenea o mare varietate de pești (carasul, crapul, roșioara ș.a.) iar în albia râului Vedea întâlnim cleanul și nisiparnița. Satele
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]