60,329 matches
-
desigur toate trăsăturile unei conferințe, dar nu orice conferință este o lecție de deschidere. Cunoaștem acel tip de profesor care transformă orice lecție într-o conferință, după cum suntem familiarizați și cu genul de profesor care nu-și scoate ochii din hârtii sau care, chiar vorbind liber, reproduce fără schimbări semnificative cursul scris și multiplicat. Studenții din anul întâi apreciază cursul la care se pot lua notițe bune, dar puțini sunt cei care știu să noteze idei, nu cuvinte. Unii profesori monologhează
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
de stomac", "bucuros și umilit ca un melc", "perfidă ca niște ghilimele", "surâde ca un bust de filozof cu cap mare", "lucid ca dungile unui fotospectru analitic", "cu un dispreț de metal pur" etc. Concluziile vin de la sine: "Personajul de hârtie conturat de didascalii are mult mai multă forță decât personajul în carne și oase al replicilor ș" ț Criteriile de prioritate sunt inversate. Spectacolul va avea mai puțină forță decât piesa tipărită. O înfrângere necondiționată a teoreticianului și dramaturgului." (pp.
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
rând... Însă mireasma nu mă părăsea. Numai că acum n-o mai simțeam numai În nări, ci În toată ființa mea. Mă cotropise, ce mai... Nici nu mai știu cum am răspuns la Întrebări, cu ochii ațintiți În foaia de hârtie. Îmi amintesc doar că, Într-un târziu, când i-am căutat privirea, n-am mai găsit-o... Schimbase locul? Plecase? Nu puteam să-mi dau seama... N-a venit nici la cocktail-ul de la Închiderea Festivalului. Dar mireasma mă urmărea
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
să descifrez ce fel de modificări s-au produs în mintea și în conștiința mea în cei aproape treizeci de ani de când mă frec zilnic de aceiași pereți semi-soioși, de când pășesc pe resturile de mâncare, pungile de plastic, bucățile de hârtie lăsate de vecini (sau chiar de membri ai familiei mele), și, mai nou, în escrementele câinilor de apartament. Încerc să-mi imaginez cum ar arăta viața mea dacă aș ajunge acasă de la serviciu călcând pe trotuare normale, și nu prin
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
fără convingeri/ până la urmă/ mâini cunoscute ridică fructul artificial din iarbă/ nu-i nimeni să spună când revenim după întâlnirea cu cititorii/ copii se duc la izvor pe langă grădină/ în care am căutat miniaturile/ toamnă târziu/ timp desenat pentru hârtia pentru publicitate/ vânătorii au exersat pe proprietățile noastre/ noile familii încearcă posibilul/ în pavilionul despre care nu știe nimeni/ o rază ajunge uneori/ fără a trimite oaspeți acasă."
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
nu și dintr-a ei, deși eu scriam monografia cu pricina, nu ea. Tot modul ei de a citi și observa se baza pe o știință inefabila a detaliului. Ispitita mereu de exhaustiv, n-avea cum să-și aștearnă pe hîrtie evocările ori ficțiunile; se pierdea în labirintul memoriei, cu voluptate, ce e drept, fiind probabil convinsă că ține în mînă un fir al Ariadnei. S-ar zice că se înșela. A rătăcit o viață prin labirintul memoriei și spiritului ei
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
1948 și 1949, scurte fragmente, câte au mai rămas după mai mult decât severa autocenzurare, continuate cu mai puțin parcimonioasele însemnări despre experiența lui de viață. , cum obișnuiește să se autodefinească. Surprinzătoare afirmație pentru cine, curios a-i pune pe hârtie toate numele citate pe parcursul "jurnalului" descoperă o adevărată lume față de care își arată un atașament mai mult sau mai puțin entuziast, într-o neobosită verificare de valori. Demistificări, opțiuni lipsite de echivoc, accentuat subiective ale unui om despre care nu știu cât
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
puțin entuziast, într-o neobosită verificare de valori. Demistificări, opțiuni lipsite de echivoc, accentuat subiective ale unui om despre care nu știu cât era de sociabil decât după cum descria felul de a suporta viața istoricește determinată. În schimb, reiese fără echivoc, după hârtiile păstrate în dosarul său de epocă, scrisori, invitații la colaborări, apeluri telefonice, înregistrate atent pentru pitorescul persoanelor de la celălalt capăt al firului, pentru gândurile sale așternute de îndată pe hârtie în fraze memorabile, cât de căutat și cât de frecventat
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
suporta viața istoricește determinată. În schimb, reiese fără echivoc, după hârtiile păstrate în dosarul său de epocă, scrisori, invitații la colaborări, apeluri telefonice, înregistrate atent pentru pitorescul persoanelor de la celălalt capăt al firului, pentru gândurile sale așternute de îndată pe hârtie în fraze memorabile, cât de căutat și cât de frecventat fusese. Sunt paginile "jurnalului" despre faptele anilor 1950 și 1951, cu specială referire la timpul petrecut la Paris, între 6 noiembrie 1950, data intrării cu trenul în marele oraș, ale
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
sau măcar memorie) ar trebui să aibă acești strategi de ziua a șaptea încât să știe că tipul de război preferat acum de americani este cel... din avion! Administrația americană a cerut aceste minime garanții (în fond, niște petece de hârtie!) tocmai pentru că se confruntă, la ea acasă, cu vehemente proteste: Nu ne trimiteți fiii să moară pe pământ străin!" Americanul de rând nu înțelege, în ruptul capului, de ce au soldații lor datoria să apere democrația în țări care, în mod
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
-o acum câtva timp de la cineva care spunea că, dacă nu ar avea nimic de citit, ar citi chiar și cartea de telefon... R.: Cervantes spune ceva asemănător în introducerea la Don Quijote. Spune că are într-o asemenea măsură mania hârtiilor încât, dacă vede o hârtie pe jos, trebuie s-o ia și s-o citească. Cunoaștem și noi impulsul ăsta. Cred că este, într-un fel, unul dintre impulsurile care definesc ființa umană. Cred că suntem - ca ființe omenești - niște
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
cineva care spunea că, dacă nu ar avea nimic de citit, ar citi chiar și cartea de telefon... R.: Cervantes spune ceva asemănător în introducerea la Don Quijote. Spune că are într-o asemenea măsură mania hârtiilor încât, dacă vede o hârtie pe jos, trebuie s-o ia și s-o citească. Cunoaștem și noi impulsul ăsta. Cred că este, într-un fel, unul dintre impulsurile care definesc ființa umană. Cred că suntem - ca ființe omenești - niște animale care descifrează universul. Cred
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
am observat obstinația de a păstra, în sondajele de opinie, numele lui Ion Iliescu, deși părea o axiomă imposibilitatea ca acesta să mai candideze la președinție. Ca dovadă că pentru comunisto-securiștii de la putere legea nu e decât întâmplătoarea bucată de hârtie igienică cu care își mângâie dejecțiile moral-financiare. Probabil că în spatele propunerii zănatice a lui Adrian Năstase, ca și îndărătul multora dintre diversiunile, mai mult sau mai puțin grosolane, ale guvernanților stă unul și același personaj: ministrul informațiilor, Vasile Dâncu. Fost
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
despicați le atîrnă carnea transparentă pe frînghii/ cactușii cresc în riduri de mătase/ clovnii fac tumbe la paralele de fum." (p.49) De sorginte expresionistă este și viziunea din poemul intitulat apocalipsa de gheață : "mari roți de fum arteziene de hîrtie mîzgălită cu laudă/ pe ecrane enorme soarele vișiniu ca fierea/ pe străzile înțepenite în dezastre/ chipurile amestecate devin arsuri similare/ cînd pe gaura cheii se insinuau vocile de tablă/ lăcustele biții de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
După curs, la doamna C. încă nu mi-a venit nimic. Dar îmi dă o supă cu găluște. Ninge și e vînt. La librăria din Galeriile Krețulescu am văzut un admirabil Benjamin Constant (Adolphe, Le cahier rouge și jurnalul), pe hîrtie galbenă, cu 180 000. Am nostalgia unui măr, a unei prăjituri abundente, a unei pîini dense. Sînt netuns, ciorapii murdari și rupți. La cămin un coleg antipatic îmi oferă o felie de pîine cu șuncă - și primesc." Tulburărtoare rămîne această
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
multe au fost reeditate după '89, dar dacă le aveam, n-am mai cumpărat noile ediții. Pe lîngă faptul că mă simt legată de volumele primei lecturi, cu însemnările de atunci pe margini, noile ediții au, sub coperta spilcuită, tot hîrtie de calitate inferioară. Foile, nemaifiind cusute, ci lipite, se desprind, oglinda paginii e adesea, din economie, meschină, ca și litera, aleasă nu pe criteriul lizibilității. Bun de folosință îndelungată (generații) în principiu, obiectul carte - cu excepția edițiilor de lux pentru care
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
imediat după moartea scriitorului. Copistului, despre care Darie Novăceanu ne asigură că avea un ochi exersat, îi atrage atenția Jurnalul foarte intim și-l ia acasă pentru o noapte, a doua zi, cînd să-l pună la loc, constată că hîrtiile lui Preda au fost ridicate. Pentru a nu fi acuzat de cine știe ce, copistul rămîne cu jurnalul lui Preda. După un timp îi oferă acest jurnal - dactilografiat, copiat așadar după original, fiindcă Preda scria de mînă - lui Darie Novăceanu. Din explicația
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
de la un Bank-Post. Ecranul din zid mă întrebă, cu politețea lui binecunoscută: "Doriți chitanță?". "Da", răspund eu apăsînd pe butonul cu pricina și știind că banii aceștia trebuie să țină pînă pe 10 octombrie, la următorul salariu. "Nu mai avem hîrtie pentru chitanțe", vine replica din zid, "doriți să continuați ?" La așa ceva chiar că nu mă așteptam. Plouă. Ploaie puternică și de durată. O mașină de la " Curățenia orașului" stropește impasibilă bulevardul. Dau să intru la magazinul Nick din Piața Amzei. Zăresc
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
Răsfoind hârtiile rămase de la soțul meu găsesc o mulțime de însemnări ale unor gânduri notate instantaneu, pe câte o foaie disparată, pe o margine de ziar, pe bilete de intrare sau programe de concert. Evident, nu erau destinate tiparului. Dar cred că
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
pitici și un căzănel interior plin cu apă care rămînea caldă mult timp după ce focul se stingea. Plita era curățată cu un praf special și marginile nichelate erau frecate cu șmirghel (Schmirgelpapier), pînă cînd ajungeai să te oglindești în ele. Hîrtia de șmirghel era aspră, cu zgrunțuri mari și cenușii. Mai tîrziu, la școală, am regăsit șmirghelul, mult mai fin, de culoarea nisipul, cînd trebuia să răzuim, la fiecare sfîrșit de an, pupitrele de lemn pe care apăruseră tot felul de
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
cu toate meritele conținute să statueze profilul ediției critice I. L. Caragiale Opere, în trei volume. Nu orice fel de volume, dacă ne gândim că numără 1835 de pagini, primul, 1270 și 1238 următoarele, pentru care a fost folosită extrem de fina hârtie "biblie" a exemplarelor de lux. Ediția debutează, ca dată de apariție, în anul 2000, cu Proză literară (I) și Teatru. Scrieri despre teatru. Versuri (II), continuă în 2001 cu Publicistica (III) și urmează să-și definitiveze matematica fundamentală a conținutului
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
cei de la Ambasada Română din Stockholm care �lucrează" astfel, după publicarea articolului meu despre Ceaușescu și situația disperată din România. Probabil că nu mai au acum mijloace financiare să plătească un spărgător și să intre la editura noastră căutând în hârtii, răvășind totul și plecând cu obiecte de preț: un telefon, un tablou etc. Prețurile au urcat mult la Stockholm și infractorii suedezi țin să fie plătiți cum se cuvine. Ianuarie e o lună grea, după întunericul ultimelor luni acum începe
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de lac dallinieni, pe care s-au pictat flori și animale desenate din memorie, au trezit în mine vise și dorul de a răsfoi albume, dorul de a desena și pune cuvinte, unele după altele, pe o simplă foaie de hârtie. Renè s-a întors acasă mai târziu, cu o expresie străină pe față. Un om cu totul străin, mi-am spus, un ego nou, care vrea să lupte și să ia conducerea, să strivească celelalte ego-uri esențiale, cele cu care
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
scrisoarea unor intelectuali români trimisă dictatorului: Dan Deșliu, Mircea Dinescu și alții, de faptul că ei au fost închiși la Tulcea. Că Sorescu ar fi spus: Nu mă bag!" Victor voia ca editorul Vladimir Dmitrievici și alții să semneze o hârtie, dar nu există nici o informație concretă despre ce se petrece acolo. Apoi vorbim despre Mircea Eliade, despre angajamentul lui legionar. Mi-a fost greu să vorbesc despre Mircea Eliade, el a stat la noi, am petrecut nopți întregi cu el
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
duce la o puternică originalitate. Nu este cazul meu, care gravez numai pentru a mă odihni de scris, având ca ghid plăcerea imensă a materialelor noi: arama, argintul, în care îmi pot lăsa urmele gândurilor în alt fel decât pe hârtie. MAI, 1989 Aici la Lucerna a înflorit din nou glicina vecinului nostru care e doctor, glicină alpină de un mov de neuitat, parfumând toată Registrasse. Frunzele au apărut mai târziu decât florile și sunt de un verde de jad de
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]