512 matches
-
Însoți. În fond, ție Îți este mult mai ușor să ajungi: dai o stea-două la o parte, sporovăiești cu un Înger, Îți faci drum printre nori, și-ai ajuns. Pe când eu, trebuie s-o iau la picior peste munți și hârtoape, mlaștini și câmpuri Înverzite... Dar nu-i nimic, după cum spuneai, totul are un preț și de aceea e bine să nu dau Înapoi. Am pentru prima oară În aproape treizeci de ani, planuri de viitor. Nu-i așa că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cânta la trompetă. — Sunt sigură că nu-i bine să te măriți cu ei, își notă Mma Tsbago. O să-i adaug pe lista mea. Înaintară cu greu în ultima parte a călătoriei. Drumul, care nu era asfaltat, era plin de hârtoape mari și periculoase, iar pe alocuri fură nevoite să se apropie primejdios de mult de marginea nisipoasă pentru a evita câte o groapă uriașă - o manevră riscantă, întrucât dubița albă ar fi putut să se afunde cu ușurință în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și vreau să-l duc, viu și nevătămat, să i-l predau lui Andrei. Dar nu, afaceristul a pornit spre șantier, nu abandonează el ținta. Șoferul: «Don’șoară, zi-i lu’ John ăsta că eu nu-mi rup mașina în hârtoapele alea... No, man... no...», arată volanul, «hârtoape... yes!». Traduc, dar nici un rezultat, americanu’ e pornit să ne construiască economia. Până la urmă, șoferul ne lasă la o postată bună de șantier, «Mai departe eu nu intru, don’șoară, am lovit burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nevătămat, să i-l predau lui Andrei. Dar nu, afaceristul a pornit spre șantier, nu abandonează el ținta. Șoferul: «Don’șoară, zi-i lu’ John ăsta că eu nu-mi rup mașina în hârtoapele alea... No, man... no...», arată volanul, «hârtoape... yes!». Traduc, dar nici un rezultat, americanu’ e pornit să ne construiască economia. Până la urmă, șoferul ne lasă la o postată bună de șantier, «Mai departe eu nu intru, don’șoară, am lovit burta mașinii de destui bolovani pân-acu’...», și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în hol și să nu-i deranjeze că sînt obosiți și suferinzi." "Obosiți și suferinzi? De o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea? Domnișoară, ceva nu e în regulă și din păcate această neregulă se întîmplă chiar în Vilă. Va trebui să..." K.F. s-a crispat, culoarea ochilor s-a schimbat într-un cenușiu-întunecat, nici urmă de strălucire. "Uite ce e, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
leilor, chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
necunoscută. Cum aceștia apăreau din când în când în orașul la fel de retezat de lama uriașă de buldozer, cu cerul la fel de jos privindu-i de pe acoperișul gării, rezemat într-un cot și mirându-se: ăștia-s neschimbați! Cum netezeau cu pașii hârtoapele străzilor, cum anunțau pe domnii și doamnele, foștii colegi, de venirea lor. Nu se poate imagina șocul! De ce s-au deplasat ei? Militarii nici n-apucau să coboare. Luau haine de schimb civile și se debarasau de cele ostășești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
buteliile cu gaz metan pentru autoturisme, lopata lângă excavator, șpițul și varacula lângă picamer, maiul rezemat de compresor, crampoanele de cățărat pe stâlpii de electricitate alături de nacela telescopată prin comandă din cabina șoferului. Cu atâta invazie, Brăila devenise un șantier: hârtoape, gropi, panouri avertizoare, puncte de lucru anunțând angajări, peste un ceas, pline de solicitanți, evident, tot cei din trecut, anunțul era împrumutat altor locații, după alt ceas, în aceeași zi, dispărea, ca urmare a valului de doritori de job-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obosea deloc, o putea ține în ritmul acela o zi și o noapte. Prietenii celor doi, la care mergeau în vizită, erau comuni, așa că Gheorghe era sigur că va da acolo peste Ilie, matolit rău. Asta, dacă nu cumva, pe la Hîrtoape, va vedea poate mașina aceea cu roțile în sus. Eu n-am nici o vină. Și-a făcut-o cu mîna lui. Timpul s-a scurs ceva mai încet, acum că a mers singur și cînd a ajuns la Hîrtoape nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe la Hîrtoape, va vedea poate mașina aceea cu roțile în sus. Eu n-am nici o vină. Și-a făcut-o cu mîna lui. Timpul s-a scurs ceva mai încet, acum că a mers singur și cînd a ajuns la Hîrtoape nu vede nici urmă de mașină cu "cracii în sus". O fi luat-o vreun tractor, era destul timp. Nu era o speranță în capul lui Gheorghe că-l va găsi "lat" pe Ilie, dar,... cum să spun, măcar oleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bolnavilor. Brancardierul s-a ridicat și, cu fruntea plecată, a ieșit... O dimineață cu lumină aurie Îți Îmbia sufletul și mintea la gânduri frumoase... Era duminică. Târgul părea adormit... O căruță trasă de un cal se hurduca pe drumul cu hârtoape... spre ieșirea din târg. Pe scaunul improvizat dintr-o scândură, acoperită cu un țol, ședeau doi țărani; unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se afla cel pe post
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
începuturilor. Se pierd amândoi în umbra protectoare a învelișului cald care îi adăpostește ca pe doi copii care s-au înfruptat pentru prima dată din fructul oprit. Sania pare să se fi ridicat deasupra pământului într-un zbor lin, fără hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică a fulgilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai ales că voi merge clandestin... cu o căruță -Stai, melcule, că mă faci să râd, zise râma, cum ai să mergi clandestin? -Uite, vezi căruța aceea din vale? Ei, stăpânul căruței va pleca la noapte să aducă fân de la Hârtopul șerpilor. -Ce cauți la Hârtopul șerpilor? -Tocmai ți-am spus, la Sfatul târâtoarelor. -Acum am înțeles. Și cum ziceai că vei ajunge acolo? -De aici din deal mă voi da de-a rostogolul până la căruță. Mă amestec cu iarba lui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
clandestin... cu o căruță -Stai, melcule, că mă faci să râd, zise râma, cum ai să mergi clandestin? -Uite, vezi căruța aceea din vale? Ei, stăpânul căruței va pleca la noapte să aducă fân de la Hârtopul șerpilor. -Ce cauți la Hârtopul șerpilor? -Tocmai ți-am spus, la Sfatul târâtoarelor. -Acum am înțeles. Și cum ziceai că vei ajunge acolo? -De aici din deal mă voi da de-a rostogolul până la căruță. Mă amestec cu iarba lui și așa voi ajunge în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din deal mă voi da de-a rostogolul până la căruță. Mă amestec cu iarba lui și așa voi ajunge în căruță. Noaptea mă voi lipi într-un loc de căruță de unde să fiu în siguranță în timpul mersului. Când ajung la hârtop mă dezlipesc de locul unde sunt, mă dau de-a rostogolul până la locul întâlnirii și voi ajunge cu bine la sfatul târâtoarelor. -Ce mi-a mai rămas să-ți mai spun, decât drum alunecos! ... și să ai parte de ascultare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trebui să te ocupi de Trotinel. -Ce să-i fac lui Trotinel? a întrebat cu mirare Căiță. -Să-i dai iarba fiarelor. -Pe aici nu se găsește. -M-am gândit să-i dăm atunci când vom ajunge pe Tărâmul târâtoarelor mai precis la Hârtopul șerpilor pentru că pe acolo vom trece mai întâi, zise Buburuza. -Până atunci trebuie să-l alimentezi numai cu lapte de iapă tânără care a fătat pentru prima dată. Iar de mâncare să-i dai doar ovăz încolțit. -Așa voi face
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Căiță îl încuraja de zor. -Ce crezi că nu am mirosit? Dacă nu ești cu nimeni, cum ai ajuns pe tărâmul meu? Eu sunt Regele șerpilor și cât vezi cu ochii tot este teritoriul meu. -A! Înseamnă că sunt la Hârtopul șerpilor și tu ..... Tu ești Dardailă! Zise Stup cu mare mirare. Deci stau de vorbă cu Marele Dardailă. -Exact. Acum dacă ai aflat cine sunt, spune-mi cum ai ajuns aici? -Așa, de unul singur. Încearcă numai și te convinge
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
învârtit iataganul de două ori pe deasupra capului și tăișul a retezat capul lui Dardailă. Cu ajutorul capului care îi mai rămăsese, Dardailă urla de răsuna întregul ținut, scoțând la suprafața pământului viețuitoarele care orbecăiau pe sub pământ. Câteva păsări care conlocuiau în Hârtopul șerpilor sporovăiau întrebându-se ce nenorocire a avut loc de s-a supărat în așa hal Dardailă. După un timp îndelungat, Dardailă i s-a adresat lui Stup: -Câine, mai nenorocit, ca tine nu am văzut, dar nu-i nimic
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
evoluție, și descompunerea ca pe o ascensiune. Îți trebuie fie un optimism incurabil, fie o obnubilare înnăscută. În primul caz, entuziasmul care te poartă suferă de o netulburată optică meliorativă: ești încredințat că lumea merge într-o direcție bună, oricîte hîrtoape și rele mai are de străbătut între timp. În celălalt caz, suferi de o fericită scădere a sensibilității la rău. Nu simți degradarea fiindcă nu ai organ pentru ea, sau chiar dacă o simți, te încăpățînezi să-i pui în lumină
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
un spațiu intermediar: "Nici cu totul aici, nu încă Acolo./ Timpul și-a schimbat brusc unitățile de măsură:/ ziua de ieri marchează încă un pas disperat către tine./ Dar ce drum lung!/ Ceasurile ce abia se scurg sunt tot atâtea hârtoape/ umplute de sânge/ până când voi ieși din acest spațiu intermediar". Sunt și poeme ale iertării, laude ale aromelor, formelor și culorilor, dar lumea Ovidiei Babu e în general plină de sfărâmături, a trecut printr-un mare cutremur: "Doamne, numai tu
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
găzduite. Dincolo de aceste inadvertențe care ar fi putut fi eliminate, în film pulsează o violență latentă, o serie de cadre fixează obsesiv un orizont către nicăieri pe linia căruia se interpun trunchiurile unor copaci. O căruță străbate drumul plin de hârtoape, iar când aceasta dispare îi vedem pe femeie și copilul ei urcând și coborând. În peisajul arcadic, identitatea celor care-l străbat devine difuză, iluzorie, ele apar redimensionate la o scară a transcendenței care o camuflează pe cea a tragediei
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
una în italiană și numeroase povestiri în limbile engleză și rusă. În anul 2004 publică în engleză „Brodsky: A Personal memoir” la Baskerville Publiskers, Fort Warth, TX.Cartea în care autoarea se ocupă în chip concentrat de drumul parcurs prin hârtoapele vieții de Iosèf Brodski, „Brodsky: Ocia, Iosif, Ioseph”, s-a bucurat de un succes neîntârziat. Cea de a doua ediție a și apărut la Ed. Retro, St. Petersburg, 2005, în limba rusă. Prezentare, note și traducere din rusă de Fl
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
Populiștii, demagogii, escrocii, manipulatorii, mincinoșii, „iluminații" și nerușinații lumii ar avea de învățat din astfel de lecții - sau măcar din astfel de priviri. Dar nu vor învăța nimic, iar roata hodorogită a lumii se va rostogoli în continuare prin aceleași hârtoape și mlaștini, în asurzitoare zgomote de vuvuzele.
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
care trece pe sub calea ferată spre cartierul Cumpătul, spre Vila „Luminiș” - casa memorială a celui mai important muzician român, această cale de acces nu ne dă „motive de mândrie”; este un drum realmente desfundat. Trebuie să te aventurezi prin adevărate hârtoape pentru a ajunge, în cele din urmă, în universul în care a trăit și a lucrat Enescu. Ultima oară drumul a fost reparat în urmă cu ani buni, cu prilejul vizitei marelui Yehudi Menuhin. E drept, mulți dintre oaspeții acestui
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
Tokio, ca să-l invite la Craiova pentru „Titus Andronicus". Craiova era ceva ce există și nu prea, era un punct „exotic" pe harta lumii. De la București, te așteptau 2 50 de kilometri lungi cît o mie, făcuți prin gropi și hîrtoape fel de fel, printre căruțe și bețivi imprevizibili. Sfrșitul lumii. Craiova... un oraș fără apă, scufundat în beznă. Acolo au venit poate unii dintre cei mai mari directori de teatre, de festivaluri și, după aceea, unii dintre cei mai mari
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]