450 matches
-
pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aer. Ridicînd privirea, zări pe cer o rază verde, Îndată Încă una, urmate de o izvorîre de lumină Întinzîndu-se cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi auriu și scăzînd În unde tulburi de amurg prelung. Slăbi fără voie hățurile și rămase cu ochii la cer. Nici un nor, doar unduirile de lumină lunecînd și amestecîndu-se Într-o necurmată revărsare. Urzeala de raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a miere, a flori și zumzet de albine, vedeam cu un ochi cum se suia pe firul de iarbă o buburuză... vedeam petele negre pe aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da, chiar așa ! Erau doi străini. Unul îmi puse mâna pe grumaz și mă bătu ușurel. Ce mână moale avea ! Îmi scuturai coama , ca să-i spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
duce tot greul în gospodărie, o lăsaseră să se odihnească ! Nu și Nu ! Nu plec de aici, de la soare ! Mă odihnesc ! Uite-așa ! Și m-am trântit din nou, înciudat, în iarba moale. Ce-i drept, începuse să mă strângă hățul, dar degeaba ! Să-mi facă ce vor, nu mă ridic. Nu! Nu vreau ! Nu azi ! Nu ! Chiar și stăpânii mei au dat fuga din casă să-i întrebe pe străini de ce mă dezleagă ! Cel care-și lăsase mâna pe grumazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să stea pe gânduri, Culae se repezi pe ușă afară. O căruță se vedea apropiindu-se încet pe drum, cu un felinar bălăngănindu-se între roți. Hooo!... Pttrrruuu!... strigă căruțașul, când îl zări la rându-i și trase tare de hățuri, că să oprească. În lumina lunii, i se deslușeau trupul îndesat și ușor adus de spate, căciula de pe cap și barba mare, ca a sfinților din icoanele vechi. Culae se apropie de căruță, dându-i omului cu smerenie bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nimic, el dădu scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe drumul de câmp, cu hopuri și cu dâmburi, muiat de ploaie și plin de băltoace. Bărbosul smucea cu meșteșug de hățuri și își îndemna caii să tragă, atingându-i cu biciul pe spinările lucioase și ude doar atât cât se cuvenea. Într-un târziu, drumul începu să coboare și din dosul unor răchite și sălcii, peste o apă mare, se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi peri. Culae săltă în căruță și își luă bun rămas de la deadul Vasile cu lacrimi în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doi peri. Culae săltă în căruță și își luă bun rămas de la deadul Vasile cu lacrimi în ochi. Dumnezeu să-ți ajute, nepoate! îi ură bătrânul. Restul vorbelor i se pierdură în urmă. Badea Petre plesni din bici, trăgând de hățuri și căruța începu să gonească la vale. Culae își întoarse capul și mai apucă să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răspuns, badea Petre plesni mai întâi prin aer cu biciul lui și râse scurt în barbă. He-he!... Păi cum unde mergem?... Înapoi, peste apa Vavilonului, nepoate!... Că avem cale lungă de mers și până la ziuă trebuie s-ajungem!... Smucind din hățuri, omul o cârmi la dreapta și o apucă peste pod. Sub roțile căruței, bârnele podului începură să tresalte zgomotos. Adică de ce peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ele, bade Petre! se făli Culae. O să le cânt la găidulcă, să le văd cum joacă!... Și, ca să arate că într-adevăr nu se temea, se apucă să-i zică o horă săltăreață, învățată de la deadul Vasile. Căruțașul smuci din hățuri și fluieră la cai. Hora lui Culae se risipi prin tot zăvoiul și se întoarse răsfrântă de ecou, dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre trunchiuri și crengi. Ei, nu-i nimic, nepoate, îl consolă căruțașul. Poate altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căciulă țuguiată pe frunte, se vedea vecinul Ivan, bunicul lui Mituș. După ce stătu puțin pe gânduri, Culae își luă inima în dinți și-o porni mai departe, în întâmpinarea căruței. Când ajunseră față în față, tatăl său smuci tare de hățuri, mai-mai să le rupă și să rămână cu ele în mâini. Chipul omului era înnegrit de o barbă nerasă de multe zile, iar ochii îi erau duși în fundul capului și roșii de griji și de nesomn. Hooooo!... Ptrrr!... strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu spuse nimic. Cu sufletul plin de amărăciune, tatăl său continuă să-l mustre acolo, în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe unde-a dus mutul iapa, ca să vezi cum e?... Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
problemă: nu este stăpână pe viața ei, nu a preluat frâiele destinului nărăvaș, pentru că, dacă-l lași fără zăbală, destinul își poate face rău de cap. Vorbește cu fata și zi-i să pună șaua pe destin, să nu lase hățurile în mâna altora... Acum, zicea Nineta, să dăm cuvântul științei... Nu era nevoie să-i văd chipul Ninetei. Știam că vorbește foarte serios și impune respect asistenței. Deschidea un cărțoi vechi pe care nu-l împrumuta niciodată la nimeni. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți să te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la locul unde era Zombo, a descălecat, a venit până în fața calului barbarului și i-a strigat: -Descalecă dacă știi să lupți și dovedește că ești rege așa cum te lauzi, după care cu o singură lovitură a paloșului a tăiat hățurile calului lui Zombo. Zombo a căscat ochii mari și a început să râdă zgomotos, s-a foit în șa și, ținându-se bine de oblânc a descălecat cu greu din cauza burții. A acceptat provocarea și astfel a început duelul celor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Constantin Țoiu SINGHITICLIA Marioara, călugăriță, Amfilofia - nume de familie Crețu, Megaclide Miliică, student la Teologie, Costică Pagubă, poet? (pseudonim), Sagatelian Silviu, Aurelia Buric (nume real!) Nicolae Șoșoacă, pensionar, Tipuriță Viorel, funcționar comunal, plata luminii, Hăț Gheorghe, - de la hățișuri, - Șiși Paul, - conjuncția dublată, - un om fără profesie, Baurdă Vasile, preot, Vijelie Cornel, Cornelică, un adolescent, Tunet Ion, - de la tunet, nume meteo, auzite doar, Visarion Costache, Fofoloacă Cecilia, casnică, Fulger M., funcționar. Cel al Ceciliei Furcoi, ospătăriță
Nume de personaje întâlnite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6805_a_8130]
-
care avea o pană de păun și obrazul ascuns sub o dantelă - sprijinită pe două bastoane, înaintând spre micuța biserică. La o anume distanță, un grup de persoane, servitoare, servitori, oameni din sat, toți o urmăreau. Studentul a descălecat, aruncând hățurile argatului care venise după el în târg. Sosea de la Coimbra pentru vacanța de Paști. Și văzându-și mama, întotdeauna atât de veselă și spectaculoasă în gesturi și cuvinte, mama, acum greoaie, extrem de singuratică, traversând piața pietruită, pe atunci curățată de
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
enormă a capelei. Dar picioarele nu îl mai ascultau, voia să alerge, s-o ia pe mama în brațe și să o ducă înapoi în camera ei de la conac, dar nu reușea. Lângă el, năucit, servitorul lega unele de altele hățurile ambilor cai, în tăcere. Dona Filipa înainta încet. Sub dantelele vălului trebuie să fi avut ochii ațintiți asupra lemnului roșu de la poarta capelei Caselor Noi. Octávio ar fi vrut să scoată un țipăt care să o imobilizeze pe mama lui
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
și Antena. Sub conducerea pesederistă a nulității numite Sassu, TVR a devenit anexa politicii manipulatorii a subordonatului politic al PSD-ului, motanul Felix. Ca studiu de caz, situația e fascinantă: fostul uriaș cu picioare de lut s-a prăbușit sub hățurile piticului cu dosar beton-armat. Ca realitate democratică, totul e de-o mârșăvie respingătoare. Drept urmare, premierea profesioniștilor mai sus citați și a altor câtorva n-a constituit decât un alibi pentru defilarea triumfalistă a numelor responsabile, în mare parte, pentru instaurarea
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, atrage atenția clasei politice "să nu scape hățurile" în anul electoral 2012 și spune că anul viitor "e un pericol" din acest punct de vedere, adăugând că speră că politicienii nu vor face promisiuni deșarte și nici nu vor veni cu pomeni electorale. "E un pericol! Întotdeauna în
Adrian Vasilescu: E pericol în 2012, întotdeauna în anii electorali noi am scăpat hăţurile () [Corola-journal/Journalistic/52923_a_54248]
-
spune că anul viitor "e un pericol" din acest punct de vedere, adăugând că speră că politicienii nu vor face promisiuni deșarte și nici nu vor veni cu pomeni electorale. "E un pericol! Întotdeauna în anii electorali noi am scăpat hățurile și nu numai noi, cam toate țările scapă hățurile în anii electorali", a declarat Adrian Vasilescu, întrebat ce crede că se va întâmpla în România în anul electoral 2012, la postul de radio RFI. Totuși, consilierul guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR) consideră
Adrian Vasilescu: E pericol în 2012, întotdeauna în anii electorali noi am scăpat hăţurile () [Corola-journal/Journalistic/52923_a_54248]
-
punct de vedere, adăugând că speră că politicienii nu vor face promisiuni deșarte și nici nu vor veni cu pomeni electorale. "E un pericol! Întotdeauna în anii electorali noi am scăpat hățurile și nu numai noi, cam toate țările scapă hățurile în anii electorali", a declarat Adrian Vasilescu, întrebat ce crede că se va întâmpla în România în anul electoral 2012, la postul de radio RFI. Totuși, consilierul guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR) consideră că "e un alt context economic". Totodată, Adrian Vasilescu
Adrian Vasilescu: E pericol în 2012, întotdeauna în anii electorali noi am scăpat hăţurile () [Corola-journal/Journalistic/52923_a_54248]
-
bunica-mătușă, a început a-i folosi trăsurile, acum ale ei. Care erau trei. în fiecare duminică se așeza într-una din ele și făcea o plimbare în jurul lacului. Birjarul cînta dumnezeiește la scripcă, iar caii știau singuri drumul, așa că hățurile le atîrnau de grumaz. El îi mîna fluierînd un ceardaș, uneori acompaniat de vioară. Toți de pe marginea drumului vorbeau: - Iată-l iarăși pe Sabath, cu caii lui țopăind ceardaș! Cînd a simțit c-o să moară, bunica-mătușă și-a încuiat
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
în timp ce slujnicele de la bucătărie îngrămădeau flori în căruciorul de unde mi s-a năzărit că mirosul din cufere se evapora încetișor, bunicul cu cravată el care nu purta cravată, folosea un nasture de aramă ce-i închidea gâtul și tata desprinzând hățurile din belciug, l-am văzut oprit pe o creastă înainte să o ia din loc iar, l-au găsit dincolo de cimitir privind florile dar ce-mi amintesc cel mai bine e un sturz cocoțat pe un înger de ipsos și
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
nu e și totuși tata prevenind-o - M-am întors ca și cum amândoi ar fi fost, nu noi, în ziua înmormântării a pândit cimitirul prin grilaj și s-a ridicat în scările de la șa făcând să sune piesele de fier de la hățuri, tata către mama defunctă - Culcă-te aici cu mine de asta sunt sigur - Culcă-te aici cu mine nu cu tonul cu care - Du-ți catrafusele la etaj mâine o voce de abandon poate din cauza febrei, poate din cauza slăbiciunii și
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]