348 matches
-
din Dr. Lister 69 (și nu pe cea mare, din față, cu trepte de marmură neagră), odată cu lăsarea întunericului, și-a făcu apariția vărul Adrian. Deși "eliberat", vizita lui avea ceva clandestin, iar aerul lui era cel al unui animal hăituit. Omul pe care, stingherit, l-am privit din ușa bucătăriei nu mai avea nimic comun cu tînărul elegant, purtând întotdeauna sacou și cravată, glumeț și binedispus, pe care îl păstrasem în memoria mea. Și-a dezgolit capul și, de sub șapca
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
scriitori și artiști de ieri. Figuri de la "Sburătorul" și alte cercuri literare. Descriind salonul casei Lovinescu, lui Simion Stolnicu îi reușește o convingătoare imagine a vînătorii (de glorie, de viață - amfitrionul însuși vrea amănunte, amănunte, amănunte..., de cozerii), în care hăituiții și hăitașii se amestecă indistinct. În încordarea de anticameră a unei terre promise unde curg litere, existența pe multe etaje, de la universitari cu morgă la debutanți de la țară, își rotunjește colțurile și, conciliindu-și craii și dezmoșteniții, se face literatură
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
transforma existentul unui context recluziv într-un discurs literar complex articulat. Perspectiva narativă aparține artistului supus constrângerilor manipulării și mutilării, îndepărtat de viață și discursul care o aprofundează și dezvăluie. Protagonistul este un scriitor, dezvăluit ca artist-cetățean, suspectat de regim, hăituit și distrus de Securitate. El se numește Alexandru, aproape la fel ca și scriitorul din romanul lui N. Breban, Pândă și seducție, scris în 1976 și apărut în 1991. Prin el se restabilește, în singurul mod admisibil de a restaura
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
ar veni, prind contur în formarea lui Pip. Primul este creionat, succint, chiar în deschiderea poveștii. Copilul de cinci ani întîlnește, în cimitir (unde petrece mult timp, contemplînd mormintele părinților săi), un individ straniu (cu lanțuri la picioare și privire hăituită) - pe care noi, cititorii, mult mai experimentați, îl bănuim ușor a fi un evadat periculos - și îl studiază cu o spaimă reținută. Insul (care vede în băiețel posibilitatea eliberării de cătușe) îl sperie și mai tare, ținîndu-l - de un picior
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
tale/ Că un vânt, care se stinge/ În buclă fluturanda a norilor...// Adierea ta,/ E un fior, ce face/ Florile să se-mpleteasca bețe/ Cu lutul rece al nopții,/ Din care moartea-si va ciopli/ Pânze pentru catargul sorții.// Zbori hăituit,/ De-un vânt bolnav,/ Ce îngropat este în tine/ Și nu vrei flori,/ În care să visezi oceanuri line/ Ci toamnă, foc,/ Vrei ruginiul veșniciei,/ În care să arzi cu Universul tot/ Ce-l porți pe aripile tale/ Că pe
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
schimbată cu ușurință, că prin chirurgie plastică se poate elimina sau adăuga o cicatrice, dar că nu se pot modifica prea ușor dimensiunile unui craniu, iar pe acestea germanii le consemnaseră cu multă acuratețe. Și totuși Charlot se simțea mai hăituit decât orice colaboraționist, căci trecutul său era la fel de rușinos: nu putea da nici o explicație cu privire la felul în care își pierduse averea, dacă nu cumva lucrul acesta se aflase deja. La fiecare colț de stradă îl întâmpina o figură cunoscută; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lor am fost trimis acolo ca informator, spuse bărbatul calm. Promptitudinea replicii păru să-i redea încrederea și respectul de sine. — Sunteți, desigur, Mademoiselle Mangeot, spuse omul încet. Știu că n-ar fi trebuit să vin aici, dar orice animal hăituit se îndreaptă spre locurile cunoscute. Vă rog să mă iertați, Mademoiselle, pentru lipsa de tact. Plec imediat. Se așeză pe treapta cea mai de jos și-și ascunse fața în mâini. Da, ai face bine să pleci cât mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
scăpa din ghearele dușmanului în condițiile date - adică din lagăr - era nevoie de un curaj nebun. Și l-ai dovedit cu prisosință - a continuat să lămurească lucrurile agronomul. Cu fața întunecată, Costăchel părea că a îmbrăcat din nou haina celui hăituit, dar hotărât să nu fie o pradă ușoară... Au rămas tăcuți cu toții, neîndrăznind parcă să tulbure liniștea. Inginerul a continuat: E drept că rușii n-au respectat Convenția de la Geneva - după cum singur ai spus. Asta însă se întâmpla pe teritoriul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
câte puțin, el ajunsese să fie, în timpul nopții, singurul paznic al tavanului jalnic, la care se uita! Iar, atunci când, totuși, închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu mâneca sângele șiroindu-i din nări și de la buza spartă, a plecat clătinându-se. De-atunci nu a mai venit niciodată În mijlocul nostru. De fapt, În toamna aceluiași an, am aflat că Iulian a fost ucis de un mistreț hăituit, care l-a surprins În timp ce se Întorcea de la scăldat, În marginea unor bălți cu stuf Înalt. Soneria sfredelește aerul insistentă. Iau ce găsesc mai aproape - o Biblie veche - și arunc cu toată forța În ușă. Se aud pași precipitați stingându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu pot să ți-l dau sub nici un chip! Și cu niciun preț! Apoi și-a coborât capul În piept și a tăcut smerit mult timp după aceea. În jocurile noastre, Milu lăsa Întotdeauna inițiativa pe seama mea: el era vânatul hăituit, Întârziind parcă Într-adins pentru a fi țintit, eu, firește, eram vânătorul destoinic, cel care-l săgeta dureros ori Îl ochea cu piatra de la distanță, făcându-l să sufere În taină dureri cumplite. El juca rolul săracului care trebuia să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
terifiat titlurile astea păguboase, transmise din mamă-n fiică, de tipul Basarabia care ne doare, Lacrima Bucovinei, Plînsul Bahluiului, Geamătul Cacainei etc. Am un student care, desigur, devine un caz interesant : merge numai pe lîngă pereți, are o privire vag hăituită, mereu nesigură și cvasi umilă, aleargă mereu după profesori, să ceară detalii, a Învățat sute de versuri din clasicii teatrului, este conștiincios la culme și, Într-o seară, la un pahar de vin m-a forțat să decid :” Are o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fu acompaniat de un pîrțîit prelung și dezgustător, pe care nimeni nu și-ar fi închipuit că ar fi putut să erupă dintr-un funduleț atît de îngrijit. Roja uită brusc de ciorapi și își ciuli urechile ca un animal hăituit, încercînd să ghicească ce o să urmeze după aceea. — E adevărat că nici ideile noastre nu erau prea strălucite, însă era de înțeles că aflîndu-te într-o extremă, cel mai ușor era să treci în cealaltă, iar noi am făcut-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prostănacul, liniștea nopții. Aici, la marginea orașului, peste calea ferată, nu departe de Îmbuibarea zgomotoasă, și luxul de mucava, s-a copt firesc, fără intervenția vreunei instituții oficiale, o așezare cu maghernițe improvizate În care locuiesc ca Într-o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
priviri.,, O voce ,,Antoniu, nu-i privi cu dispreț, sunt cei ce Îți Întind zilnic bănuții care te țin În viață. Sunt cei care Îți aruncă În grabă, din puținul pe care-l au, un supliment de respirație. Sunt anonimii hăituiți, grăbiți să-și asume moartea ca pe o eliberare, agățându-se de viață cu mâini lipsite de vlagă. Li se pare nedrept să nu privească urât, să nu dușmănească, li se pare nefiresc să nu aibă priviri Încruntate. Este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și să nu se apuce să desfacă toată casa, zău așa! — Cine? — Honor Klein. Asta mi-a amintit de existența acelei persoane. Bănuiesc că își ia din casă lucrurile ei. Închide ușa, dragă, spuse Antonia. Mă simt pur și simplu hăituită. Sigur că e dreptul ei să-și ia lucrurile, dar, când a apărut azi-dimineață, parcă ne-a lovit o tornadă. Ai văzut ce grămadă de mizerii e în hol? — Cum adică, a apărut azi-dimineață? Nu stă aici? Nu, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lungă și cenușie. În timp ce-i turna stewardesei un pahar de bere Bass, Înainte să-și revizuiască socotelile, se gândi din nou la profesor și se Întrebă o clipă dacă nu cumva trecuse pe lângă ceva dramatic, pe lângă un personaj obosit și hăituit, ca În romane. Nici acesta nu se plânsese de nimic și din acest motiv era mai ușor de uitat decât tânărul acela evreu, grupul turiștilor veniți cu agenția Cook, femeia În mov căreia i se făcuse rău și-și pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prinse pe Coral de braț și o Împinse blând afară din compartiment. — Jidani și străini. Ar trebui să-ți fie rușine! Dr. Czinner ridică valijoara și o lăsă pe culoar. Când se Întoarse la doamna Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se simtă tăiat în două de valul unei răceli cumplite. Și-n aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul Universității: de după unul din multele panouri cu lozinci, o făptură de coșmar, cu niște ochi mari, de jivină hăituită, aceiași ochi care au tăiat în două întunericul camerei sale cu sclipirea lor -, îl trage în umbră: Vincențiu, vreau să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cît a stat locului, paralizat. Crede că și-a revenit a doua zi, a treia, după o lună, dar uneori, în momentele lui de zbucium, ca acum, înțelege că nu și-a mai putut reveni. Un timp s-a simțit hăituit hăituit de idee: "un copil cu fata unui reacționar!" -, ocolea lumea, căuta ostentativ refugiu printre cărți, pornirile virile și le potolea singur, bolnăvicios, iar pentru orice femeie ce-i intersecta viața nutrea sentimente cinice; dacă vreuna îi intra în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care se apleacă și el, ca un om ucis, în neantul alb, profesorul zărește trupul diafan, feciorelnic, al Mariei sprijinită de capătul patului, rugîndu-l să nu rîdă de emoția ei... pentru că el e primul... Apoi, femeia cu aer de animal hăituit, ieșită de după paravanele din holul Universității, mîna lui eliberîndu-se violent..., anii..., anii... Își scoate încet cureaua "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie" și rămîne cu ea în mînă, îngrozit de trupul stejarului ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În mașini, În scaunele cărora Își construiau culcușuri confortabile. Din cînd În cînd, mă mai Întîlneam cu cîte unul dintre frații mei. Și ei se schimbaseră mult de cînd porniseră În lume singuri. Ascuțiți la față și cu un aer hăituit, cu trupuri lungi și burți atîrnînde, erau niște ființe efectiv respingătoare - erau atît de diferiți de cum Îi știam că aproape nu i-am recunoscut. De obicei, și eu și ei ne făceam că nu ne recunoaștem. Erau mereu pe fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
n-aveai timp Între două alarme aeriene să te duci În vizită la vreun prieten din Kensington. În aceste condiții, oamenii căpătaseră anumite trăsături caracteristice. Bunăoară, locuitorii din Clapham, cartier bombardat mai ales În timpul zilei, aveau un aer de sălbăticiuni hăituite, pe care nu-l găseai la cei din Westminster, unde adăposturile erau mult mai solide și oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că nu ești un om liber, ci stăpînit de tot ceea ce te înspăimîntă. Iar șeful Serviciului nu trebuie să fie prada nimănui, nici măcar propria sa victimă, dar să rămînă totuși liber. E greu pentru că de obicei oamenii liberi sînt cei hăituiți, nimeni nu vînează dobitoace, acestea sînt duse la abator și uneori merg singure chiar." Desigur, cuvintele acestea trezeau de fiecare dată cînd le rostea neliniște, dacă nu chiar îngrijorare. Uneori a simțit chiar o repulsie prost mascată, dar erau reacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apară într-un alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a om hăituit și, cu naturalețe, stăpână pe ea, stopă discuția privitoare la viitorul celor doi soți. Mai important, nu-i așa, este momentul de față, de fapt am venit să stabilim de comun acord ziua când se vor căsători copiii noștri. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]