487 matches
-
meu, din cauza lipsurilor și umilințelor de tot felul cât și handicapului de integrare într-un colectiv instituțional, fiind considerat un paria, un răzvrătit, beneficiarul unui libertinaj nerecomandat elevilor de gimnaziu. Practic, pe parcursul celor patru ani, eu nu am avut stăpân, hălăduiam fără griji, nu am fost supravegheat sau controlat riguros, căci bunica, dăscălița Ilinca, la peste 80 ani, era prea blajină și îngăduitoare, iar mătușa Eugenia, tânără pensionară din învățământ, era de o bunătate rară și-mi satisfăcea toate mofturile, în timp ce
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
reapărut. În țară. A intrat, în chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească, fără să arate o cât de palidă frică, ci, dimpotrivă, arborând un curaj și o alură de vendetă, de necrezut, față de toată lumea. Pe unde o fi hălăduind, că, cică, nu se mai teme și nu se mai ascunde chiar de nimeni. E pe-aproape de casa nouă a șefului jandarmeriei române. Dar ăsta e prin străinătate. La o conferință a șefilor jandarmeriilor din lume. Tocmai. Tocmai? Da. Tocmai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în când icnea. și-și trăgea răsuflarea, mai adânc, și o lua de la capăt. Mai întâi, femeia nu îndrăzni să-i tulbure odihna. Lipsise toată noaptea deacasă și se gândea c-o fi ostenit, cine știe pe unde-o fi hălăduit, și pe unde-o fi muncit, că așa-i spunea, dimineața,cînd revenea de pe unde umbla: că, iar a încărcat și descărcat, la cutare ori la cutare patron.și ea-l credea.Așa și-acum. Dacă văzu și văzu că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
astea, că dacă nu-ți punea asu' de caro din prima, furai două banane ca nimic și se scria în dreptul lor!" Știam și eu foarte bine treaba asta, dar pluteam ambetat pe aripile gloriei. Eram un zeu al bridge-ului hălăduind prin Olimp. Aveam o limpezime analitică de cleștar și intuiții de geniu. Simțeam prin toți porii jocul. Priveam cu o milă nedisimulată la cei doi amărâți care, într-un mod absolut rudimentar și lamentabil, încercau și ei să descopere cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de genul ăsta, ci mai mult un fel de apăsare nelămurită. Noroc că se apucă de muncă și fu distras de la această stare de spirit, ca să o numim așa. Muncea cu multă atenție și aplicație, iar mintea lui, astfel eliberată, hălăduia pe cine știe ce coclauri. În drum spre biserică, chiar pe lângă hotelul Intercontinental, mersese un scurt răstimp alături de o mamă ce își ducea copilul la grădiniță. Puștiul fredona la nesfârșit un cântecel din care nu izbutise să rețină decât refrenul, nu tocmai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ne duci dorul. Și eu aș vrea s-o am dădacă pe Măriuța - l-a liniștit Cotman râzând, mai cu poftă ca niciodată. Nu mă pot plânge. Dar una-i să stai închis într-o cămăruță și alta-i să hălăduiești pe cele drumuri... Ai vreme și pentru asta. N-au intrat zilele-n sac - l-a liniștit Mitruță. Acum duceți vă și vă îndestulați, că sunteți înghețați și flămânzi. Apoi om mai tăifăsui... * Măi oameni buni, nu vi se pare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cezar, cât și Marc Antoniu și-au lăsat imperiul de izbeliște pentru ea. După jumătate de oră cu Jeanne D’Arc, În varianta „Barely 18 fără zale“, am Înțeles că porecla de „Fecioara din Orléans“ nu i se potrivea deloc. Hălăduind prin categoria MILF, am dat de laboratorul Mariei Curie, care s-a dovedit un nemaipomenit cuibușor de nebunii, amorul printre compușii radiului fiind totuși Îngreunat de portul obligatoriu al costumului de plumb. Iubitorii de artă vor fi, poate, surprinși, Însă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai nou decât Marea Moartă sau chiar decât sălbăticia spectaculoasă a Tsin-ului, unde timp de-un ceas am hoinărit sub lumina stranie a soarelui alburiu, printre stâncile albe pe unde (aflu din ghidul meu de călătorie) triburile lui Israel au hălăduit atâta amar de vreme (de unde am luat ca suvenir - și chiar o am aici în buzunar - o piatră din acelea despre care ghidul meu m-a informat că a fost folosită de Țipora 1 pentru a-l tăia împrejur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
muuu... Cum, n-ați știut? Face muuu... S-a albit și tremură toată. - Vino aici... Nu suportă atingerea, se scutură și-și strânge brațele peste piept. - Lasă... Tu? - Eu îs obosit, abia mă târâi, încă nu m-am dezmembrat, am hălăduit prin Budapesta. - Iar? - Da, am ieșit, ca de obicei, prin fundul grădinii, de-a bușilea, m-am zdrelit în sârma ghimpată și m-am trezit în orașul vechi. Știu drumul cu ochii închiși! - Fiecare cu Budapesta lui... Mai dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
leu într-o cușcă, chiar dacă la prima vedere nu seamănă a cușcă, așa cum este Vladia, trebuie să-ți măsori puterile, să dai cu laba în jur, domnule Popianu, noi asta îți oferim, o savană, o junglă întreaga prin care să hălăduiești." "Povești de adormit copiii", îi trecu prin cap și atît de puternice i se părură a fi cuvintele, puternice și exacte, încît clipi speriat că le-ar fi spus cu voce tare. Dar August Stoicescu era preocupat de ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
văzut vreunui primitor imposibil de recunoscut. Lângă Adam s-a nimerit să fie un tânăr ceva mai mare decât el. Purta un tricou proaspăt spălat cu desenul unui glob portocaliu. Nu părea să fie dintre cei care Își pierdeau vremea hălăduind prin preajma docurilor. Dacă nu te grăbești, nu mai ai cum să ajungi, i-a spus acesta. Adam continua să privească, ferindu-și ochii de soare. — Pleacă toți din cauza secetei. Își Închipuie c-o să le fie mai bine În orașele mari
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mi se părea ispita în persoană, ce prostie... în tot cazul acum două zile am simțit că nu mai pot sta în casă, mă frigeau tălpile, credeam într-o stare de intuiție și am plecat pe teren, în cercetări, am hălăduit prin fermă inspectând toate cotloanele, cu inima cât un purice, mă temeam să nu descopăr cine știe ce murdărie, dar doream în același timp să o descopăr, nu știu dacă mă înțelegi. Un om de acolo, care mă cunoștea, m-a informat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcut pe Rusalin să-și hotărască plecarea în Italia? Îmi scrisese că se duce "în cea mai bună dintre lumile imaginate, deci posibile" și am înțeles c-o să rămînă. Așa a și fost. Dar s-a întors, a reînălțat casa, hălăduiește acolo, dacă a hălădui e verbul potrivit pentru un pictor care orbește. Ne-am instalat pe malul iazului, cu sprîncenele de stuf netăiate. Totul părea imitare proastă, de teatru de provincie. Decor ieftin, jerpelit. Cerul cel adevărat, soarele cel adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-și hotărască plecarea în Italia? Îmi scrisese că se duce "în cea mai bună dintre lumile imaginate, deci posibile" și am înțeles c-o să rămînă. Așa a și fost. Dar s-a întors, a reînălțat casa, hălăduiește acolo, dacă a hălădui e verbul potrivit pentru un pictor care orbește. Ne-am instalat pe malul iazului, cu sprîncenele de stuf netăiate. Totul părea imitare proastă, de teatru de provincie. Decor ieftin, jerpelit. Cerul cel adevărat, soarele cel adevărat, apa cea adevărată fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de frumusețea înghețată și au pornit încet, în timp ce un vânt hain a vălurit o pânză de zăpadă peste tabloul vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
blocurile triste cu geamurile zvârcolite de lumina albastră a televizoarelor, bună seara, răspundeau vaporos tufele întunecate de tuia tunse perie, pline de praf, în care se-ascundeau gărgăunii tinerilor din fața laptopuri-lor, cu nimic încurajați de informații, mai prejos decât închipuirile hălăduind prin noapte pe alei, la rendez-vous cu captatorii acestor mizerii umane, gunoierii; bună seara strigau ei veseli, nebuni de veseli, nopții străbătute de partitura în Si violet a visurilor inutile, necreatoare, îmbibate de dorințe și având în vizor doar sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stare crezi că trebuia să-mi modelez pentru a respira această teză? Ai ghicit! Starea acelei gângănii privită de profesori și sentimentul zdrenței ignorate de aceleași auguste priviri. Dar pe atunci noi zburdam pe pagini cu libertatea neîngăduită de magiștri, hălăduiam printre LEGI cu nonșalanța neadmisă de rigorile școlare. La Facerea Lumii noastre, cuvântul lui Dumnezeu a fost: TEZĂ. Dar ce trebuia să scriem habar nu aveam. Încă nu ni se făcuse Lumea și capul nostru era moale. Ca să bolborosim viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și vodca, atrăgând rând pe rând și pe Stoian, Teodor, Chirilă și Halipa. Nu numai mahorca îi dădea de gol, ci și mirosul de rachiu. Invizibilul era limitat. Altă dată, Hugo picta saltul în timp. Și, în costume de elev, hălăduiam pe străzile viitorului, printre clădiri care răsăriseră peste cele mărunte din Brăila, cu 100, 200 de etaje, încât cerul fugise înspăimântat spre un altul, de teamă să nu-i fie spartă oglinda. Gustav o ducea în brațe pe Any Palade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apropiat. Pe culmea Chițocului, În Vărărie, În Poiana rusului, pe Dealul-Jdoginei, spre Bogdana, Blănaru, Florești și mai departe, În acel final de vară, pădurea oferea privitorului, iubitor de frumos, același verde-plin. Victor intrase deja, cu ochii minții În profunzimea pădurii, hălăduind pe drumuri și În locuri numai de el știute, având sufletul doldora de amintiri copleșitoare care Îi străfulgerau coșul pieptului. O asemenea retrăire avu puterea să-i umezească ochii albaștri iar În colțurile lor să-și facă apariția, stând gata
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Victor a reușit cu greu să adune ceva bani și după șase luni, ajutat fiind și de prieteni săritori, a ridicat o căsuță cu două camere și În două ape, În care s-au și mutat mai apoi. Vara, Va hălăduia cu alți copii prin Împrejurimi, avea șase ani și plecau În marginea pădurii și aducea câte o „schinari di lemni”, circa două brațuri de găteje cu care Maria făcea focul pentru a găti În serile târzii, când Va ațipea. Mergea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui Măguță ...pe urmă În horă se mai prind ...Dona Alba ... Niță și Cleopatra ... hora s-a Întins din marginea satului până În marginea pădurii ... la urmă intră În horă și ... minunea de țâștar... fluturi ... flori de oleandru ... sfor-sfor! Va a hălăduit prin imperiul moșului cel bun, care leagănă copiii În vis și leagănă visele copilăriei transformându-le În amintiri greu de Înlocuit de trăirile de mai târziu ale adulților, până În după-masa acelei zile. L-a trezit Lupu, câinele Ochenoaiei, care schelălăia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de alta șoseaua Vaslui-Bacău, a tresărit la revederea pădurii dinspre Ceresteie, apoi satul Pușcași situat pe dealurile joase și râpele care-i sporesc frumusețea, Fântâna Pușcașului și cea a Moșneagului, dealul până la cooperativă și ograda bunicului Ghiorghi. În timp ce privirile-i hălăduiau cu interes peste locuri și oameni, mintea lui Va era cotropită de o durere a sufletului, un sentiment de mare pierdere, de imposibilitate și lipsa soluțiilor ca cele două sate, Cățălești și Poiana să fie unite, iar el să poată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
le spunem, difuzate de televiziunile noastre ceas de ceas și în proporție de masă. În roman chiar este vorba, de altfel, de doi americani, Jacobs și Elsa Travis, care sosesc în România, ca turiști, în căutarea locurilor în care a hălăduit Dracula. După trei luni în care nu se mai aude de ei, un inginer silvic, Ion Lup, găsește cadavrul lui Jacobs în pădure, pe jumătate putrezit, într-o capcană pregătită de braconieri pentru urși. Mister... Groază... După investigațiile făcute de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
răspuns la Împușcăturile lor. Trase și Za har trei gloanțe la același răstimp. Răspunsul nu Întîr zie. Oamenii aceia parcă se apropiau. Curînd le auziră chio tele și zăriră niște torțe În vîrfuri de prăjini. Era obiceiul nomazilor de a hălădui În nopțile lungi de iarnă cu ghemo toace de cîrpe și resturi de blană muiate În seu și aprinse la capătul unor pari spre a-și lumina calea. Fumegau Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau, dar se ațineau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]