226 matches
-
a dat dom’ Mardare un dupac amical. Cum să fie ce-ai zis, mu... mă-sa pe gheață, da’ ce, noi suntem la negri, să crească toate bâzdâgăniile? Nu, era de cal, cred că de la șatra lui Panghele, și câinii hămesiți au curățat carnea de pe oase... - Atunci n-avea coarne? mă ia gura pe dinainte. Se vede că i-a apucat o milă nesfârșită pentru nenorociții cu școală: - Cum, Doamne iartă-mă, să aibă coarne? s-a mirat. Doar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se predea. S-ar părea că ne-a pălit mânia lui Dumnezeu, a cugetat serenisimul sub coviltirul ce urma calea Nordului pe o vreme mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale ale Moldovei, invincibila armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chiar și de la celălalt capăt al Huțuliei, numai să fie în viață, că de-o fi mort, atunci adio, mamă!.. Și să-l vezi dumneata pe huțulică spășit, cu sfărcurile mustății pleoștite și cu coada între picioare, ca un câine hămesit și hăituit, dând târcoale gospodăriei abandonate și rugându-o pe huțulcă să-l ierte și să-l reprimească la cuibul fericirii lor. Dar pe unde mi-ai umblat, Trifănele, nu mai puțin de-un an și-o vară? Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de o minune?” l-a zgândărit Profesorul de naturale. „Formația și structura noastră ne împiedică să admitem o astfel de idee”, a zis Filozoful. „Și nu de minuni are trebuință urbea asta, ci de realități...” Lăcustele au fost reale. Vii, hămesite, imperturbabile. Nor. Au apărut la scurtă vreme după cele trei bătăi ale orologiului, tocând în popasul lor, prelung, mai mult de un sfert din verdele semănăturilor. Din acela al pomilor; iarba. În speranța că vor abate, cât de cât, hoarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în hol, chiar în dreptul oglinzii. Cât o să mai rabde îndărătnicul? O să renunțe până la urmă; un stomac gol e o realitate teribilă, peste care nu se poate trece. Așa că G. a mutat masa din bucătărie în hol. După ce sosea de la birou, hămesit, găsea totuși destulă răbdare pentru a pregăti un prânz copios, așezat cât mai apetisant pe un platou imens, din porțelan, și pe două farfurii superbe, desenate cu scene ecvestre „à la Géricault”. Pahare de cristal, șervet cu monogramă, bere „Luther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
memorialistului: "Foștii dughenari, micii comercianți evrei de la noi din sat au fost adunați și ei de jandarmi, îndată ce frontul s-a mai îndepărtat spre Răsărit, duși în Ťpădurea codruluiť și împușcați." Victimele n-au fost îngropate, ci lăsate pradă cîinilor hămesiți și profanatorilor de cadavre. "Mă întreb și nu mă încumet să răspund cu Ťdať dacă măcar pe unii dintre consătenii mei, care i-au despuiat de haine pe împușcații din pădure, îi va fi mustrat conștiința." Revenirea Basarabiei sub administrație
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
gardă: "Sărăcia nu se oprește, alunecă, // gustul milei ni s-a oferit, / jupînii, cuhniile, s-au milostivit, // aroganța milei, zece ochi, / șase urechi, treizeci de măsele, / o jumătate pietroasă de inimă, / restul ce cade din sacul / tras peste napul copoiului hămesit, // bravo, frate, ai hăpăit / blidul cu linte, / zeama cromatică" (Zeama cromatică). Bardul face figura unui Stan Pățitul care s-a decis a călca pe tărîmul imaginarului. De obîrșie rurală, Ion Davideanu se ferește însă a evoca memoria satului într-un ton
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
că Angelo ar fi dormit bine-mersi până dimineață dacă un soldat pepenos nu l-ar fi izbit cu o cizmă lustruită lună în fund, răcnind rabiat Stavai skatina! Stavai skatina! și nu l-ar fi îmbrâncit în mijlocul purcoiului de tineri hămesiți și speriați. Angelo se sculă, dar nu putu să se dumirească unde se află și ce vrea tipul de la el. Se clătina pe picioare cheaun de somn, privindu-i turluliu pe cei vreo treizeci de soldați care-i împresuraseră, formând
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur. Dar indiferent de ce am vedea și dincolo de intențiile și de onestitatea celor care ne arată, noi nu încetăm să privim televizorul ca pe un hublou, ca pe
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
am căsătorit și până când a fost ucis aici, pe șoseaua asta, la volanul camionului de fructe. (Un sughiț de plâns.) Poate că ăsta-i motivul pentru care eu nu sunt înnebunită după bărbați și nu suport să aud vorbăria femeilor hămesite. Acum nu mă interesează decât fericirea fiicei mele care își ia, în dimineața asta, diploma de absolvire a liceului. Și uite că am să întârzii la ceremonie. Fanfara a început să cânte! Și nu știu unde am pus ceasul de mână pe
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
de absolvire! (Se învârtește prin casă, distrată.) BESSIE: Flora, hai să plecăm. Lasă dracului blestemata aia de bluză! FLORA: Ba nu! Așteaptă o clipă! Eu nu permit nimănui să mă insulte! SERAFINA: Hai, hai, plecați la New Orleans, voi două, hămesitelor după bărbați. Și agățați bărbați pe Canal Street, dar nu în casa mea, de la fereastra mea, în fața cenușii răposatului meu soț! (Fanfara școlii atacă un marș marțial. Pieptul Serafinei e cuprins de spasme; își duce o mână la inimă și
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
doar știa că drumul spre inima oricărui bărbat trece prin stomac, după care i-a zâmbit arătându-ș i dinții mari, albi care, datorită bărbii brunete, păreau mai mari și mai albi, și s-a uitat la Cook cu o privire hămesită, lingându-și buzele, de parcă ea însăși ar fi fost o prăjitură pe care tânjea s-o devoreze; iar Cook s-a îmbujorat și mai tare. După asta ne-a întrebat dacă aveam ceva de vânzare, căci se știa că oferea
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
de pasăre/ vai, cum voi îndrăzni eu oare să-mi ridic limba/ printre buruieni/ căci, iată ferestrele cârciumii umflându-se ca niște/ săculeți de piele catifelată/ și ca niște ugere de vacă/ și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi/ întunecați/ foșgăind hămesite”. Orfeu din subterană are nu o dată revelația zeului anihilator, obiectivat în reprezentări cumplite ale mineralității și anatomiilor manieriste. El se vede prin însoțirea sacrului cu desfrâul și comedia: „Nu vreau să mint. Zeul venea și el./ Chip nu avea ci
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
de paie. O bătrână sprintenă, cu nas ascuțit, aplecată înainte pe un cuptor zidit, la intrarea colibei, se căznea să coacă pâine; lângă ea un câine, negru, cu pete galbene, își sprijinise picioarele dinainte de cuptoraș și deschidea o gură adâncă, hămesită, plină de dinți. Auzi călcăturile în vie, se repezi, lătrând, la drumețul străin. Bătrâna se întoarse uimită, văzu tânărul; ochii ei mici, vioi, sclipiră; se bucură să vadă bărbat în singurătatea ei; se opri cu lopata în mână. - Bine-ai
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii la barbut dar am crescut - mă duse pribegia printre străini mi-am aciuiat un rost de sub meninge TUZLA
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
salvez respirația în delir Abandon în mâna destinului Care pompează inima înecatului Mult după ce sufletul a intrat într-o altă cochilie Nu e rușine mai mare decât cea din vis Goală în mijlocul unor perechi de ochi și guri Mișcându-se hămesite Balet grotesc în absența cuvintelor Undeva foarte departe Orizontul bănuit ca un măr decojit pe vârf de cuțit sărbători Gândul măsluitorului împinge din spate care alegorice înțesate cu toată aberația triumfului în coifuri și trompete lucitoare glorificând spaima De a
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
ia dimineața, și să le distribuie seara. În seara aceea de marți s-au grăbit să ajungă la stâna lor. Aici îi aștepta baba Leana cu un borș de fasole foarte gustos, din care și Grapă și Beldie au mâncat hămesiți. După ce baba Leana a plecat, Grapă a început să scoată din traista lui mare cât un sac bunicel, tot felul de alte feluri de mâncare; plăcinte și gogoși, un borcan de dulceață și multe fructe de vară. S-a scotocit
BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361270_a_362599]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > PARTIDA DE RAMȘ ȘI CÂINII HĂMESIȚI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Misac, un armean care vorbea prost românește, poposise la Rucăr și închiriase două camere la Veruța lui Simon (mama
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
calitatea superioară de om care tratează cu înțelegere și bunăvoință micile “escapade” ale vieții, cu răbdare avatarurile nesperate ale atâtor împrejurări. Și pregătindu-se sufletește pentru acestea, poate și pentru altele mai mari ... Referință Bibliografică: Partida de ramș și câinii hămesiți lde a birtul lui Misac!... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I, 10 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
de iubire revărsate în scurse valuri înghițite de adâncuri abisale: pierdută e fericirea noastră în cimitirul elefanților, printre oseminte ruginite degetele-mi strivesc în fărâme clipele de foc ale iubirilor noastre pe mantia însângerată a iernilor trecute se avântă hulpavi, hămesiți corbi cu ghiare și clonțuri înroșite și devorează clipele amare de vremi colbuite; bătăile inimilor îndrăgostite cândva legate-n buchet cu fierbinți jurăminte se răzvrătesc; se simt azi văduvite de sclipirile jucăușe ale ochilor îndrăgostiților scăpătate-n rotirile aștrilor martorii
APUSUL IUBIRII NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385049_a_386378]
-
rând. Mulți te admiră dar mulți Nu te-nghit fiindcă ești insolent Și nu te lași de false lingușiri amăgit. În sinea ta știi că ești cosiderat deopotrivă înger și demon damnat! Pentru Mitică sărmanul Ce zilnic veghează cu ochii Hămesiți trecătorii La intrare-n metrou -Ești Speranță! Te venerază și-ți sărută pașii; Pentru micuța Dora orfană -Ești îngeul veghetor! Grație donațiilor tale Ea și alți orfani Au asigurate zilnic hrană, hăinuțe și adăpost cald. Îi cumperi uneori daruri Caramele
OMUL CU MULTE FEȚE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385172_a_386501]
-
un clopoțel, respectivii copii alergau bezmetici spre ușa școlii, ca niște oi fugărite de un câine ciobănesc. Iar lacoma gură a școlii îi înghițea pe nerăsuflate, după care se înfășura cu o mantie de liniște. Dar înăuntru?... Ce făcea acolo hămesita școală cu oițele-copii înghițiți? Mama spunea că învățau carte. Hm! Misterul acesta m-a chinuit multă vreme. De aceea eram emoționat că mi se ivise prilejul să-l dezleg. Pe holul școlii l-am întâlnit pe domnul Arsu. -va urma-
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
iau cele trei cămile. — Vrei să te întorci acolo cu cămilele? întrebă surprins Nené Dupré - și, în fața gestului mut de aprobare, întrebă: De ce? — Acum am nevoie de ele. — Pentru ce? Mă vor ajuta să lupt împotriva dușmanilor mei. — Trei cămile hămesite? se scandaliză celălalt, incapabil să dea crezare celor auzite. Când nu ai mai nimic, te mulțumești cu orice. Nu contează puterea armelor, ci felul cum știi să le folosești. — Cum dorești! spuse pilotul, derutat. Până la urmă, ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care dirijează totul, nu a apucat să apese pe buton, să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă care Înghite totul. Nu, mortul acela n-a ajuns pînă la malaxor. S-a apropiat doar, cum dau tîrcoale cîinii hămesiți bucătăriilor de cantină. El n-a făcut nici un gest eroic, poate doar imprudența de a privi, de a-și imagina acel lucru extraordinar, singurul spectacol adevărat din viața lui. Malaxorul era prea sus pentru el; nu l-a primit. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]