77 matches
-
frigeam cu borșul și atunci mama, știind cât de flămânzi eram, mai aducea un rând de farfurii adânci și ne punea câte puțin borș în ele, să se răcească. Ne spunea în glumă: „mâncați, și din barbă să nu dați!” Hăpăiam cu linguri de lemn și înghițeam gălătușuri de mămăligă caldă. După ce ne puneam burtica la cale, de omorai puricele pe ea, mama ne dădea câte un dulce: plăcinte poale-n brâu sau clătite umplute cu dulceață de cireșe amare, care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
obosiseră să deschidă În dimineața aceea. Se părea că magazinele turistice, sălile de jocuri și saloanele cu Înghețată nu vor avea parte de prea multe vânzări. Dar Miller și Logan erau postați la o masă de la fereastră din Inversnecky Café, hăpăind sandvișuri cu șuncă afumată și bând o cafea tare. — Asta a fost o pierdere nenorocită de vreme, spuse Miller, alegând din chiflă o fâșie de slănină de la șuncă. Tu ar trebui să-mi faci cinste cu micul dejun după așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și eu pe tine, scumpo. Și mulțumesc că ai avut grijă de mine. Cu multă plăcere, spuse Ruby În vreme ce mergea pe coridor Înspre ieșirea principală, Ruby rupse o bucată de KitKat și-o băgă În gură. Câteva clipe mai târziu hăpăise Întreaga ciocolată. După tot stresul și agitația din seara aia avea o nevoie disperată de ceva dulce. Pe măsură ce Înainta de-a lungul coridorului, era din ce În ce mai conștientă că urma să treacă prin fața cămăruței femeii de serviciu. Simțea cum Încetinește. Ușa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Și don Miguel o ține morțiș că, dacă tot trebuie să-i faci pe oameni să râdă, atunci fă-o nu pentru a le înlesni digestia cu ajutorul contracțiilor diafragmei, ci pentru a-i face să vomite tot ce vor fi hăpăit, deoarece sensul vieții și al universului îl vezi mai limpede cu stomacul golit de bunătăți și bucate în exces. Și nu admite ironia fără venin și nici umorul discret, deoarece zice că unde nu există venin, nu există nici ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zmuls urechile, că, de, iera lipite. Lu mandea Îmi ie clar ca apa: iel sau tac-su, care sta la șestache sub fes, mi-a șutitără capdeursu; da nici că am vrun dinte contra lor: că m-au făcut să hăpăi o lătură făr-de-zamă, care mi-o băga pe gât cu linguroiu dă lemn, de m-a trezit de-a binelea dă tare ce frigea. Mai nașpa ie că d-acu omu dă la cuhne nici că vrea să mai șueteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strâns gunoiu. O bibilică a râs dă bancu lu mandea și gata, am și ademenit-o c-un pont pă maidanu dân Hamahuaca, unde n-am putut s-o virez, că iera aproape dă Obor. I-am făcut io să hăpăie brașoava că stam la Depozitu dă Furaji, da nu m-au luat dă patogen; Renovales, care nu le are dă nici o culoare, m-a luat În șuturi dă pă trotal, fincă Paiu Fioros se lefterise dă cinșpe firfirici, care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
perdut cum am putut mai bine dân vedere pântre hainile dân cuier. Masculu cu pașii iera baronu. S-a rezemat pă furiș dă măsuță. Mandea aproape m-am dat dă gol din pricina la râs, fincă ghicisem că baronu dădea să hăpăie potolu dân tavă. Da canci. A scos clondirașu cu hârca și oasele și, sub farurile mele, care făcea portretu groazii, a pudrat cafeaua c-un prăfșor verzuliu. După ce-a Împlinit misiunea, s-a dus cum a venit, făr’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
presiune. Orce-ar zice pozitivizmu, pă loc s-a produs miracolu: liniștit, calm, bun până-n măduva dă la oase, uman În ăl mai fecund sens al vorbei, plin dă iertare pentru toate alea create, m-am trezit deodat la Pizzeria Zoologică, hăpăind ca bărbatu simplu o temeritate de ensaimadas care - măcar odat să fim sinceri - mi-a căzut mai gustoase ca toate meniurili a la franceză ale tristei Mariana. Io ieram ca filozofu cocoțat pă ultimu fuștei la scară, care-și vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă bune ieram În fonduri, mi-am Înmulțit manifestările dă iubire și, nainte ca să mă pot răzgândi, toți În număr dă patru degusta d-acu o pudincă la masa lu mandezu. Tortul pascalin i-a ținut ocupați cât mi-am hăpăit io grișu. Și boiangiții dă-i și dă-i cu Bilz, până când contumacia m-a inervat oareșcum. Ca să le Înculc ce-i bun am trecut dă la vinu Toro la vinu Titán, udând un minestrón cu cidru La Farruca. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
președintelui SUA. Care-i mulțumește de fiecare dată. - Ar fi o idee, recunosc eu. Și mă pleoștesc: iar am ajuns la literatură. Și la copiii ei și-ai lui Cătă. Nu mai zic nimic. Mă uit la câinele ei cum hăpăie apa pe plajă. Mai aprind o țigară, mă Întind pe spate În iarbă. Se Întinde și ea, Îmi cere un fum. Mă rostogolesc Într-o parte ca să-i Întind țigara. Rămân așa, sprijinit Într-un cot. Mă Înfiorez din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
horele din sat, fac pe Suflețel să se îmbujoreze ca o fată mare sfioasă, sărutată prima oară. Iovuț cioplește o jucărie pentru un puști slovac, înfofolit într-o haină militară românească, care se atașase de el. Cu înghițituri lacome, copilul hăpăie din gamela plină ochi cu fasole, oprindu-se doar să muște din pâinea neagră, cazonă. Măi Americanule, ți-ai asigurat un loc în dreapta Tatălui, îi spune cu o sclipire amuzată în ochi Mâțu, în timp ce mângâie copilul pe cap. D'apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
limonadă. — Ai și tu nouă ani, nu-i așa? întreabă Luise. — Da, face Lotte. La 14 octombrie împlinesc zece. — La 14 octombrie? tresare Luise. — La 14 octombrie. Luise se apleacă și șoptește: — Și eu! În spatele casei cântă un cocoș. Câinele hăpăie după o albină care bâzâie și-i dă târcoale. Cele două fetițe se privesc în ochi hipnotizate. Lotte înghite în sec și, cu glas răgușit de emoție, întreabă: Și unde te-ai născut? Luise răspunde șoptind cu sfială, de parcă i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
câini. Stăteam toți patru pe treptele verandei și câinii gâfâiau În jurul nostru cu limbile atârnându-le pe-afară și privindu-ne țintă. Plutonierul Cosmescu se distra aruncându-le bucăți de pâine și de salam pe care le prindeau și le hăpăiau din zbor, animați de o dexteritate de fotbaliști disputându-și o minge Înaltă. Și totuși nu ne chemaseră ei pentru vreo bucățică pe care s-o prindem din zbor. Chiar până acolo nu i-ar fi dus mintea, dar nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de pildă, statisticile despre ce și cât consumă locuitorii din Regiunea Vest, adică, În mare, din Banat. Și ce-am desprins din cifre? Că aici e cel mai Înalt nivel de trai din România (de la venituri până la consum). Că se hăpăie masiv pâine, făinoase și patiserie, cartofi, dulciuri și că se soarbe În delir cafea sau ceai, dar nu și sucuri chimizate. Deși n-am văzut nimic despre carne, bănuiesc că și la proteina animală dăm clasă sudului, estului și nordului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
coperte și a închinat cartea lui Sorin Stoica. N-am avut cum s-o citesc pe toată, cap-coadă. Și nici nu cred că ar fi bine s-o înghițiți așa. Cartea cu bunici trebuie gustată în tihnă, cu lingurița, nu hăpăită în picioare la fast food. Deși n-am răsfoit-o decât o jumătate de zi, tot am ajuns să mă prind că acolo s-au strâns mult mai mult decât 92 de prozișoare: hai să nu spun că 92 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
prin golul de care am amintit. Când materia oxidată, eliminată pe cale naturală, începea să părăsească organismul uman, primul segment îi cădea direct pe cap, apoi alte tranșe de materie arsă îi aterizau din înălțime în fața lui, și atunci începea să hăpăiască. Termina totul, apoi ieșea din groapă. Era grețos, scârbos, degradant. Urina și materia fecală lipsită de consistență îi tapetaseră căpățâna cu un strat de terci maroniu care se transformase, pe capul lui, într-un soi de mulaj cu aspect hidos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prin golul de care am amintit. Când materia oxidată, eliminată pe cale naturală, începea să părăsească organismul uman, primul segment îi cădea direct pe cap, apoi alte tranșe de materie arsă îi aterizau din înălțime în fața lui și atunci începea să hăpăiască. Termina totul, apoi ieșea din groapă. Era grețos, scârbos, degradant. Urina și materia fecală lipsită de consistență îi tapetaseră căpățâna cu un strat de terci maroniu care se transformase, pe capul lui, într-un soi de mulaj cu aspect hidos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să ne Îndopăm cu vișine, Într-un asemenea hal Încît, cînd a venit rîndul prunelor, a trebuit să mă Întind ca să pot să diger totul. Alberto a mîncat un pic, cît să nu pară nepoliticos. Urcați În copaci, Însă, am hăpăit rapid, de parcă ne luaserăm la Întrecere cine termină primul. Unul dintre fiii proprietarului privea cu o anumită suspiciune la asemenea „doctori“, Îmbrăcați ca vai de ei și atît de evident lihniți de foame, dar a tăcut din gură și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
conjugarea a IV-a (biciuie/biciuiește, biruiește/biruie, bocănește/bocăne, boncăiește/boncăie, cheltuiește/cheltuie, chinuiește/chinuie, ciocănește/ciocăne, clănțănește/clănțăne, cloncăiește/cloncăie, cloncăne/cloncănește, cotrobăie/cotrobăiește, clănțănește/clănțăne, croncăne/croncănește, dăngănește/dăngăne, destăinuie/destăinuiește, dibuie/dibuiește, drăcuie/drăcuiește, dupăiește/dupăie, hăpăie/hăpăiește, horpăie/horpăiește, huiduie/huiduiește, învârte/învărtește, leorbăie/leorbăiește, leorcăie/leorcăiește, leorpăie/leorpăiește, mântuiește/mântuie - pentru sensul "a termina", murmuie/murmuiește, se olecăie/se olecăiește, orbecăie/orbecăiește, piscuiește/piscuie, se străduie/se străduiește, se tânguiește/se tânguie, țăcăne/țăcănește, zgândăresc
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
a IV-a (biciuie/biciuiește, biruiește/biruie, bocănește/bocăne, boncăiește/boncăie, cheltuiește/cheltuie, chinuiește/chinuie, ciocănește/ciocăne, clănțănește/clănțăne, cloncăiește/cloncăie, cloncăne/cloncănește, cotrobăie/cotrobăiește, clănțănește/clănțăne, croncăne/croncănește, dăngănește/dăngăne, destăinuie/destăinuiește, dibuie/dibuiește, drăcuie/drăcuiește, dupăiește/dupăie, hăpăie/hăpăiește, horpăie/horpăiește, huiduie/huiduiește, învârte/învărtește, leorbăie/leorbăiește, leorcăie/leorcăiește, leorpăie/leorpăiește, mântuiește/mântuie - pentru sensul "a termina", murmuie/murmuiește, se olecăie/se olecăiește, orbecăie/orbecăiește, piscuiește/piscuie, se străduie/se străduiește, se tânguiește/se tânguie, țăcăne/țăcănește, zgândăresc/zgândăr
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
strat gros de zăpadă... după ce ningea liniștit toată noaptea. Mă simt foarte confuz în preajma femeilor tinere și frumoase, dar grase. Poate pentru că mă preocupă regimul lor alimentar. Când văd o femeie corpolentă, automat mi-o imaginez cu nasul în farfurie, hăpăind tot și ștergând cu pâine și ultimul strop de unt, smântână sau sos. Nu pot să mi-o închipui altfel. Asemenea imagini acționează asupra creierului meu precum acidul care corodează metalul. Mintea mi se întunecă și toate simțurile o iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am început să mănânc. Sandvișurile păreau cumpărate de la un restaurant obișnuit și să tot fi fost vreo cinci-șase porții. Am mâncat singur cam două treimi. Când lucrez mai mult la identificarea datelor, mi se face o foame de lup. Am hăpăit șuncă, brânză, castraveți și apoi am băut și cafea caldă. Până mâncam eu trei, bătrânul abia ciugulea unul. Am avut impresia că-i plăceau foarte mult castraveții. Lua câte o felie de pâine, presăra sare pe castraveți și-i ronțăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sau ies în oraș. S-a așezat pe scaunul din bucătărie, a scos o țigară din geantă și a aprins-o. — Eu nu prea fac mâncare. Ajung acasă puțin înainte de șapte și când mă gândesc să gătesc ca apoi să hăpăi totul în câteva minute, îmi piere tot cheful. Doar nu trăiesc numai ca să mănânc, nu? Avea dreptate. În timp ce mă îmbrăcam, a scos un carnețel din geantă, a scris ceva cu pixul, a rupt foaia și mi-a întins-o. — E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de fata de la bibliotecă, cea de la secția de împrumut... cu părul lung și negru. Cred că nu mi-ar displăcea deloc să o iau și pe ea cu mine în casa de la munte. Eu să fac mâncare, ea să o hăpăie. Pe când mă gândeam la diferite feluri de mâncare, m-a prins somnul. Brusc. De parcă mi-ar fi căzut cerul pe cap. Violoncelul, căsuța de munte, mâncarea... toate se evaporaseră. Am rămas doar eu... dormind buștean. Parcă îmi sfredelea cineva capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
plângea și bocea de foame: "Parcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani, și-am hăpăi moloz și rogojină. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt poate din cer, din iad sau din mormânt, să ne arunce resturi ca la fiare. În bezna nopții ne visăm
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]