1,117 matches
-
sfida lumina divină a aștrilor fie ei și din negura uitării fiindcă nici tu nu poți străluci altfel în fața Cuvântului Lui Dumnezeu. 737. Nu amâna ziua de azi cu o alta fiindcă nici moartea nu-și amână ziua și ceasul hărăzite ție. 738. Cel ce răstălmăcește Cuvântul Lui Dumnezeu este cel care are mereu ceva de obiectat asupra mersului acestei lumi. 739. Nu spune niciodată cât de grea ți se pare Golgota vieții tale fiindcă nimeni altcineva nu o poate urca
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
său - veșnic - are infinite nuanțe și variațiuni. Căci mereu mai vine cîte un exeget-regizor, care schimbă lucrurile, prin interpretare. Cred că acestea sînt momentele de fericire personală ale frescei, care, de catharsis, strălucește. Un pendant pentru seninătatea căreia-i e hărăzită ab origine și pe care e sortită s-o reverse asupra noastră. De care ea însăși s-ar putea să nu aibă parte prea des. Sau, cine știe? Tot ce știu este că frescele lui Giotto, Cimabue sau Toma de la
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
nu păruse din capul locului să fie astfel. "14 iunie 1991 părea să fie o zi ca oricare alta, în șiragul acela de inele ce ajung să se confunde rapid unele cu altele, alcătuind cadrul existenței ce ți-a fost hărăzită (...) Am intrat în baie și, dezbrăcat până la brâu, m-am aplecat deasupra chiuvetei și m-am apucat, înainte de orice, să-mi împrospătez obrajii cu apă rece. Deodată viscerele s-au revoltat, o irepresibilă senzație de vomă s-a impus, ca și cum
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
despre care am mai scris, pentru că a intervenit crucial în drumul meu de viață. Domna Irina ieșise la pensie, era singură și cineva i-a recomantat un tovarăș de viață cu care să își împărtășească zilele ce i le mai hărăzise Domnul și astfel a ajuns în Deva. M-a invitat în noua ei familie și i-am promis că în vacanța de iarnă voi merge la ei să petrecem împreună Anul Nou și ziua mea de naștere împreuna cu Paul
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
se fi așezat mai în față, în primele locuri; apoi prezidiul solemn transfigurat de forța prefăcătoriei; cei din primul rînd, apoi, cei mai stăpîniți de curajul, de atracția, de mirosul puterii... și care fac parte cu toții în special din Analele hărăzite unor asemenea epoci: ...Astfel, delatorii, un neam de oameni croit spre nenorocirea publică și care nu au putut fi înfrînți niciodată prin pedepse, acum erau ademeniți de speranța răsplății... * * * Sînt cu S. acasă la el în biblioteca lui care îi
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
ani se îmbulzesc, aglomerînd scena shakespeariană. - "O ticăloșie... un omor ascuns... un prolog ori stihuri gravate într-un inel?" (Hamlet). Ce-a fost și ce-a rămas valabil pe traiectoria a patru sute de ani, din multitudinea de măști și gesturi hărăzite pînă-n ziua de astăzi, developării întregului adevăr (cerință veche!). Ce s-a păstrat? Ce s-a păstrat din sloganul care a promovat lozinca de sorginte stalinistă: Omul e cel mai prețios capital" - care a năucit mințile unor generații întregi. Globalizarea
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
de mii de dolari, ci la buzunarul obișnuiților de localuri unde curent se lasă pe masă chinta de bancnote ale republicii cu cea mai spornică cifră înaintea roiului de zerouri. În fine, bătrânul verde, căruia un destin favorabil i-a hărăzit ierni cu căldură în hoceag și o pensie superioară unei doze cosmetice de frecat coatele aspre, va putea călători fără viză oriunde prin coclaurii Europei, unde s-ar găsi cineva să-l găzduiască, după ce i-a plătit drumul. El va
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
Au fost păreri pătimașe pro și contra... Arhanghelul intratabil al revoluției, de pildă, Saint-Just, era de părere că femeile mai mult încurcă decât poți să pui bază pe ele, și că dacă n-ar fi nevoie de dânsele, - Ființa supremă hărăzindu-le darul procreației în exclusivitate - și că dacă nu ne-ar captiva, din când în când... leur faiblesse interessante...; ei bine, normal ar fi ca ele să fie trimise imediat pe eșafod!... Nu vom invoca istoria dinadins spre a defăima
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
înlăturînd toate celelalte lumi concurente. Structura de verosimilitate, apropriată cu ajutorul "celorlalți semnificativi" (cu care indivizii trebuie să se identifice puternic afectiv, repetînd experiențele copilăriei de dependență emoțională) are darul de a intermedia relația dintre subiect și noua lume. Scriitorul este hărăzit a face parte din acești "alți semnificativi", mai ales că literatura este vehicolul privilegiat al transmiterii emoțiilor, servind astfel în mod "natural" proceselor de identificare. În plus, operele literare pot propune personaje model, eroi ai noii lumi (corespunzînd mult mai
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
de poezia-mi, biata. Și știu că luna sau cuvîntul luna E-un șir de semne care-au fost create Spre-a da un sens acestei încifrate Enigme ce sîntem, multiplă, una. E o imagine perpetuu vie, Ce omului destinu-i hărăzește, Cînd se înalță ori se prăbușește, Ca numele-i adevărat să-l poată scrie.
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
ar fi trebuit să se producă o apropiere": "Malraux era stăpînit de vocația acțiunii, Grosjean de cea a suferinței. Primul a evadat din captivitate, al doilea a refuzat evadarea, voind să ducă experiența suferinței pînă la limita ce-i fusese hărăzită. Malraux contemplă lumea în veșnica ei mișcare și metamorfoză. Grosjean vrea s-o descopere în puritatea ei originară. Iconoclast prin vocație, Grosjean, ca și Pascal, crede în vanitatea picturii, considerînd imaginile drept văluri înșelătoare, interpuse între conștiință și realitate. Malraux
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
Politehnica A.E.K. Timișoara va avea sâmbătă ca adversară formația ghaneză Sabku A.S. Adversară puternică în Cupa Davis La tragerea la sorți a meciurilor din primul tur al Grupei Mondiale a Cupei Davis la tenis de câmp masculin, sorții au hărăzit echipei României tocmai pe principala favorită, puternica formație a Franței, care în anul 2001 a intrat în posesia faimosului trofeu „Salatiera de argint“, iar în 2002 a fost finalistă a competiției. Conform regulamentului, între adversarele care s-au întâlnit măcar
Agenda2003-6-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/280675_a_282004]
-
a împiedicat să facă în țară: să-și treacă viața prin filtrul unor distincții culte. Descrisă lapidar, viața lui Nicolae Radu este un lung șir de iaduri trăite pînă la exasperare, ca sub imperiul unei dușmănii ce i-a fost hărăzită prin ingratitudinea sorții. Sunt oameni care sînt osîndiți să atragă ura celorlalți în virtutea celor mai banale amănunte: o tresărire fizionomică, timbrul vocii, un capriciu de ținută sunt suficiente ca antipatia semenilor să se dezlănțuie. Făcînd parte din regnul damnaților la
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
Pegas e o ființă înaripată, pe care memoria mitologică a păstrat-o în chip de cal, pe cînd Crisaor e un prunc neajutorat, a cărui urmă se pierde în mijlocul peripețiilor. Deși originea comună îi îndreptățește la destine comparabile, unul e hărăzit să zboare cucerind lumea, iar celuilalt îi e scris să stea în umbră. Diferența dintre ei, izbitoare prin dezechilibrul însușirilor, alcătuiește un contrast remarcabil. Genul acesta de contrapunere mitică se regăsește în romanul lui Gabriel Chifu, cu marea deosebire că
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
349), cum și perspectiva asupra vieții e apoteotică: „timpul pe care îl am în față e nesfîrșit.“ (p. 349) La Octavian dimpotrivă, scopul vieții e să se bucure de o lume în care nu știe exact ce loc i-a hărăzit Dumnezeu, deviza lui fiind „soluțiile extraordinare i le dictează cineva nevăzut“ (p. 328), motiv pentru care viitorul îi rămîne acoperit de mister. Damian e războinic, agresiv și neșovăielnic, Octavian e candid, retras și pudic, rușinîndu-se atunci cînd încalcă rugămintea mamei
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
de la dușmani, ci de la cei mai buni dintre noi. Este un adevăr pe care l-am învățat temeinic în acești zece ani. Sunt zece ani în care Principesa Moștenitoare și cu mine ne-am considerat norocoși de a fi fost hărăziți de soartă și autorizați de Rege să încercăm reconstruirea, punerea la loc a unui simbol viu al istoriei noastre, a unui instrument al timpul prezent regal, reintegrarea în societate a unei instituții definitorii a României moderne, Casa Regală, prin cea
Zece ani la Palatul Elisabeta. Reîntoarcerea Regelui () [Corola-journal/Journalistic/26400_a_27725]
-
din moși strămoși”, pentru care unii înțelepți de-ai noștri zic și azi: „suntem datori cu o moarte, dar mult mai datori suntem cu o viață!” Această inevitabilitate magnifică dă omului toate trăirile, toate stările care numai omului îi sunt hărăzite, fiindcă numai el are conștiința de sine și numai lui i s-a dat putința să exprime, prin cuvinte, ceea ce simte înălțător sau dureros, într-o nebună bucurie sau într-o frenetică spaimă. Cum dragostea este marea trăire interioară și
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
Dumnezeu cu privire la lumile celor care cunosc îndoiala dar și fericirea. 1543. Patima mântuirii este absurdul. 1544. Nu poți iubi fără patimă dar poți pătimi fără să iubești. 1545. Câte vise nu s-au destrămat uitând de patimile care le-au hărăzit. 1546. Toate câte sânt se vor vărsa în oceanul patimilor acestei creații pentru a se mântui de propriul lor sine prin moarte. 1547. Nimic nu poate fi mai răvășitor dar și mai înălțător decât patima care a creat toate minunile
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
în care speri să afli cealaltă față a patimii, cu nume de fericire. 1551. Cum ar arăta ochii fericirii dacă nu ar putea fi spălați de lacrimile patimii? 1552. Amurgul este istoria patimilor iar răsăritul născătoarea lor în lumea visului hărăzit de păcat. 1553. Patima realității este visul, al iluziei realitatea și astfel patima ține înlănțuite visele acestei lumi de Adevărul Absolut. 1554. Alături de cunoaștere și afectivitate nu se află voința pentru definirea conștiinței noastre ci patima. 1555. Câte valuri de
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
de atâtea ori. 1565. Patima este puntea pe care va călca vița la nuntirea ei cu moartea. 1566. Clipa adevărului aparține în primul rând patimilor tale. 1567. Dumnezeu a lăsat patima pentru a cunoaște păcatul greșelii din care am fost hărăziți. 1568. Îmi amintesc de ochii tăi pierduți în patima timpului de a fi mereu trecător. 1569. Pătimim fiindcă suntem făcuți să iubim și nu să păcătuim. 1570. Nu există sacrilegiu mai mare decât să confunzi patima cu păcatul. 1571. Patima
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
aceasta și, mai ales, la cea viitoare, la mântuire. Atâta vreme cât mai suntem „încă neghina care se ascundea prin grâne” și nu conștientizăm că trebuie construim veșnicia încă de pe acum, drumul nostru se îndreaptă spre poarta cea largă. Poarta îngustă e hărăzită doar câtorva care vor avea tăria și smerenia de a lupta până la sfârșit: „Suntem săraci în fapte și atâta de lumești, Un gând nu ne încearcă să medităm jertfirea. ........................................................ Îisus îți cere astăzi în ochi să îl privești Și darul
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
Edicule și apoi uciși în noaptea de 6/7 iunie 1716. Colaborarea rodnică dintre domnitorul Constantin Brâncoveanu și stolnicul Constantin Cantacuzino a ridicat timp de peste două decenii prestigiul Țării Românești față de marile puteri europene. Dimpotrivă, discordia dintre ei le-a hărăzit un sfârșit tragic și a făcut să se abată asupra țării mari nenorociri. La împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Voievod Constantin cu cei patru fii ai săi, Sfinții Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și cu
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
Sau doar spiritu-mi testez? Unii folosit-au moaște Sfinte taine din popor, Alții vorbele de broaște, Alții limba din topor. Fiindcă două luni de zile Pe la ușă mi-au venit Mulți spunându-mi că n-au pile, Dumnezeu i-a hărăzit Să fie aleșii urbei, Salvatorii din nevoi Ce vor da un alt sens curbei De cei vechi trasă-napoi. Am bătut palma cu unul Promițându-i că-l susțin, De va fi precum gorunul Dacă șpăgi către el vin. Cum
SECRETELE VOTULUI de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378160_a_379489]
-
globului a devenit îngrijorătoare. Timpul a intrat în preocuparea omului prin durata vieții care devine etalon. Un om trebuie să-și creeze urmași, să-i educe, să le asigure sau nu un viitor. Și asta numai în cei câțiva ani hărăziți lui de soartă. Există specii care dispun numai de o zi de viață sau mai puțin. Și ele trebuie să se reproducă. Omul, ca orice viețuitoare și nu numai, are permanent nevoie de energie pe care o preia din exterior
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
Universitate, Aproape toată lumea are facultate, Și te întrebi în mod normal, Ce mai înseamnă azi un intelectual? Nu te gândi, când vezi ceva făcut deosebit, E simplu, asta și eu pot asta să fac, La fiecare, Dumnezeu ceva i-a hărăzit Și-un alt anume dar i-a dat. Astăzi, la noi, nu mai e respectat Nici ultimul, nici primul om din stat. Te calcă în picioare omul de nivelul cel mai jos Care acum se crede, că-i cel mai
EPIGRAME de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378250_a_379579]