99 matches
-
oameni, lăncile culcate pe umere străluceau în aer... lănci de coase cari-n urmă erau să devie spaima inamicilor. Din creștetele munților românii slobozeau roți înfășurate-n paie și aprinse, cari se rostogoleau cu o repejune demoncă până se pierdeau hăulind în prăpastiile adânci, în inima pământului. Buciumele sunau din vârfuri astfel încît ți se părea că sufletele de aramă a munților se trezise și suna a moartea lumei. Culme cu culme ardea, atâția uriași ochi roșii, câte unul pe o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
revizuiască, primesc ! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!”. Și au luat hotărârea hăulind. Domnilor, vă declar pe proprie răspundere și sub semnătură privată că nu mă interesează chestia asta, și ca mine sunt mulți, sunt exact aceia care vor fi chemați la vot în 2012 ! Mai mult mă interesează pentru liniștea proprie câtă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și Rahab 251, si Morile Satanei și-ale lui Belzebut. 200 În Golgonooza stau nicovalele lui Los și vîjîie Cuptoarele-i înalte, [Dure ciocanele zimțate sînt domolite de ale flautelor cîntece de leagăn, Cuptoarele muginde ațițate 252 de Goarnele ce hăulesc,] Zece mii de Demoni lucrează la cuptoare Creînd Neîncetat Timpurile și spațiile Vieții Muritoare, Soarele, Luna, Aștrii, 205 În perioade de extaz pulsînd 253, bătînd în icuri și în drugi, Apoi trăgînd în fire grozavnicele Pătimi și Iubiri A' morților Spectrali
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ar fi greu cum nu cred să fie/ marcaje pentru trecerea lor// la vară cînd ploaia va face recurs/ siluită de iarbă cărarea o lasă// ieri ți-am trimis un colet cu iluzii/ poștașii-s în grevă/ și-mi pasă” (Hăulită din exil). Poezia lui Vasile Muste e ca o troiță iscusit lucrată, la marginea unui sat, pe o șosea pe care trec mereu vehicule moderne.
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
VULGAR. Să-i spunem, convențional, Răcnelea. E mult și colțos. Masiv și butucănos. Dacă punem la socoteală și coatele, ocupă trei scaune cu-n singur mandat. Ca să arate oratorului, sălii și, eventual, județului că el e de altă părere, Răcnelea hăulește. Scoate un fel de onomatopei strașnice și pământoase, cam așa: - Uăh! Iha! Niiio! Ee-hă! TIPUL TEMBEL. Să-i spunem Fonfo. Confundă țările cu capitalele și instituțiile internaționale cu mărcile de bere. Nu cunoaște bine decât o singură limbă: pe cea
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
manuscrisele în hol. Am dat s-aprind aragazul. Nu mai funcționa. Știam că vecinul are o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
manuscrisele în hol. Am dat s-aprind aragazul. Nu mai funcționa. Știam că vecinul are o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Atunci, fără să bat istoric în ușă intram ca o furtună cu iarna pe un umăr fierbinte. Mă scuturam de scântei galbene și de cenușa ce-mi transformau mantaua-n amintiri din recenta-mi vizită pe lună. Apoi, mă pierdeam hăulind către creste rebele și ninse, iar bolta-mi părea ca o simplă planetă de ceară. Netulburat de la fereastră priveam cum zăpezile stinse plecau una câte una înspre seară. Trebuia s-aștept să mă doară vremea în viforoasa-i schimbare - de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
manuscrisele în hol. Am dat s-aprind aragazul. Nu mai funcționa. Știam că vecinul are o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
zdrobiră sub bocanci fariseii - saltimbanci. face-m-aș poet-haiduc Țării mele să-i aduc la necazuri - că prinos, un domn harnic și mintos. Țara seamănă cu mama ce-și spală-n lacrimi năframa și o ia prin munți, la vale, hăulind doine de jale... BALADA Țara mea din povești cât de tristă ne ești; și poetul - credea că-ți veghează o stea, steaua ta de destin dintr-un veșnic amin unde chiar Dumnezeu te botează mereu. Țara mea de creștini botezați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
era starea aia ireparabilă care trebuie scrisă cu multe semne grafice, era miiiiLLLăăă. Coborând scările, știam că bufniturile înăbușite pe care le auzeam veneau de la capul ei izbit repetat în perete. Jos, în curtea blocului, am auzit-o răcnind și hăulind singură. Miros de roșcată amară — De ce se spune că roșcatele au un miros aparte? m-a întrebat, fără să clipească, Rebecca. Simți ceva deosebit la mine? Aplecată așa, în dreapta mea, în mașină, și citindu-mi proza, coama stacojie îi ascundea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
țigara și arun când-o în câine. M-a răsturnat, urcându-se ea pe mine. — Ești un mincinos netalentat, mi-a mârâit printre dinți. Te pretinzi ocultist, dar n-ai ghicit nici măcar că peste o lună mă mărit. Remora a hăulit la tavan. Năucit, am simțit cum se declanșează ceva electric în mine. I-am gâfâit că nu-mi pasă. Am telefonat după pizza și șampanie. După care am sunat înapoi la restaurant, cerând să ne trimită și ciorbă de pui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
animalică, pentru că bun, bine, știi că vei avea o arcadă spartă și vei semăna o vreme cu Elephant Man, dar nu vrei nici să pierzi dinții din față. Am lovit la rândul meu cu piciorul în coaie și am fugit hăulind, sperând că, masivi cum erau, nu aveau cum să mă prindă. Desculț, am alergat gâfâind, noaptea, prin pietre și scoici tăioase, până am realizat că de fapt nu mă urmăreau. Am descoperit însă că uitasem la bar pachetul de cărți
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
la pod s-au oprit, frânând disperați, că n-aveau cum să treacă de o parte și de alta a podului, și noi am trecut prin mijloc, mândri, în mare viteză bălăngănită, și i-am lăsat în urmă, și am hăulit, și iar am început o tură de oraș. Istoria șamanismului românescu 145 — Fugim printre mațele și oasele lui Mozol, puiuților, striga Nea Nebunelea. Să vedem pe unde ieșim din el. în microraion, i-am văzut rânjetul admirativ și trist. — Cocoșei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în goliciunea lor, erau ca niște sălbăticiuni; în lumina lunii, lui Selin nici nu i se păreau goale, se mira doar cum nu le este frig, pentru că răcoarea serii se transformase în frig de-a binelea. Una din femei a hăulit asemănător urletului de lup. Toate patru s-au oprit, s-au aplecat. Când s-au ridicat, aveau bucățile de pânză legate la fiecare gambă, puțin mai sus de glezne. Au început să cânte o melodie simplă pe două trei note
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iscoade. Să cheme cetele, măria ta? — Cheamă-le! Un semn și cei unsprezece, fără să-și ia nici un avânt, se desprinseră de pământ, făcând un salt mai înalt de un metru, ca apoi revenind la sol în aceeași poziție să hăulească de trei ori: — Hălăi șa, hălăi șa, hălăi șa! De pe dealuri primiră răspuns, vătaful făcu un semn spre lăutari ca să se pornească jocul călușului. Cei unsprezece bărbați păreau acum cai ce se legănau când la pas, când la trap, când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu cei unsprezece și, sărind în sus de pe loc, intră în jocul celorlalți. Se apropie de vătaful lor, își făcură niște semne neînțelese pentru privitori și, la un gest brusc, toți călușarii ridicară cu amândouă mâinile bețele deasupra capetelor și hăuliră: — Hălăi șa, hălăi șa, hălălăi șa! Se aruncară toate cele patru cete în joc. Torțele începură să se aprindă. Ritmurile se schimbau, alternând cele repezi cu cele lente. — Hălăi șa! Prima ceată se desprinse din iureșul dansului și, aruncându-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care se ridica în suluri cu burta galbenă. Trosniră apoi dogorâtor și pălălăile. înăuntru nu era decât o fată oarbă, nepoata holteiului, care, simțind miros de fum și auzind trosnetele flăcărilor, bâjbâi să iasă și începu a striga și a hăuli prelung. Din câmp oamenii sau adunat îndată și, făcând lanț până la gârlă, au azvârlit cofe și ciubere cu apă peste foc. Alții au sărit cu furci și cu topoare, împrăștiind și ucigând pojarul. Slobozite, animalele fură duse departe. Nemaiavând putere
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-n nes iarnă cât pe ce să facă și de la mine picioare. - Zău ?! - Zău, cumătre ! Așteptam popa de Bobotează. Acu, părintele știi că umblă cu Ion Ghervan cu sania. Eu tăiam lemne la trunchi, în șură, cu fânarul, când aud hăulind pe vale copchiii cu chiraleisa. Las lemnele și intru în casă. Fumeia încă mai netezea poclăzile pe pat, când și aud tropăituri în tindă : popa, cu dascălul Murgoci și palamarul. Ghervan a rămas la sanie, în drum. Popa era cam
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la stima mea îndeosebi, îmi adresă un zâmbet dintre cele mai plăcute și porni c-un mers legănat înapoi, spre satul rudarilor. Îndată ce trecu după un grup de sălcii tinere, începu să cânte. Avea o voce caldă, joasă și plină; hăulea o jelanie cu modulații orientale. Nu înțelegeam versurile; mă prindea de inimă însă patima lor. Tăcu după un răstimp. Îi vedeam iarăși fusta roșie printre trunchiurile pădurii rare. Își porni din nou vocea-i de ceartă, pentru cei opt lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
PAGINĂ NOUĂ 2 Seara, la toate porțile caselor boierești se aprinseră deodată mari făclii. Copiii se porniră în cârduri spre inima Bucureștiului. Era seara lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iarba tologită la pământ, semn că cineva abia s-a ridicat din acel loc... Clipesc de câteva ori nedumerit și privesc în jur. Nici țipenie! --Te aștept pe Podul Gunoaielor, prietene! Grăbește pasul! - i-am auzit glasul, ca un ecou hăulit de văile codrului... Nici nu știu când am ajuns în locul unde mă aștepta gândul de veghe. În coasta Curții domnești, pe Podul Spânzurătorilor, cum i s-a mai spus după mutarea spânzurătorii de lângă fântâna din fața Curții gospod. --În ultima vreme
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
deplasară și-ntr-o parte și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar toate încercările nu duseră la vreun rezultat mulțumitor. Minute în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd să fie cu toții foarte bine dispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să spună lucruri adânci, printre care așa zice: cum că omul nu ar fi (cum spune el), fideist Însă Pamfil Duran, care-i mai cusurgiu și mai dușmănos de felul său, mocnea în el ascultându-l pe Ali Străilaș cum hăulește în întunecime, jelind rugăciuni către Alah, pe limba și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o mai aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Aveau treabă și ei, nu șagă... Când s-au ivit zorii, noi „tunarii” eram gata de tragere asupra „pozițiilor inamice”. Îndată au pornit să curgă ordinele fiecărui comandant de tun... Totul sfârșea cu acel cuvânt izbăvitor: „Foooc!!!” Și bubuitul tunurilor hăulea prelung peste vale și pădure... Totul a durat până la prânz, când am avut permisiunea să mâncăm rațiile de hrană rece pe care le aveam asupra noastră. După oarecare timp de odihnă, am fost adunați pentru critica aplicației... Vai și amar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]