311 matches
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > VOLUNTARUL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului -Stimat auditoriu, v-ați întrebat de ce-avem tendința să nu schimbăm nimic în habitaclul nostru odată întocmit? își începu Herr Doktor Zeit alocuțiunea. -Da! și Nu! se-ncrucișară într-un vacarm lămuritor al dualității. -Nu schimbăm nimic pentru că nutrim o insolită speranță: să menținem o stare de fapt unică! E ca leac pentru frica
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
apelul la înregistrarea pe bandă magnetică a "gîndurilor" sau la efectele stroboscopice (exceptîndu-le pe cele din finalul spectacolului) n-au adus un adaos de interes întregului. Decorul semnat de Axenti Marfa este premeditat "urît", ca formă și cromatică, delimitînd un habitaclu neospitalier. Echipa de interpreți colaborează cursiv pe coordonatele gîndirii regizorale. Între cele două grupuri de caractere, al agresorilor și al agresaților, se situează, într-o compoziție de subtilă candoare, realizată de Cornelia Gheorghiu, Bunica. Florin Mircea, care ne propune o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
este în nici un caz vorba de un „ins paradoxal“, cum au echivalat V. Em. Galan și Igor Blok. Pur și simplu, pentru un asemenea erou nu exista un cuvînt; și totuși - nu-i așa? - el trebuia să poarte un nume. Habitaclul său spiritual nu este nici haosul, nici cosmosul. Ființă hibridă fiind, el locuiește într-un ciudat haosmos, la limita dintre luciditate și nebunie, meținîndu-se aici datorită dialecticii paradoxului. Or, paradoxul este un enunț contradictoriu și totodată demonstrabil. Este teritoriul în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
drept plutitoare, dar fără să aibă (paradoxal) sisteme caracteristice navigației (de propulsie, de ghidare, de orientare etc.) sau elemente de arhitectură navală (provă, punte, catarg etc.). Pentru Gilbert Durand, ambarcațiunea întruchipează „arhetipul liniștitor al găoacei protectoare, al vasului închis, al habitaclului ” (10, p. 311). Pentru Roland Barthes, nava este simbolul profund al „îngrădirii” : „Predilecția pentru navă constă întotdeauna din bucuria de-a te închide perfect [...], a îndrăgi navele înseamnă în primul rând a îndrăgi o casă superlativă, întrucât e iremediabil închisă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
exclusiv la felul în care trebuie oblojite mințile bolnave. El nu credea în poveștile astea vechi despre strămoși și nici nu îl interesau prea mult. Xtyn se învîrtea în jurul navei. Examina cu disperare fuselajul și pătrunse pentru câtăva vreme în habitaclu. Totul era vechi, de neînțeles, etalând o funcționalitate de care el nu avea nici un habar. - Degeaba cauți, strigă Arrus. Timp de sute de ani, Făurarii și-au chinuit mințile încercînd să înțeleagă... - Uite aici! E un șir ciudat de semne
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pur și simplu, fără nici un mesaj, zise N'Gai Loon. - Ba bine că nu. Probabil că pe vremea aia nu exista nici un om pe Kyrall. La ce să fi înregistrat un mesaj? se miră Leka Hinnedi, de la locul său din spatele habitaclului. - Pentru noi, răspunse sec N'Gai Loon. Kasser îl privi pe Maestrul quinților și se cufundă într-o tăcere seacă, în timp ce Allin Perse continuă să cerceteze comenzile navei. - Nu pare să existe nimic care s-o împiedice să zboare. Am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în neștire degetele la pleoape, i-am deschis și mai mult. Cu toate astea, nu vedeam în fața mea nici un compas care să mă călăuzească, deși mi se părea că mai adineaori privisem roza lui, la lumina statornică a felinarului din habitaclu. înaintea mea părea să se întindă o beznă adîncă, sfîșiată în răstimpuri de lugubrele flăcări roșiatice. Aveam mai ales impresia că nava pe care stăteam nu luneca spre vreun liman aflat înaintea noastră, ci fugea de toate limanurile lăsate în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un biet băietan fără minte - cum se matisește o parîmă! Capitolul XCVIII DUBLONUL Am mai arătat cum obișnuia Ahab să se plimbe pe puntea de comanda, făcînd cale-ntoarsă de cîte ori ajungea la un capăt sau la celălalt - adică la habitaclu sau la arborele-mare; dar, printre numeroasele lucruri despre care s-ar fi cuvenit să dau seama, n-am pomenit de faptul că, uneori, în aceste plimbări, cînd era adîncit în gîndurile lui, Ahab obișnuia să se oprească pe rînd în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau la arborele-mare; dar, printre numeroasele lucruri despre care s-ar fi cuvenit să dau seama, n-am pomenit de faptul că, uneori, în aceste plimbări, cînd era adîncit în gîndurile lui, Ahab obișnuia să se oprească pe rînd în fața habitaclului și a arborelui-mare, pentru a le măsura cu o privire stranie. Cînd se oprea în fața habitaclului, cu ochii pironiți asupra acului ascuțit al compasului, privirea lui țîșnea ca o săgeată spre ținta ei; iar cînd începea din nou să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
n-am pomenit de faptul că, uneori, în aceste plimbări, cînd era adîncit în gîndurile lui, Ahab obișnuia să se oprească pe rînd în fața habitaclului și a arborelui-mare, pentru a le măsura cu o privire stranie. Cînd se oprea în fața habitaclului, cu ochii pironiți asupra acului ascuțit al compasului, privirea lui țîșnea ca o săgeată spre ținta ei; iar cînd începea din nou să se plimbe și ajungea la arborele-mare, aceeași privire fixa se ațintea asupra banului de aur prins acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
matinală, cu soarele la pupa? La auzul acestor cuvinte, toți rămaseră cu gura căscată, căci fenomenul observat de Ahab scăpase, în mod inexplicabil, tuturor celorlalți - pe semne tocmai din pricină că era atît de bătător la ochi. Vîrîndu-și pe jumătate capul în habitaclu, Ahab își aruncă privirea asupra compasului; brațul, pînă atunci ridicat, începu să se lase în jos și, o clipă, bătrînul păru să se clatine. înapoia lui, Starbuck privi și el și văzu că ambele compase indicau estul, deși era limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acul nu mai poate fi folosit decît ca o andrea, dintre cele cu care croșetează femeile bătrâne. El nu-și mai recapătă niciodată de la sine însușirile magnetice astfel dereglate sau distruse, iar dacă se întîmplă să se deregleze compasele din habitaclu, soarta lor e împărtășită de toate celelalte busole aflate la bord, chiar de cele care-ar fi ascunse în carlîngă. Proțăpit în fața habitaclului, cu ochii țintă la compasele deviate, bătrînul stătea cu mîna întinsă pentru a stabili poziția exactă a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de la sine însușirile magnetice astfel dereglate sau distruse, iar dacă se întîmplă să se deregleze compasele din habitaclu, soarta lor e împărtășită de toate celelalte busole aflate la bord, chiar de cele care-ar fi ascunse în carlîngă. Proțăpit în fața habitaclului, cu ochii țintă la compasele deviate, bătrînul stătea cu mîna întinsă pentru a stabili poziția exactă a soarelui; după ce se încredință că acele busolei indicau direcția inversă, dădu ordin ca direcția vasului să fie schimbată în consecință. Vergile fură din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bara la fel ca înainte. Făcu apoi niște mișcări ciudate - necesare poate pentru magnetizarea oțelului sau menite doar să sporească spaima echipajului, n-aș putea spune precis - și ceru să i se aducă niște ață de in; merse apoi spre habitaclu, scoase cele două ace deviate și prinse orizontal acul de cusut vele, deasupra uneia dintre rozele compasului. La început, acul se răsuci de jur împrejurul rozei, cu ambele capete vibrînd puternic, dar în cele din urmă rămase nemișcat pe locul lui; atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cusut vele, deasupra uneia dintre rozele compasului. La început, acul se răsuci de jur împrejurul rozei, cu ambele capete vibrînd puternic, dar în cele din urmă rămase nemișcat pe locul lui; atunci Ahab, care aștepta cu atenția încordată rezultatul, se depărtă de habitaclu și exclamă, cu brațul întins spre el: Ă Priviți voi înșivă și spuneți dacă Ahab nu-i stăpîn peste puterea magnetică! Soarele e la răsărit, iar busola îi adeverește poziția! Marinarii veniră unul după altul să privească - fiindcă niște ageamii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
voce răspicată, apăsînd pe fiece cuvînt: Ă Căpitane Gardiner, n-o voi face! îmi răpești timpul. Adio, adio! Dumnezeu să te binecuvînteze, omule, dar, să-mi fie cu iertare, trebuie neapărat să plec. Domnule Starbuck, uită-te la ceasul din habitaclu și ai grijă ca de-acum în trei minute să nu mai rămînă aici nici un străin! Apoi tot înainte, pe același drum! Și ferindu-și privirea, îi întoarse grăbit spatele căpitanului străin și coborî în cabină. Gardiner, rămase o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aripile întinse - pe urmele lui Moby Dick. Jetul scînteietor al acesteia era semnalat cu regularitate de pe catarge, la intervalele ritmice prevăzute; iar cînd balena se scufunda, Ahab își nota ora și, plimbîndu-se de colo pînă colo pe punte, cu ceasta habitaclului în mînă, aștepta să se scurgă timpul. în clipa cînd se încheia intervalul prevăzut pentru scufundare, Ahab exclama: Ă Al cui e dublonul, acum? O vedeți? Iar cînd oamenii îi răspundeau că n-o văd, el poruncea numaidecît să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Era un zgomot care de multă vreme nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de o exalație explozivă care cuprinsese compartimentul, într-o atmosferă răcoroasă, înțepătoare. Omul se pusese cu bună știință în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
științifică de competența mea, de care mă privezi! ― Da! Îmi asum răspunderea. Acestea fiind zise, luă o pereche de mănuși de plastic. O rapidă verificare indică faptul că "autodocul" nu era legat de corpul bolnav. Dallas acționă ieșirea platformei din habitaclu. Creatura nu se clintise și nici nu slăbise priza pe țeasta lui Kane. ― Mașina de tăiat? Asth indică micul laser pe care-l utilizase Dallas pentru străpungerea căștii ofițerului executant. ― Nu. Voi încerca să procedez cât mai lent cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
burta ei. Pilonii masivi care-o susțineau se repliară încet în compartimentele lor metalice. Un șoc surd traversă pasarela, confirmând ceea ce ordinatorul imprimase pe console. ― Suporturi retractate, anunță Ripley. Închid blindajele. Plăci groase de metal glisară pe șinele lor, ferecând habitaclele trenurilor de aterizare. ― Gata, declară Ash. ― Bine! Ripley. Kane nu-i aici; intri în joc. Propulsează-ne! Ea împinse un levier dublu pe consola "execului". Mugetul deveni asurzitor în exteriorul monstrului de metal. Ușor înclinat spre înalt, nava își începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și pentru că trebuia să preia "sarcina". Era atașat de responsabilitățile lui ca de o femeie. Împuțită treabă! În această clipă, ar fi făcut schimb cu Ripley sau Parker. Mai ales cu Parker. Cei doi ingineri puteau să se întoarcă în habitaclul personal și să nu se sinchisească de tot ce nu-i privea direct. Cât timp aveau grijă de motoarele și sistemele de propulsie ale navei, îi durea în cot de celelalte. Dallas își zise că nu-i prea plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
navă mai erau trei ființe vii. Entitatea, Jones și ea însăși. Dar trebuia să se asigure mai întâi. Trebuia așadar să-l părăsească pe Jones un moment. Nu-i era ușor, dar motanul auzise urletele și mieuna și zgâria pereții habitaclului său. Putea în orice moment să alerteze creatura, ceea ce Ripley nu-și dorea în nici un caz. Ajunse la nivelul B fără să dea peste nimic, strângând tare aruncătorul de flăcări. Antrepozitul de alimente se găsea exact în fața ei. Exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită cu hotărâre spre habitaclul de control al mașinilor. Totul funcționa normal, regulat, în așteptarea unui stăpân care să le arate ce aveau de făcut. Prin puzderia de cadrane, se afla tabloul de control, deosebit, de culoare roșie. Îl parcurse cu privirea, citi instrucțiunile scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ripley se opri, cu ochii căscați spre tambuchiul deschis. Răzbăteau zgomote neobișnuite. Bestia pusese stăpânire pe navetă. Lăsându-l pe Jones în siguranță pe un culoar al punții B, refăcu în sens invers parcursul până la sala mașinilor. Cum pătrunse în habitaclul de control, o voce impersonală, de o infinită răbdare umiplu spațiul. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute, douăzeci de secunde. O înconjura un zid de căldură, fumul domnea în habitaclu și mașinăria își manifesta morocănos suferința. Își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
invers parcursul până la sala mașinilor. Cum pătrunse în habitaclul de control, o voce impersonală, de o infinită răbdare umiplu spațiul. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute, douăzeci de secunde. O înconjura un zid de căldură, fumul domnea în habitaclu și mașinăria își manifesta morocănos suferința. Își trecu mâna peste fruntea asudată. Reuși să ajungă la tabloul de control și ridică manetele în ordinea în care le coborâse cu câteva minute mai devreme. Sirenele își continuau lamentația acută. ― Atenție! motoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]