106 matches
-
atare. Prima, tinerețea acestuia. Ucraina există ca stat independent, de sine stătător, abia din 1991, adică de 16 ani. La scara istoriei europene, această durată este nesemnificativă. Dar tot istoria a demonstrat că statele tinere sunt mai naționaliste și mai habotnice când este vorba, în special, de minorități și teritorii. Așa se face că, de exemplu, ucrainenii sunt azi mai naționaliști și decât rușii, frații lor mai mari și stăpânii lor timp de sute de ani. Chestiunea Crimeei dovedește cu prisosință
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
ulterior, prin "generozitatea" lui Hrușciov el însuși ucrainean Ucraina s-a "îmbogățit" cu teritorii care n-aveau nici în clin, nici în mânecă cu istoria aceastui popor. Ucrainienii știu acest lucru, și tocmai acest "complex de vinovăție" îi face mai habotnici și mai inflexibili. De aceea, niciun președinte, guvern sau prim-ministru al Ucrainei nu va putea să schimbe ceva în această atitudine față de vecinii cu care există litigii. Nu este vorba de litigii teritoriale propriu-zise. România, de exemplu, nu poate
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
progresistă a Islamului. Și asta deoarece, În marea lor majoritate, acești lideri arabo-musulmani sunt ei Înșiși nelegitimi. Venind la putere prin forță, ei nu au credibilitate ca promotori ai unui Islam moderat și progresist și se simt vulnerabili În fața propăvăduitorilor habotnici ai Islamului, care Îi acuză că nu sunt buni musulmani. Astfel, În loc să se angajeze Într-o confruntare cu radicalii musulmani, regimurile arabe fie Îi aruncă În temniță, fie Încearcă să-i mituiască. Iar această atitudine lasă În urmă un dureros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
mod de a gândi”. Nici vorbă de curricula ultramoderne centrare pe hiperraționalitate și integralitate pepaideumenică! Nici vorbă de școli creative și de resurecție paideutică! Tradițiile prăpastiei culturale, apărută în „amurgul Evului Mediu” prin separarea trivium-ului de quadrivium, sunt perpetuate habotnic. Cele două culturi - umanistă și realistă - continuă să rămână rupte în secolul XXI. Cei doi semidocți ai epocii moderne, umanistul și realistul, continuă să nu poată comunica între ei - mai mult, continuă să se specializeze în domenii din ce în ce mai înguste. Victimele
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
școlile ecleziastice medievale. Rabelais nu s-a putut adapta niciodată la regimul acelor „pușcării” și „camere de tortură” și tocmai acest refuz al „curriculumului medieval ascuns” pare să-l fi ajutat să devină o personalitate proeminentă, și nu un preot habotnic. Se pot evoca și exemple contrare. Curriculumul ascuns al școlii nondirectiviste înființate de A.S. Neill la Summerhill a determinat, oare, ca elevii de acolo să devină personalități libere, creatoare, fericite? Dimpotrivă, adaptarea la acest curriculum libertin voalat pare să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ea destinațiile de pelerinaj (am uitat însă să o întreb și pe ce criterii anume) și faptul că spre deosebire de pelerinii greci pe care i-a întâlnit ea de-a lungul timpului, „noi românii suntem mai așa, cum să spun, mai habotnici”. La fel ca și la Iași, de mana financiară a pelerinajului încearcă să profite o mulțime de comercianți ambulanți, printre care se remarcă femeile care vând ciorapi, șosete, veste de lână tricotate. Mă îndrept către stația de metrou Piața Unirii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
iar bărbatul continuă să spună, zâmbind cu subînțeles, „acum pelerinajul aduce bani, mulți bani, mănăstirii”. Continui să-l ascult vorbind și-mi spun că nici el, nici celelalte persoane cu care am intrat astăzi în contact nu au nimic excepțional, „habotnic” sau deviant în comportamentul religios. Totuși, ce-i aduce acolo, de unde vine această sete a lor de miracol, de respect față de o persoană devenită legendă, un adevărat rezervor de emoție existențială, la urma urmei? Drumul de întoarcere. Pelerinajul de la Prislop
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la vârsta retragerii. Sunt îmbrăcați modern și funcțional (geacă impermeabilă modernă, din Gore-Tex), „de la fiul nostru din Toronto, este informatician acolo”, spune doamna zâmbind timid. Nu prea seamănă cu tipul de pelerin cu care m-am obișnuit, nu au nimic „habotnic” sau exagerat în ei, pur și simplu sunt doi oameni care trebuie să accepte faptul că au îmbătrânit și au dreptul la noi căutări spirituale. Soțul remarcă o covrigărie în preajmă, îi este foame și se întreabă, reproduc literal, „dacă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
preferat meniul nostru de post, fapt care m-a intrigat. Nedumerit oarecum de această ciudățenie, l-am abordat în timpul servirii "digestivului". Sînteți cumva ortodox? Nu, eu sînt cam ateu, soția însă este ortodoxă. Totuși, domnia sa nu a... Nu-i prea habotnică. Dar dumneavoastră păstrați postul ortodocșilor? Numai în Vinerea Mare. Nu prea înțeleg... Este o poveste mai lungă... Nu insist, dar observ că ambasadorul cere încă un coniac Curvoisier și trag concluzia că are chef de vorbă. Știam că făcuse studiile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de inventat. Și când oamenii se recunosc acolo în text, îi apucă râsul. Chiar și când citesc un text științific, io nu mai pot de râs dacă îmi place cu adevărat ceea ce văd. Și la filmele de un realism crud, habotnic, râd de mă prăpădesc. Realismul devine halucinant, suprarealist. Realismul extrem se transformă în ceva profund comic. Lumea în fundul gol stârnește râsul. Autorul ăsta a descoperit ceva, îți zici. Anumite resorturi intime ale funcționării lumii ăsteia. Formidabil, așa e! De unde a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
profesorilor de limba și literatura română. Nici Manolescu nu cred că se simțea bine acolo. 23. Un roman pășunist Chiar nu înțelegeam de unde nevoia, foamea asta de abjecție. De-aia voiam uneori să scriu un roman pășunist, de un pășunism habotnic, hotărât. Unii se protejează fiind abjecți, io aș protesta printr-o utopie. Unul dintre personaje ar fi putut fi bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut io prea bine, dar, din câte mi s-au povestit, era un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Își găsesc adăpost numeroase elemente mistice, demoralizate de diferite decepții, tinere și tineri determinați de părinți și rudele lor, oameni fără nici un rost În viață, care găsesc În mănăstiri un mijloc de existență și alte categorii de elemente bolnăvicioase și habotnice”; călugării folosesc fel de fel de metode pentru a atrage oameni În mănăstiri, se orientează mai ales spre elemente tinere din mediul sătesc, cu putere de muncă ce pot lucra În ateliere și pot aduce beneficii mănăstirii; În timpul cât lucrează
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Antonella Asandei () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93529]
-
fără cruțare pe profesorii care nu-și făceau datoria, care-și neglijau catedrele și se dedeau altor îndeletniciri. Una din cele mai tari agitațiuni împotriva guvernului Brătianu a fost aceea a profesorilor îndreptată în contra lui Dimitrie Sturdza. Dar Sturdza, așa habotnic cum era, s-a distins ca un om absolut cinstit. Niciodată nu s-a amestecat în multiplele afaceri ale epocii și nici nu s-a îmbogățit din politică. Dimitrie Sturdza, Vulpescul de altădată, a introdus în România cultul dinastic, un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
urmă a apreciat că nu se cuvine să renunțe la școală pentru acest motiv, dar prin căsătorie tot și-a schimbat numele. Bunicul, Ion Moise, era un bărbat mic de statură, blând, muncitor și un creștin foarte conștiincios, dar nu habotnic. În loc de „bunicu și bunica” le ziceam „bâtu și bâta”. N-am înțeles de unde venea această numire, dar ea nu era o poreclă sau ceva jignitor. Chiar ei o foloseau in expresii: „nepoate vino la bâtu” sau „nepoate hai la bâta
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
găsește imitatori, numaidecât m-am pomenit lângă mine cu un oaspe binecunoscut al Slănicului, Nicolai Codreanu, un tip sui generis, care întinse și el picioarele spre turc, așteptându-și rândul. Codreanu, dintre toți vizitatorii, era cel mai credincios și mai habotnic 121 slănicean. De vro 20 de veri de-a rândul n-a lipsit o dată să vie să-și ieie în fiecare dimineață porția de trei pahare de la izvorul no. 1. Ajunsese un fel de bețiv de no. 1. Apoi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
voștri? De ce să-mi impozitați mie pensia pentru fățărnicia voastră? Și, la toată urma, de ce vreți voi să transformați preoții în instrumente politice, situație care s-a mai întâmplat, având urmări negative și asupra bisericii și asupra preoților. Un buget habotnic, mirosind a tămâie și cu un anume misticism calculat, poate să ne ducă cu gândul la un stat teocratic, de republică îmbrăcată în sutană. A doua inovație a actualului buget e tot atât de năucitoare și nocivă ca prima: asigurarea „pensiei” minime
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
expediate par avion la niște specialiști din Paris. Covoarele și mobila nouă soseau non stop - și toate lucrurile Înlocuite, servicii de masă, vitrine cu porțelanuri, paturi erau, probabil, remise și trimise de Ruby fiicelor și nepoatelor ei. Era o bătrână habotnică, și când răspundea la telefon arbora un stil sudist, foarte formal. Dar Însemna o prezență loială În gospodărie. Ravelstein se lămurise În privința ei și nu‑și făcea iluzii că va fi vreodată admis În tainele intime, În sufletul unei bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rusești care au respins armata lui Hitler, Împingând‑o Îndărăt prin Polonia, Își trăgeau tăria din conservele de carne de porc din Chicago. De ce porc? Mă rog, În cazul de față se potrivește. Morris era un evreu credincios - nu chiar habotnic, dar mai mult sau mai puțin practicant. Și acest evreu libertin Își datora existența unui tânăr care pierduse controlul motocicletei - nu cunosc Împrejurările exacte ale morții lui. Tot ce știu este că tehnicienii chirurgi au extras inima băiatului, care Înlocuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de la decanate. Era impecabil ca ținută, prompt tot timpul. Din punctul ăsta de vedere, era în cea mai bună relație cu organul de învățământ. S. B.: Ca lider cum era? Era un lider apropiat de studenți? D. T.: Nu era habotnic. Era apropiat de studenți, se făcea simpatic. A rămas și ca profesor, după aceea, agreat. Evita situațiile conflictuale, știa să nu ajungă la ele, să le preîntâmpine. Avea relații bune cu domnul Hagiu, care avea tot felul de funcții. S.
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de contestare violentă, fie elogii exagerate, este o operă de maturitate. Tema ar fi aceea a dragostei care triumfă asupra oricăror opreliști - în acest caz, prejudecățile de rasă. Manasse Cohen e un bătrân venerabil, învățat și evlavios, tip de evreu habotnic, devotat cu fanatism idealului său religios. Față de orice încălcare a vechilor rituri, a tradiției, se arată intolerant, cu reacții de o fervoare aproape sălbatică. Orice amestec dintre creștini și evrei, pe care îi socotește inexorabil despărțiți prin ură milenară, i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
cel următor, caz în care treapta religioasă, cea mai cuprinzătoare, e rădăcina primelor două. Pentru Grigurcu „relația cu Dumnezeu e piatra de încercare a fiecăruia din noi" (p. 142), criticul fiind un credincios pe jumătate eretic, din cauza lipsei de aplecări habotnice și din cauza neputinței de a îmbrățișa învățătura Bisericii (de pildă, este atras de ideea metempsihozei). Sub unghiul industriei literare, Grigurcu are un condei polivalent de tenace înnădire lexicală, căci scrie greu și laborios, cu o lentoare trădând ruminația înceată a
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
rațiune nu poate fi la rîndul ei justificată rațional, că așadar e ceva irațional în înclinația celui care, făcînd apologia rațiunii, respinge îngustimea credinței. Cu alte cuvinte, în premisele intime ale demersului său, Dawkins e tot atît de irațional ca habotnicii credincioși pe care îi detestă. În definitiv, dacă religia e atît de inutilă pe cît o înfățișează teoreticianul, atunci ea ar fi trebuit de mult să fie eliminată de acea selecție naturală căreia Dawkins îi atribuie rolul de arbitru unic
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
de Balzac într-o frază celebră. "Saché - povestește el - este un castel dărăpănat așezat într-o vale fermecătoare din Turena. Stăpînul, un om de cincizeci și cinci de ani, în copilărie, mă ținea pe genunchi... El are o nevastă acră, habotnică, cocoșată, săracă cu duhul." Odăița de lucru arăta ca celula, chilia unui călugăr. Pătucul, vârât într-o nișă, ca al unui licean la internat... Cât face opera lui Honoré de Balzac? îl întreb pe un finanțist. Acesta tace și mă
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
Pogor își pune picioarele pe masă în semn de sastisire, sau aruncă cu perne în vorbitor, amintindu-i astfel că înălțimea spiritului a căzut. Severitatea gestului pulvinar e drastică, în contrast cu aparenta lui grosolănie. Ca în orice ritual, la Junimea avem habotnici respectînd orbește ighemoniconul: ștersul Gheorghiu are scaunul lui inalienabil, și dacă un nou-venit i-l ocupă din neștiință, bigotul se zăpăcește, înroșindu- se de fîstîceală și dînd tîrcoale scaunului pînă cînd intrusul i-l eliberează. Scaunul obscurului Gheorghiu e, în
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
în sfînta zi de Bobotează a anului 1802, lui Ion Heliade Rădulescu nu pare a-i fi dată nici acum, la bicentenar, o imagine limpezită de prejudecăți și anecdotică. Omul, care umblă printre contemporani învelit în mantă albă și (latinist habotnic) deplînge imposibilitatea de a purta nobila togă romană, este aproape imposibil de pus în aceeași ecuație cu filosoful sobru care caută ,,echilibrul între antiteze" ori cu primul președinte al Societății academice române. Unii comentatori pun dihotomiile existențiale și de gîndire
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]