251 matches
-
cu obstacolele naturii, care sunt ajutați de colegi loiali, gata să se sacrifice pentru ei (precum Enkidu pentru Ghilgameș sau Patrocle pentru Ahile). Tot presa, dar și alte forme culturale contribuie la „eroizarea” unor celebrități, construind variate texte de tip hagiografic, capabile să creeze chiar un cult al vedetei respective (J.-P. Albert, 1998; H. Berlioz, 1983; P. Centlivres, 2001; M. Pouchelle, 1983; G. Segré, 1997); filmul și literatura promovează mitul eroului descoperitor (B. Riffenburgh, 1993), benzile desenate fabrică eroi cu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
liturghia slavă în sânul poporului bulgar. În această școală a fost alcătuit alfabetul chirilic, prin imitarea literelor grecești-cea mai veche inscripție slavă cu litere chirilice a fost descoperită în ruinele bisericii din Preslav, datată în 906. Inscripția descoperită confirmă tradiția hagiografică despre originea scrisului chirilic în Bulgaria, de unde liturghia slavă și scrierea slavonă s-au răspândit la sârbi, ruși și români. Cea mai veche inscripție slavă la noi s-a descoperit la Mircea-Vodă (jud. Constanța) și datează din 943 (6451), referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rămășița unui popor, o ramură păstorească împinsă de la câmpie la munte, în urma colonizării slavilor. Izvoarele istorice bizantine ne arată că obârșia aromânilor (cei din sud) se află în romanitatea de la Dunărea de Jos. Astfel, Minunile Sf. Dimitrie din Thessalonic, legendă hagiografică, cuprinde descrierea apărării Salonicului în fața năvălirii slavilor din secolul al VII-lea. Legenda ne prezintă pe slavii alcătuiți din triburi nomade și trăind în colibe, cum se năpustesc cu ajutorul avarilor în câmpia Salonicului, în timp ce populația romanică este robită de năvălitori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Keve și pierderea cetății Orșova, reședința sa, ocupată de unguri, dar se pare că el a rămas în continuare voievod, cu statut de vasal față de unguri. Anonymus arată în cronica sa că urmașul lui a fost Ahtum, despre care povestirea hagiografică "Legenda Sancti Gerardi" relatează că era un domn (voievod) puternic și bogat, iar țara sa se întindea de la Criș până în părțile Transilvaniei (Munții Apuseni), iar în sud, până la Vidin și Severin. El era federat (aliat), vasal al Bizanțului, iar la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
B.P. Hasdeu (care considera ca prototip al textului o legendă bogomilică) și Nicolae Cartojan (care descoperă rădăcini mult mai vechi ; cf. 59, I, p. 191). Mă interesează în schimb eventualele modificări și interpolări efectuate odată cu prelucrarea și răspân- direa legendei hagiografice în discuție. Iată, pe scurt, subiectul redacțiunii vechi, slavă și română : Dracul fură cei șase copii ai Melintiei, sora lui „Sveti Sisin”. Acesta din urmă „încălecă pe calul lui și alergă pe urma acelui drac”. Pe drum, întâlnește pe rând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
semnificații arhaice. Copacii călăuzesc eroul și jalonează călătoria acestuia în „lumea de dincolo”. Având în vedere caracterul funerar atribuit paltinului (relevat mai sus), nu mai apare ca fiind întâmplătoare inserarea anume a acestui soi de copac în episodul din legenda hagiografică în discuție. în unele cântece rituale funerare, călăuzele care însoțesc sufletul în peregrinarea lui prin labirintul silvestru dintre cele două lumi sunt anumite animale sălbatice - lupul, vulpea, vidra, mai rar ursul - cu care „dalbul de pribeag” urmează să se înfrățească
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
veci”, alături de diverse păcate etico-sociale, și acelea ale „vrăjitoriei” și „slujirii idolilor”, ca în „Ikoana înfriko- șatei judecăți”, reprodusă de Simeon Fl. Marian (36, p. 456). Acest tip de reprezentări iconografice a fost influențat de texte apocrife și de legende hagiografice : Călătoria Maicii Domnului la Iad (171, p. 117), Apocalipsul Sfântului Apostol Pavel - tradus în românește în secolul al XVI-lea (37, p. 469), Viața și minunile Sfântului Vasile cel Nou - sfârșitul secolului al XVII-lea-începutul secolului al XVIII-lea (27, II
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
motivele enumerate nu serveau propriu-zis semnificației creștine a legendei. Sf. Gheorghe putea să-și ducă la îndeplinire misiunea apostolică fără ca neapărat fecioara să lege monstrul. Dacă țin seama și de faptul că episodul omorârii balaurului a penetrat „forțat” în legenda hagiografică a Sfântului Gheorghe, fără ajutorul și, într-un fel, fără voia Bisericii, nu îmi rămâne decât să constat că motivul omorârii/legării balaurului era răspândit și foarte înrădăcinat în mentalitatea populară. Așa cum au observat majoritatea exegeților, această legendă are o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o arie de răspândire destul de întinsă în spațiu, dar, în același timp, își adâncește rădăcinile în afundul veacurilor, până în epoca păgânismului” (37, II, p. 195). Episodul luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul, pentru mântuirea fecioarei, nu aparține vechilor redacții ale legendei hagiografice. El a fost preluat din tradițiile populare și anexat, după secolul al XI-lea, la celelalte miracole înfăptuite de sfânt, conform tradiției hagiografice din Evul Mediu timpuriu (97). Deja în secolul al XIII-lea, arhiepis copul Genovei - Jacopo da Varazze
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 195). Episodul luptei Sfântului Gheorghe cu balaurul, pentru mântuirea fecioarei, nu aparține vechilor redacții ale legendei hagiografice. El a fost preluat din tradițiile populare și anexat, după secolul al XI-lea, la celelalte miracole înfăptuite de sfânt, conform tradiției hagiografice din Evul Mediu timpuriu (97). Deja în secolul al XIII-lea, arhiepis copul Genovei - Jacopo da Varazze - a introdus această legendă (inclusiv submotivele care mă interesează) în celebra sa compilație Legenda aureea (38), de unde a pătruns în toată Europa, atât
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt atestate și la sârbi, muntenegreni și macedoneni ; aceștia din urmă îi decapitau cu secera pe bătrânii neputincioși (46, p. 204). Deși exemplele sunt multiple, mă opresc aici și trec la alt tip de posibile argumente. Am văzut în legendele hagiografice refe- ritoare la Sf. Ilie, în cele istorice referitoare la Numa, precum și în alte legende și practici rituale că, pentru a stăpâni stihiile dezlănțuite ale naturii, condiția era sacrificiul uman. Dar nu înfăptuit oricum, ci anume prin decapitare. Or, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mănâncă dintr-„un feliu de buruiană ca laptele și ca stredia [= mierea] de dulce”. „Și mâncăm de ne săturăm, și ni s-au schimbat fața și virtutia ni s-au ad[a]us” (222). Într-o altă versiune a legendei hagiografice, aflată într-un manuscris românesc din 1777 descoperit de Moses Gaster, exprimarea este mai limpede. Prin ingerarea plantei psihotrope, nu chipul omului se modifică, ci „vârtutea”, care sporește : „Și mâncăm de ne săturăm de dânsa [= de buruiană] și nu ni
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui Simon Dubnov - „prin consumul unor băuturi spirtoase și prin alte stimulente” (186). însuși întemeietorul hasidismului, Baal Șem Tov, acronim Beșt (1700-1760), bea rachiu și fuma tutun din ciubuc, așa cum se spune în Shivhei Ha-Besht, o colecție de vechi legende hagiografice. Legendele spun că el nu se despărțea de pipa sa orientală, cu țeava foarte lungă, de tipul celor pe care le foloseau în epocă și boierii români. Într-una din legende se spune că Baal Șem Tov își aprindea pipa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Mircea Eliade, chiar dacă la sfârșitul titlului său a simțit nevoia unui dubitativ semn de întrebare : „«Șamanism» la români ?” (31, pp. 193 și urm.). Nu numai tutunul, ci și băuturile alcoolice erau folosite de hasizi pentru provocarea extazului. În unele legende hagiografice se spune că, în nordul Moldovei, Baal Șem Tov obișnuia să bea un vin foarte, foarte tare al localnicilor. O băutură care se numea „vin închegat”, susține Moshe Idel într-un studiu recent. „Mai caut încă informații despre vinul închegat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Protejat de regele Alfons al Aragonului, al cărui secretar a fost timp de zece ani, și pentru care a scris o Istorie a lui Ferdinand, regele Aragonului îo carte pe care fiul acestuia n-a găsit-o chiar așa de hagiografică...), el se întoarce în Italia. între timp Alfons a devenit rege al Neapolelui și Siciliei. Când papa moare, succesorul lui Nicolae al V-lea îi permite să se întoarcă la Roma, orașul său natal. Devine atunci, supremă ironie, redactor și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
empirică nu este adevărul, dar îl conține; fuga de realitate e totuna cu fuga de adevăr. Forța marii proze constă în încărcătura ei de adevăr, în aptitudinea ei de a cuprinde și pătrunde realitatea. Prin definiție nu poate exista realism hagiografic, idilic și jubiliar. Anevoie înțeleg aceasta cei care în principiu recomandă realismul, dar în fapt se sperie de el. Aceștia au o teribilă spaimă față de anumite cuvinte sau anumite teme și situații funciar-umane și sociale. Spaima de cuvinte și de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de cele câteva rânduri despre opoziția dintre Bergson și Kant, textul care urmează e atât de vag Încât el se aplică, desigur, foarte bine lui Bergson, Însă În aceeași măsură se aplică unui mare număr de autori, pe care formulele hagiografice convenționale i-ar descrie cu o egală pertinență: Figură foarte elevată, foarte pură, superioară a gânditorului și poate unul dintre ultimii oameni care vor fi gândit exclusiv, profund și superior, Într-o epocă În care lumea gândește și meditează din ce În ce mai
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
A murit, probabil, la Putna. Pe lângă lucrările de ritual și de precizări dogmatice - Pavecernic, Liturghia arhierească, Panahidnic, Orânduiala chipului celui mare îngeresc, Leastvița lui Ioan Scăriașul, Azbucoavnă, Piatra scandelei/smintirii de Ilie Miniat ș.a. -, M. a tradus scrieri aparținând literaturii hagiografice - Patimile sfântului mucenic Procopie, Viața precuviosului părintelui nostru Macarii Eghiptianul, Pătimire și Minunile sfântului și marelui mucinic Gheorghie, toate rămase în manuscris. Având un orizont cultural mai larg, el a simțit nevoia extinderii și spre culegerile de maxime și învățături
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
de istoriografi. Istorie pentru sfânta mănăstire Putna, Condica mănăstirii Voronețul (care cuprinde și Domnia lui Ștefan Voevoda cel Viteaz) sunt texte cu caracter strict informativ. Scriind Condica mănăstirii Solca, el adaugă Arătare pentru Ștefan Tomșe Voevoda, o prelucrare în spirit hagiografic a vieții domnitorului. În timpul călătoriei la Petersburg arhimandritul și-a făcut unele însemnări, din care reiese în primul rând preocuparea pentru procurarea de cărți și de obiecte de cult. Prin amploarea și diversitatea operei sale, prin exersarea perseverentă a limbii
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
deosebite), argumentează tocmai continuitatea acestei îndeletniciri și face din spațiul daco-roman sau protoromânesc un loc integrat pe deplin în ansamblul unor preocupări ce aveau drept scop producerea cărții. Cel mai vechi text (păstrat) scris aici este o relatare (de factură hagiografică) despre martiriul Sfântului Sava, un capadocian ajuns să predice între goții aflați în zona de azi a Buzăului, personaj care va suporta supliciile poruncite pe la anul 372 de regele Athanaric și va sfârși înecat în râul Buzău. I s-a
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Alessandro Luzio, Gaetano Amalfi, Silvio Venezian, Alighiero Caselli, Vittorio Cian ș.a. Cercetătorul demonstrează originea orientală a motivului, urmărește penetrarea lui, prin Egipt și Grecia, în literaturile culte europene, analizează factorii care au favorizat răspândirea motivului (bestiarele medievale, literatura patristică, legendele hagiografice, predicatorii, enciclopediile medievale, școala, literatura profană) și evidențiază specificul receptării motivului de la o literatură la alta. În literatura română sunt semnalate optsprezece variante populare, între care două texte inedite. Interesantă e demonstrația privitoare la pătrunderea motivului din literatura cultă în
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
de elocință sacrală, cu ecouri biblice, cu inflexiuni de retorică sacerdotală. În cuprinsul nuvelisticii lui G. se disting, în funcție de natura subiectelor și de sursele tematice, trei direcții principale. Una e ilustrată de povestirile edifiante, extrase din Noul Testament sau propunând legende hagiografice. Piesa titulară a volumului Caligraful Terțiu portretizează moral un ucenic și secretar al Apostolului Pavel. În Grădina lui Iosef din Arimateia este evocat cunoscutul personaj evanghelic, cel care a pus corpul neînsuflețit al lui Iisus în mormânt. Mustafa Efendi ajunge
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
schimb, pentru perioadele ulterioare și mai ales pentru evenimentele din vremea sa, Orosius oferă o interpretare mult mai interesantă, chiar dacă e vorba de o interpretare pur apologetică: împărații ce apără ortodoxia creștină, precum Grațian, Theodosius și Honorius, sunt prezentați aproape hagiografic. Istoria umanității a fost determinată încă de la început de păcatul originar, observă Orosius, reluând doctrina lui Augustin, și s-a desfășurat ca o continuă succesiune de violențe și de opresiuni exercitate de către un popor asupra altuia, inclusiv cel roman; față de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de acolo, rămas vacant. Istoria persecuțiilor din provincia Africa, deși povestește evenimentele din Africa cu obiectivitatea specifică unei narațiuni istorice, este totuși o istorie sui generis pentru că găsim aici și semne, minuni, miracole, adică tot ceea ce face parte din literatura hagiografică. Viziunea de ansamblu e îngustă, e focalizată în întregime asupra raporturilor dintre Biserică și barbari, și nu există nici un interes pentru raporturile dintre barbari și imperiu care s-au concretizat de mai multe ori în acorduri și tratate. Limba folosită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putea să trezească într-un alt literat dorința de a-l imita. Procedând astfel, Paulin a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfânt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit, așadar, un fel de epopee hagiografică, intenția lui fiind aceea de a compune un text comparabil cu epopeea biblică, a inserat aici momente de reflecție și de elevație lirică. Primele trei cărți erau deja terminate atunci când poetul a găsit și un alt material biografic, adică cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]