192 matches
-
domnii, cu excepția ultimilor ani, a fost un om perfid cum n-a existat altul pe lume - el a acaparat Cracovia prin vicleșug și i-a omorât pe toți cehii găsiți în oraș29. Animozitățile și-au găsit reflectare până și în hagiografie. O legendă de la sfârșitul secolului XII - începutul secolului XIII istorisește că întorcându-se de la păgâni in Poloniam, sfântul ceh Adalbert i-a întrebat pe locuitorii unui sat despre drumul spre Gniezno. Aceștia l-au înțeles foarte bine, continuă autorul narațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la mesajul lor. Cei care au deschis calea compromisului, în anii ’50, au fost scribii. Ei sunt exponenții modelului cultural jdanovist și au consacrat dependența culturală față de regim. În „obsedantul deceniu“ ei au creat realismul socialist, iar în anii ’80 hagiografia oficială. La sfârșitul anilor ’50, atunci când Gheorghiu-Dej a arătat primele semne ale independenței față de Moscova, rezistența elitelor intelectuale față de regim era la fel de modestă cum va fi și cea din perioada autocrației clanului Ceaușescu. În vreme ce destalinizarea a promovat în Rusia hrușcioviană
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-lea), pildele din Fiziolog sunt numerotate în continuarea capitolelor din Floarea darurilor (pentru a cărei alcătuire autorul acestei din urmă scrieri chiar apelase la Fiziolog), dovadă că brașoveanul interpreta acest repertoriu drept „carte de înțelepciune”. Așezarea în alte manuscrise alături de hagiografii sau de „cuvinte” de edificare sugerează întrebuințarea în predici a pildelor din Fiziolog fie ca semnificant pentru realizări spirituale, fie ca ajutor mnemotehnic. Textele românești de la sfârșitul secolului al XVII-lea și din secolul al XVIII-lea s-au păstrat
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
Pitagora, Ovidiu, Cicero, Seneca, evangheliști ș.a.), urmate de comparații plastice, în simbolizări luate din Fiziolog: mânia este ca ursul, puterea ca leul, temerea ca iepurele etc. Pentru ilustrare sunt folosite istorioare din Biblie, din Alexandria, din Gesta Romanorum sau din hagiografii. Pătrunsă de timpuriu în cultura română, culegerea a lăsat urme în folclor, unde au fost asimilate unele comparații, dar mai ales anumite concluzii sentențioase, care s-au constituit în proverbe. Câteva motive, devenite populare, pătrund și în literatura cultă, de la
FLOAREA DARURILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
spirituels et théologiques, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges 1985, cu o cuprinzătoare bibliografie. Pentru o primă orientare și pentru bibliografie, cf. J. Gribomont, Marc le Moine, DSp X, 1980, col. 274-283; O. Hesse, Marcus Eremita, TRE XXII, 1992, pp. 101-104. 4) Hagiografia a) Geronțiu Melania cea Tânără, una din figurile cele mai însemnate ale monahismului feminin, s-a născut în 383 într-o familie de nobili din Roma. Contra voinței sale, se căsătorise la îndemnul părinților cu Pinianus și hotărâse ulterior, împreună cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bun sfârșit nobila sarcină, i-au uns gura cu un balsam; aceasta i-a permis, la trezire, să se apuce de treabă fără întârziere și să scrie una după alta viețile celor doi sfinți părinți. Acestea sunt așadar primele după hagiografii compuse și sunt și cele mai ample; erau dedicate unora dintre cele mai importante figuri ale monahismului palestinian. Eftimie, născut în Armenia în 377, trăise începând de la vârsta de douăzeci și unu de ani în Palestina unde întemeiase numeroase mănăstiri printre care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Isihastul; la începutul acesteia, Chiril, precizează că scrierea constituie începutul logos-ului (discurs sau carte). Ulterioarele biografii compuse de el sunt prezentate așadar de Chiril ca părți ale unei opere unice, iar trimiteri din cuprinsul textelor dovedesc că toate aceste hagiografii formează în viziunea lui un proiect unic. Acest grup de biografii mai scurte, scrise după primele două, cuprinde viețile lui Ioan, Chiriac, Teodosie, Teognios și Avram; ultima ne-a parvenit incompletă în greacă, dar completă în traducere arabă. Cele ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al VI-lea. Structura biografiilor e simplă pentru că se bazează pe o ordine cronologică riguroasă, iar la sfârșit apare de fiecare dată un rezumat, narațiunea propriu-zisă evitând orice exces de retorică și de moralism, atât de prezente pe atunci în hagiografie. În construirea frazelor, Chiril urmărește precizia și claritatea. Scrie simplu, fără să ocolească termenii populari; în dialoguri și discursuri, el știe să găsească registrul care i se potrivește fiecărui personaj. Lectura acestor narațiuni este și astăzi agreabilă și ne ajută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel mai vechi manuscris miniat din Țară Românească; Valentina Pelin - aspecte inedite în manuscrisele lui Gavriil Uric; Maria Harisiadis - miniaturile din tetraevanghelul moldovenesc de la Bibliotecă „Serai” din Istanbul; Anca-Irina Ionescu - circulația traducerilor românești ale Sinopsisului kievean; Dan Horia Mazilu - dezvoltarea hagiografiei în literaturile sud-est europene din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și despre izvorul ucrainean al versurilor slavone tipărite în Antologhionul din 1643; Henryk Misterski - izvoarele Psaltirii în versuri a lui Dosoftei); literatura parenetica și omiletica (P.P. Panaitescu, Ion
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
estetismul duplicității, destinul individual privit ca teleologie mistică) ar explica predilecția pentru cultivarea romanului hagiografic sau a celui „secret” (cele două cronici ale lui Procopiu din Cezareea); scenariul călătoriei și imaginarea schemei „aventurii personalității” sunt întrupate, în maniere specifice, în hagiografie, romanul arab, monogatari, romanul medieval al căutării Graalului, ajungându-se până la parodierea eposului cavaleresc, ca la Cervantes. Și ca romancieră, R. își asumă o miză dificilă. Timpul celor aleși (1999), varianta necenzurată a romanului Totdeauna toamna (1988), se prezintă ca
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
spirituels et théologiques, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges, 1985, cu o cuprinzătoare bibliografie. Pentru o primă orientare și pentru bibliografie, cf. J. Gribomont, Marc le Moine, DSp X, 1980, col. 274-283; O. Hesse, Marcus Eremita, TRE XXII, 1992, pp. 101-104. 4) Hagiografia a) Gherontie Melania cea Tînără, una dintre figurile cele mai însemnate ale monahismului feminin, s-a născut în 383 într-o familie de nobili din Roma. Contra voinței sale, s-a căsătorit la îndemnul părinților cu Pinianus și a hotărît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bun sfîrșit nobila sarcină, i-au uns gura cu un balsam; aceasta i-a permis, la trezire, să se apuce de treabă fără întîrziere și să scrie una după alta viețile celor doi sfinți părinți. Acestea sînt așadar primele după hagiografii compuse și sînt și cele mai ample; erau dedicate unora dintre cele mai importante figuri ale monahismului palestinian. Eftimie, născut în Armenia în 377, trăise începînd de la vîrsta de douăzeci și nouă de ani în Palestina, unde întemeiase numeroase mănăstiri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
V-lea și al VI-lea. Structura biografiilor e simplă, urmînd o ordine cronologică riguroasă, iar la sfîrșit apare de fiecare dată un rezumat, povestirea propriu-zisă evitînd orice exces de retorică și de moralism, atît de prezente pe atunci în hagiografie. în construirea frazelor, Chiril urmărește precizia și claritatea. Scrie simplu, fără să ocolească termenii populari; în dialoguri și discursuri, știe să găsească registrul potrivit fiecărui personaj. Lectura acestor povestiri este și astăzi agreabilă și dovedește talentul de biograf și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ascultate. Scriind Viața patriarhului Nifon, Gavriil Protul, mai marele mănăstirilor de la Athos, a adunat (tot spre eternizare) semnele „faimei de protector” a lui Neagoe Basarab, (ctitor a toată Sfetagora”) de pe un teritoriu imens (citez după Letopisețul Cantacuzinesc, care a inclus hagiografia luzi Gavriil Protul). „Iar mănăstirea lui Hariton, care de obște să chiamă Cotlumuz, care au început a o zidi den temelie Radu-vodă, Neagoe-vodă o au săvărșit, și cu toate frumusețile și podoabele o au împodobit denlăuntru și denafară [...]. Așijderea făcu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numele pe care și-l atribuie sikhșii conform cărții sfinte Adi Granth. 336. Guru N³nak. 337. Un bogat spectru de alternative față de trecutul istoric se instala, pentru localnici, În Panjab, de-a lungul secolului al XIX-lea: pornind de la tradiționalele hagiografii ale diferiților guru sikh (janam-s³khș), Încă viguroase În vremea lui Honigberger, s-a ajuns chiar și la ridiculizarea fondatorilor sikhismului În cadrul intelectual al mișcării politice Ârya S³maj (spre 1870), cf. Denis Matringe, „L’apparition de la nouvelle et du roman en
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
într-o încordare supremă, ajunge „în vârful vremii”, iar aici are, vag, revelația divinității, „pe afunzimea lumii trecând în lung oftat”. Mai mult, compune, după canonul ortodox, Acatistul preacuviosului părintelui nostru Sf. Dimitrie cel Nou, boarul din Basarabov (1942), o hagiografie unde cursul baladesc-narativ e întrerupt ciclic de condace și icoase, pline de rugi dramatice, febrile, de invocări ale Creatorului, comentarii teologice și meditații filosofice, încheiate invariabil cu ideea că fără Dumnezeu viața e vană: „Tremur ca salcia, Doamne, când sunt
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
8; Piru, Varia, I, 390-392, 502-504; Grigore Țugui, Opera lui Dimitrie Bolintineanu, CRC, 1973, 16; Bucur Țincu, „Dimitrie Bolintineanu și epoca sa”, „Revue roumaine d’histoire”, 1973, 6; Adriana Iliescu, „Aspecte istorico-literare”, LCF, 1973, 35; Gabriel Dimisianu, Între critică și hagiografie, RL, 1975, 20; Valeriu Cristea, Eveniment și literatură, RL, 1976, 45; Dumitru Micu, Literatura independenței naționale, CNT, 1976, 50; Ion Buzași, „Ecourile literare ale cuceririi independenței naționale”, ST, 1977, 5; Valeriu Cristea, „Interferențe literare româno-franceze”, RL, 1977, 42; Florin Mihăilescu
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
talentul retoric pe care îl aveau atât Salvian, cât și Hilarius. Erau deci formați în școli antice. În plus, Hilarius era poet, iar acest har era folosit în predici (ibidem, p. 523). 18. Se poate deduce acest lucru direct din hagiografii. De exemplu, din Vita Honorati (Patrologia Latina, ed. Migne, 1844-1855, L, 1259) și Vita Hilarii (ibidem, 1226-1228); vezi și „Vita Caesarii” (în S. Caesarii opera omnia, vol. II, ed. G. Morin, Maredsous, 1937, p. 299; cf. Riché, op. cit., p. 340
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
neinstruiți (uneori aproape analfabeți), dar devotați, s-au dovedit contraproductive. „Fiii din popor” deveniți „cadre” trebuiau să dovedească, mai târziu, în primul rând „competență doctrinară”, apoi competență într-un domeniu specializat. Aparatul administrativ și economic se recruta după „originea socială” (hagiografia oficială sublinia originea muncitorească a oricărui lider politic) și - în numele „luptei de clasă” - toți fiii de „exploatatori” sau aparținând „clasei burgheze” (aici intrau, la un loc, micii comercianți, intelectualii, liber-profesioniștii; chiar și un fiu de învățător rural era etichetat „mic-burghez
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ritm impecabil și o dicțiune ritualică, nu vor mai fi atinse cadențele vrăjite și intensitatea vizionară din Umbria inaugurală. P. este și autorul unor volume de proză, Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996), în care reia, în stilul unei hagiografii romanțate, biografia Sfântului Francisc ori rescrie romanesc tema călătoriei inițiatice a celor trei magi, într-un discurs narativ reușit (mai puțin finalul, nonficțional), la persoana întâi (ceea ce îi conferă o anumită ingenuitate), combinând oniricul, proza de atmosferă fantastică și narația
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
umanității, a cărui operă constituie reperul central al sintezelor ulterioare elaborate de critic. P. investighează minuțios relațiile personajului dostoievskian cu lumea (Măreția și mizeria omului), raporturile dintre diferitele categorii de eroi (Măștile lui Thersit), poziția personajului dostoievskian față de valorile etice (Hagiografia unui mare păcătos) și „factura” operei (Vocația tragicului), specificul creației dostoievskiene, considerată „prin excelență dramatică”. Analizele, desfășurate sub semnul dublu al integrării într-un câmp de idei specific și al adecvării permanente la text, se disting prin finețea și claritatea
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
Pe de o parte, se înglobează un număr considerabil de „antipsalmi” (Cornel Regman), cu finalitate deopotrivă tragică și pamfletară. Chiar dacă trimiteri biblice apăruseră, în aliaj cu miteme grecești, încă din culegerile anterioare, originală e acum suprapunerea perfectă dintre biografie și hagiografie, poeta speculând coincidența dintre propriul prenume și acela al unui personaj biblic. Din această omonimie ia naștere un discurs dublu codificat, unde revolta împotriva „Tatălui” sintetizează în egală măsură defularea și erezia: „În abatorul acesta perpetuu/ de vietăți lucide și
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Într-un sens și mai larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model În sine, ci ca suport al unor sensuri superioare, alegorico-anagogice. Motiv pentru care, În primele secole, nu există o biografie/hagiografie a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face, modest, parte din grupul femeilor purtătoare de parfumuri, mirofore. Părinții din primele secole deosebesc, În marea lor majoritate, cele trei personaje evanghelice. Este cazul lui Clement Alexandrinul, Origen, Ambrozie al Milanului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
preda rivalul autorităților. Mesajul piesei lui Dulk depășește sfera esteticului: fără Iuda, Isus n-ar fi murit; fără Maria Magdalena, n-ar fi existat mărturia Învierii. Paul Heyse, devenit Von Heyse, laureat al premiului Nobel pentru literatură În 1910, reia hagiografia din Legenda aurea, pe alte coordonate, Într-o nuvelă intitulată, simplu, Maria von Magdala. Magdalena e o femeie bogată și independentă, Înconjurată de pretendenți. La doar cincisprezece ani fusese obligată să se mărite cu un soț bătrân, pe care l-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
destin („rostul vieții”). B.-D. premerge astfel metodei istorico-literare a lui G. Călinescu. Rezultatele au fost remarcabile, deși numeroasele corelări pe care le instituia nu erau atât de neașteptate și spectaculoase, pe cât erau de laborioase și exacte. El nu scrie hagiografii, rămânând lucid în evaluări. Verifică sever informațiile, până la a afla și alege pe aceea care este (ori pare) martorul cel mai obiectiv. Capitole întregi din câte o monografie sunt dedicate unor controverse, prezentate cu vervă polemică. Atât de riguros în
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]