245 matches
-
iunie 1978 după trei zile de concurs au fost anunțați laureații Concursului și festivalului interpreților cântecului popular românesc „Maria Tănase“. Reprezentanta județului Dolj era Vasilica Dinu. „Privighetoarea cu glas de aur“ așa cum o adulau cronicile cotidiene a interpretat o doina haiduceasca, interesantă că stil de interpretare și cântecul Mariei noastre „Mărie și Marioara“. Juriul concursului a acordat Vasilicăi Dinu premiul I și titlul de laureat al concursului.„ În ultimele patru decenii, nici unul dintre interpreții de excepție ai muzicii populare, soliști vocali
Vasilica Dinu () [Corola-website/Science/307625_a_308954]
-
interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„După ce o capturează pe soața lui Ianuli, Anghel pornește la Viena pe urmele domniței Ralu
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
în Israel, Portugalia, SUA, Franța, Danemarca, Germania, Iugoslavia ș.a. Solista Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoții și stări ale țăranului bucovinean. A interpretat cântece de joc ( Ăsta-i joc de pe la noi) , balade (Cântec haiducesc), doine (Foaie verde poamă) , cântece de leagăn (Dragul mamii, puiuț mic), bocete (Inimă, pământ glodos), cântece dedicate oamenilor băutori (Eu-s femeie cumsecade), urâtului (Of, urât și iar urât!), de dragoste (Of, puiuțu' meu drăguț), de dor (Greu îi dorul
Sofia Vicoveanca () [Corola-website/Science/306505_a_307834]
-
scrierile literare ale lui Sadoveanu de la începutul carierei sale. Nicolae Iorga considera că „scenele acelea de cazaci prin Basarabia ale dlui Sadoveanu, cu oarecare potrivire misterioasă între om și natura înconjurătoare, vin fără îndoială din astfel de lecturi”. Lectura romanelor haiducești a exercitat, de asemenea, o influență puternică asupra viitorului scriitor, generându-i pasiunea pentru trecutul aventuros. Pe la vârsta de 12-13 ani, el a început să scrie o lucrare similară intitulată „Haiducul Florea Corbeanu”, pe care o plănuia în patru volume
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Haiduci, biografii romanțate, intrigi diplomatice, comedie grotescă, drame psihologice, motive de western - într-o flagrantă lipsă de
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
voce), fiica lăutarului Costantin Bobirci din Bârsești, Nicolae Lătărețu-Tapotă (braci) și Gore Stricăfer (bas). Localitate aparținătoare de comuna Bălești, Ceauru a avut și lăutari vestiți, care la începutul secolului XX aveau ca piese de rezistență tot baladele (familiale, vitejești sau haiducești). De aici s-au cules și înregistrat mai multe balade, doine, dar și cântece propriu-zise sau jocuri. Între primii muzicanți din Ceauru s-a numărat Dumitru Ursu (n. 1880 - d. ?), care a cântat la vioară și vocal în prima parte
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
din 1949 conferențiar la catedra de muzică bisericească comparată la Institutul teologic din București. Nicolae Lungu a scris multă muzică corală laică de influență folclorică (˝Măria neichii˝, ˝Mărie˝, ˝Alunelul oltenesc˝, Suita corală ˝Balcanica˝, ˝Pitulice mută-ți cuibul˝, ˝Revedere˝, Suita corală ˝Haiduceasca˝, ˝Tărășelul˝), dar mai ales muzică psaltică și corală religioasă (˝Cântări la cateheze˝, ˝Vecernierul uniformizat pe ambele semiografii˝, ˝Utrenierul uniformizat pe ambele semiografii˝, ˝Răspunsuri liturgice˝, ˝Cântări din triod˝, ˝Cântări din penticostar˝), de asemenea colindele lui bucurându-se de mare popularitate (˝La
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Moisescu", ce cuprinde culegeri, prelucrări și creații personale ale artistului. Cunoscând întreaga diversitate a genurilor și speciilor tradiționale a fost tentat în mod firesc de o abordare cât mai completă a acestora: cântecului liric propriu-zis i-a alăturat balada, cântecul haiducesc, cântecul de dragoste, cel de lume, romanța semicultă și chiar cântecele în stil popular ale unor autori de muzică ușoară. Florilegiul din înregistrările sale evidențiază această foarte diversă abordare repertorială, care tentează la o asociere a personalității lui Dan Moisescu
Dan Moisescu () [Corola-website/Science/323812_a_325141]
-
Giurgiu, Constantin Mustățea din Vedea, Constantin Lăcătuș din Naipu, Gheorghe Moțoi din Clejani, Mitică Burcea din Merenii de Sus sau Oaie Dulceanu din Mavrodin. Doinele întâlnite în folclorul vlăscean-teleormănean se împart, din punct de vedere literar în două categorii: Doinele haiducești sunt creații în care se vorbește de exploatarea de altădată, în care este prezent dorul de răzbunare sau în care este cântată viața liberă dusă în mijlocul naturii. Perioada de înflorire a acestor creații este plasată, de obicei, în secolele XVII-XIX
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
liberă dusă în mijlocul naturii. Perioada de înflorire a acestor creații este plasată, de obicei, în secolele XVII-XIX, când exploatarea feudală era în creștere continuă. Unele din doinele create pe atunci au supraviețuit, ca variante, până în ziua de astăzi. Textele doinele haiducești se fac remarcate prin bogăția de idei și sentimente pe care creatorii anonimi au dorit să le exprime. În cuprinsul lor se găsesc elemente ale epocii în care au fost create și care dau o notă arhaică versurilor. În "De când
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
această doină găsim și expresia „la marginea fesului”, care amintește tot de timpul modei turcești. În "De când maica m-a făcut" se vorbește de „mari divănari”, adică a boierilor care alcătuiau divanul domnesc, specific secolului al XVIII-lea. Vechimea doinelor haiducești este, bineînțeles, una aproximativă, dar verosimilă. În "Când era la șaizeștrei", de exemplu, este vorba de timpul domniei lui Barbu Știrbei, deci o perioadă precis determinată de Gheorghe Moțoi (lăutarul de la care s-a cules doina). Acesta pomenește în cuprinsul
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Cel mai bun episod din seria scrisă de Eugen Barbu (Pr. ACIN), dar și în el
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Peripeții legate de păguboasele bijuterii ale domniței Ralu, pe parcursul a șapte zile de carnaval. Însăilare
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
fost atins la buzunarul adânc și a reacționat virulent, scuipând foc și lavă, deoarece câștigurile lunare de la 2000 la 6000 de euro, le consideră prea mici pentru a fi atinse. Evident, inițiatorii au tăcut, ca prin farmec, după acele intenții haiducești, deoarece au fost întrebați dacă nu cumva au fost și ei prezenți în sala Parlamentului cu mâinile pe sus, când s-au votat respectivele legi speciale, pentru salarii și pensii speciale. Nu îi arată nimeni pe vinovații colapsului fiscal sau
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
mari personificări, vecini ai noștri de totdeauna, ei sunt „doi români”. Sub razele lor se desfășoara întreaga ceremonie poetica a lui Emil Botta. Poetul își așază glasul după farmecul propriei melancolii. Gesturile sunt hamletiene, dar vorbele rămân românești, aproape de invocațiile haiducești din doinele și baladele populare: „Dulciule, ascuncule-n tăcere,/ pământe, pământe, vere,/ fă-te cristalin și morții tăi/ vedea-i-aș ca florile-n văi”. Prozele din volumul „Trântorul” fac parte din aceeași zonă a gândirii poetice emilbotteiene. Spectrul „damnării” motiv
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Haiducii intervin energic pentru a împiedica transportul unor pâlcuri de copii furați din sate românești, pentru
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
versuri și la care se mai adaugă contribuția altor lăutari. Moare în 1887 în Brăila. Este străbunicul pianistului de jazz Johnny Răducanu. Lui Petrea Crețul Șolcan toate genurile populare i-au fost la fel de apropiate. Fie că era vorba de cântecul haiducesc ("„Copii haiduci"; "„Doina haiducului”"; "„Iancu Jianu”"; "„Ispita”"; "„Haiducul”"; "„Toarnă, Neago”"; "„Vânătorul”", "„Bogatul și săracul”"; "„Macoveiul”"), fie de spiritualele cântece de lume ("„Măritișu”"; "„Bărbatul urât”"; "„După măritiș”"; "„După însurătoare”"; "„Lume, lume, soro, lume”"), fie de inspiratele doine ("„Dorul greu”"; "„Căința”"; "„Jelui
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
Însă sunetul și transpunerea de pe discul de vinil erau sub standarde. Anul 1994 a adus cu sine plecarea vocalistului Dragoș Bădoi din formație. Nicolae Covaci a considerat că stilul acestuia de a cânta este „bun, dar ușurel”, neconcordând cu linia haiducească a formației. Între realizări sunt de menționat două concerte la București și la Timișoara în formula anilor '60 (Nicu Covaci, Moni Bordeianu, Bela Kamocsa, Pilu Ștefanovici), prilejuite de apariția monografiei „Phoenix, însă eu...”. De menționat este faptul că drumul muzicienilor
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
a fost istoria muzicii românești. "Contribuții la istoria muzicii românești", vol. I, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1963 "Studii enesciene", Editura Muzicală, București, 1981 "Cultură muzicală românească în secolele XVIII-XIX", Editura Muzicală, București, 1992 "Melodia dansului „Banu-Mărăcine” și dansurile haiducești în feudalism", „Studii muzicologice”, București, nr. 4/1957 "Eusebiu Mandicevschi", „Steaua”, Cluj, nr. 8/1957 "Creația muzicală maghiară din RPR", revista „Muzică”, București, nr. 7/1957 "„Codex Caioni” și unele probleme ale istoriei muzicii românești", în „Steaua”, Cluj. nr. 8
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
lor aprigi luptători antiotomani și protectori ai poporului. A avut un frate, Radovan, si mai mulți fii, dar cu fiul cel mare, Gruia Novac (despre care s-au scris atâtea balade și s-au țesut atâtea legende), a apucat să haiduceasca și să lupte împreună. În anul 1936 a fost ridicată la Cluj o troița pe locul în care fusese expus trupul neînsuflețit al mercenarului sârb. Această purta inscripția: "În acest loc a fost tras în țeapă Babă Novac generalul lui
Baba Novac () [Corola-website/Science/297294_a_298623]
-
bărbatului și apoi să-l îngroape precum în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. Pe lângă creațiile populare epice, în județ au circulat de-a lungul timpului și cântări lirice. În multe din cântecele lirice apar rămășițe baladești: dialogul baladesc (element al cântecelor haiducești), discuția dintre cuc și turturea sau tendința de a se povesti fapte, evenimente după model baladesc (jurnalele orale). Acestea se pot diviza în două mari categorii: doinele („cântecul lung” gorjenesc) și cântecele propriu-zise, care la rândul lor au mai multe
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
cuc și turturea sau tendința de a se povesti fapte, evenimente după model baladesc (jurnalele orale). Acestea se pot diviza în două mari categorii: doinele („cântecul lung” gorjenesc) și cântecele propriu-zise, care la rândul lor au mai multe subdiviziuni: cântece haiducești, cântece de război, cântece de cătănie, cântece de oprimare socială și necaz, cântece de dor și dragoste, cântece de înstrăinare, cântecele vârstelor etc. Piesele cele mai de seamă din Gorj sunt „cântecele lungi” (doinele) - cântece lirice lente, ornamentate și cu
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Arya Stark și prietenii ei întâlnesc un grup de oameni condus de lordul Beric Dondarrion și de preotul roșu Thoros din Myr. Grupul lui Beric fusese trimis de lordul Eddard Stark să stăvilească raidurile Lannisterilor, dar a devenit o organizație haiducească care apără țăranii prinși în războiul care devastează zona. Grupul îl întâlnește pe Sandor Clegane și îi acordă un proces prin luptă, pe care îl câștigă, dându-i lordului Beric o lovitură mortală. Spre uimirea Aryei, Thoros îl readuce la
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]
-
au format un adevărat tezaur folcloric. Ocupația de bază fiind păstoritul o dată cu ea au fost transmise de la păstorii vârstnici la cei mai tinerii și tradițiile folclorice, acești învățau să cânte din fluier și cu vocea, învățau jocuri, doine, balade populare haiducești. Obiceiurile populare cele mai cunoscut sunt cele legate de sărbătorile de iarnă: Ignatul, Colindul, Steaua, Irozii, Sorcova, Capra, Busuiocul (de Bobotează), Iordănitorii. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Boișoara se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
Radio, abordează în primă audiție Concertul pentru orchestră de coarde, lucrare scrisă inițial în anul 1948 sub titlul Concert pentru cvartet de coarde și refăcuta de Paul Constantinescu în anul 1955. La 1 noiembrie 1956, la Ateneu, Silveștri dirijează Balada Haiduceasca pentru violoncel și orchestră de Paul Constantinescu în interpretarea lui Radu Aldulescu. Concertul mai prevedea Trei nocturne de Cl. Debussy, scena finală din opera Amurgul zeilor de R. Wagner și Poemul extazului de A. Skriabin. Simfonia scrisă de Paul Constantinescu
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]