405 matches
-
să alunge orice iluzie privitoare la validitatea unor opțiuni nocive și fără viitor, pe alocuri încă vii în spațiul tăinuit al unei afectivități învestite cu prestigiul vechimii, al unui anumit tip de tradiție, privit ca o moștenire "de familie". Un halo ce nu poate însă nici înnobila, nici aduce beneficii pe termen lung. Contemporaneitatea are alte cerințe, o gândire suplă, flexibilă, sensibilă la alteritate, la aspectele polimorfismului cultural. De bună seamă, unii vor fi intrigați de volumul de față. Alții vor
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
ucis mama denunțând-o este de neînchipuit. Așa cum îi spune soția starostelui satului lui Erik, spre deosebire de ochelari, care reflectă lumina, întunericul o absoarbe. Termenii acestei încercări sunt unii religioși, icoanele rămase de la călugări și găsite de Erik sunt șterse, locul haloului de lumină care înconjoară capul sființilor a fost luat de întuneric, de ilizibilul neantului, întreg locul este impregant de o sacralitate care vădește însă fațeta ei malefică, terifiantă. Scenariul religios al ispășirii păcatelor se reproiectează asupra scenei istorice, frontiera este
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
întîi de cutare noțiune? Mi se întîmplă uneori, în străfulgerări capricioase ale memoriei, să retrăiesc cu precizie cîte un asemenea moment și să mă întreb, dacă hazardul decidea altminteri, cînd și cum aș fi descoperit acel termen și ce alt halo subiectiv l-ar fi însoțit. Un profesor de liceu din Piatra Neamț (îi regăsesc numele - dl Dănciloiu - în jurnalul meu din 1940) i-a spus în clasă unui elev: "Eu sînt psiholog. îmi dau seama că te crezi persecutat. în realitate
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
în care miza fundamentală nu este clamarea unui anumit tip de credință, ci reconstrucția legăturilor dintre om și ierarhiile cerești. Reflexul plastic al unei asemenea atitudini este rigoarea caldă a formelor, frumusețea proporțiilor, rafinamentul cromatic și, nu în ultimul rînd, haloul inefabil care învăluie fiecare compoziție și pe care, așa cum este și de așteptat, doar privirea directă îl poate identifica și asuma pînă la capăt. Dacă ar fi să căutăm un registru în care această pictură s-ar putea înscrie și
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
unde evoluau fragilele vedete care abia îi ajungeau la umăr. Drept urmare, a optat pentru teatru și film. Sam Wasson cunoaște bine împrejurările în care fata timidă și expresivă s-a lansat în marea carieră internațională - și reușește să confere descrierii haloul unei proze à la Truman Capote de cea mai bună calitate, savuroasă și plină de finețe psihologică. Parcurgând paginile cărții, nu poți să nu-ți pui o întrebare oarecum nelalocul ei: ce voia, în fond, Audrey Hepburn? Să joace în
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
în acest scenariu de mistere va fi introdus și Bobby. Iar Ted știe să deplaseze misterul de la povestea lui la povestea cărților cu o abilitate deosebită, ca apoi scurta poveste de dragoste a lui Carol și Bobby să își desfacă haloul ei de magie asupra tuturor. Ted luminează colțul de lume în care ajunge, un colț în care nu poate rămâne, nu întâmplător el este luat de oamenii care lasă umbre lungi pe caldarâm noaptea, o dispariție care nu va fi
Et in Atlantida ego... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6170_a_7495]
-
my carcass looks like a glass urn, / how I hold up things în the rags of my hands, / the way I can stând though crippled by lust. / No, there's just your cruelty circling / my head like a bright rotting halo". În limba română, poezia Ninei Cassian a apărut cu titlul "Donna miraculata", în volumul "Ambitus", publicat în anul 1969, la Editură pentru Literatură. "Donna miraculata": De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă / că hoitul luminând în întuneric. / Nu
Poezii de Nina Cassian și Doina Ioanid, în TOP cele mai frumoase poezii de dragoste din lume by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61990_a_63315]
-
cercuri culturale: un atelier de teatru-lectură și un cenaclu de rostire artistică. Cum spune subtitlul cărții, ne aflăm în fața unui jurnal de idei, de dispoziții și lecturi, din care cele mai reușite pagini privesc stările de spirit: sentimentul ratării și haloul de frămîntări născute din el. Din acest motiv, privindu-se pe sine ca aflat în descalificare socială, autorul își caută reazem în cîmpul de forță al trăirii în duh, imperiul credinței compensînd ritmul anodin al vieții plate. „Am avut întotdeauna
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat din pricina pălăriei, opera celor doi mari artiști mai are ceva în comun: haloul ei metafizic. Dar și la Caragiale, și la Brâncuși, acesta este o consecință legitimă, și nu o premisă chinuitoare. N. B. Sculptorul Ioan Bolborea va amplasa în curînd, pe pajiștea din fața Teatrului Național din București, unul dintre cele mai impresinante ansambluri
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
o privire, dincolo: "Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor,/ În haine negre, cu ochii stinși, zîmbind ușor." (Ceai). E o beție a negrului, nici măcar funerar, cît opac, nelăsînd să se vadă dacă mai e substanță dincolo de el, de haloul de care se folosește ca de-un cocon anapoda, strîngîndu-se în jurul cărnii subțiri pe care ar trebui s-o pregătească de zbor. Toată mișcarea e un vertij, o senzație amețitoare de goană pe loc, o luciditate paralelă, de vapori de
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
în legătură cu pictura lui Boca, fără să sufere de o prea mare agresivitate oximoronică. O.O. Se poate vorbi despre laconismul imaginii? P.Ș. Da, în mod cert. Este o imagine laconică în ceea ce privește gestul artistului, realizarea ei, dar este foarte complexă prin haloul imaginar care se țese în jurul reperului figurativ. Una din calitățile indispensabile care se manifestă la maturitatea artistică este chiar laconismul expresiei, adică economia mijloacelor, capacitatea de a sintetiza. Pierderea în amănunte este mai mult o problemă a adolescenților decît a
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
că încăperea își trage sensul din conținutul lor. Din această armonie inversă, în care incinta crește din culoarea pînzelor, se hrănește pictura lui Paștina. Ce izbește la tablourile lui e că lucrurile nu lasă umbră, conturul lor nefiind însoțit de haloul de întunecime pe care îl cere o lumină care cade de undeva: de sus, de jos, din spate sau din părți. Lumina nu cade de niciunde, și de aceea nu lasă umbre. De aici senzația că obiectele lui Paștina se
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
impune un anumit curs. Dovada supremă în favoarea „cameleonului cosmic“ a fost oferită de observarea telescopică a coliziunii a două roiuri de galaxii în 2006, a căror parte vizibilă era deformată de presiunea unui halou întunecat care venea din exteriorul galaxiilor. Haloul întunecat de pe fotografiile oferite de telescop era chiar forța ce ghida stelele, „întunecat“ fiind de fapt epitetul menit a surprinde lipsa unei forme distincte pe fotografii: „Era ca și cum vagoane de materie întunecată din ambele roiuri ar fi străbătut, ca niște
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
ne-o face autorul, pretinzând că „respectând adevărul faptic” aduce „la lumină toate cele câte s-au întâmplat”, pentru a îndepărta „minciuna instaurată ca adevăr” și perpetuată în aproape toate studiile consacrate vieții și operei rebreniene. Romanul este construit în haloul procedeelor postmoderniste, Ilderim Rebreanu utilizând strategic epica propriu-zisă în combinație cu documentele de facto, evocarea personală cu citatul din memorialistica diverșilor săi eroi, sau cu fragmente din corespondența acestora, cu citate din articole de ziar etc., totul într-o turnură
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
însă comparat, desigur, cu studiile biografice apărute (realizate de diverși cercetători) până acum, avându-l pe Liviu Rebreanu în prim plan, familia sa (părinți, frați, soție etc) precum și relațiile cu diverși confrați în ale scrisului, aceștia fiind tratați abia în haloul existenței marelui romancier, existență plină de altfel, de seisme și meandre, în traversarea unei istorii zbuciumate a epocii în care s-a manifestat. Spectre în labirintul uitării este un roman declarat. Deci o operă ce mizează pe o substanțială elaborare
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
cîte va aduce ceasul și vremia". Dacă în cuvîntul de investitură ca mitropolit, din care am citat, păstorul sufletesc trebuia să dea dovadă de oarecare diplomație, în mai toate celelalte împrejurări, în schimb, elanul autoritar se va dezlănțui nestingherit, iar haloul său liric va impregna inconfundabil desfășurarea elocinței. Poate fi detectată, în enunțarea constantă și ostentativă a responsabilității morale și duhovnicești, o motivație persuasivă expresă, dar accentul răspicat pus pe propria persoană - "de gîtul mieu spînzură sufletele voastre" -, ca inovație discursivă
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
Danez & american Alexandra Olivotto M-a prins efectul de halo și am uitat cu desăvîrșire de un personaj de care altminteri e greu să uiți zilele astea. Mai ales avînd în vedere impresia tristă pe care mi-a lăsat-o semnînd scenariul lui Dear Wendy, impresie pe care o propagă
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
poveste de dragoste. Se vede clar din acest film că, față de primul, a fost domesticit: făcut mai degrabă pentru uzul copiilor, cu bancuri ecologice, dar și aluzii biblice, un scenariu mai subțirel, plus un look apetisant. Tot un efect de halo exercită și Memoriile unei gheișe, unde combinația de vizual și auditiv te dă gata. A și luat premii pentru imagine, coloană sonoră etc. Problema e că, în pofida unor dialoguri destul de crocante prin părți, filmul mai trebuie să facă plecăciuni la
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
luat premii pentru imagine, coloană sonoră etc. Problema e că, în pofida unor dialoguri destul de crocante prin părți, filmul mai trebuie să facă plecăciuni la înțelepciunea apoftegmatică orientală, din care plecăciuni rezultă niște clișee de tot hazul care fisurează pe alocuri halo-ul. Plus că foarte puține lucruri sunt nipone în acest film, cu excepția casei de producție. Nu mă cramponez de faptul că nici una dintre actrițele principale nu e japoneză, dar acțiunea e melodramă curat born in USA, și acest fapt nu
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
o crescătorie de gheișe în care accesul bărbaților nu e permis (și dacă ar ajunge acolo în clandestinitate, inexistența pereților i-ar trăda una-două), cum de medicul crede că ea ar putea aduce soldați și marinari în camera sa? Pe măsură ce halo-ul din timpul vizionării se anulează, o astfel de întrebare, și mai sunt multe ca ea, subminează serios modul în care filmul îți ia ochii din prima... N-ar fi prima dată cînd Hollywood-ul comite așa ceva, e un stereotip colonial
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
din mers bogăția, savoarea, latențele: "de fapt, viața era chiar/ bulevardul părăsit. calea dibuită din greșeală. la dreapta și la stânga ei, copacii erau mereu retezați de o mână de grădinar ce cocheta cu chirurgia" (p. 74). Impresionează, prin dramatismul și haloul lor, numeroasele poeme "de familie" din primul ciclu (cel mai dens) al volumului, Viețile mele nesfinte, prin care autobiograficul este înălțat în filosofic și simbolic. Devenirea întru rău a estului, prin care acesta a ajuns o etichetă spălăcită, ilizibilă pentru
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat din pricina pălăriei, opera celor doi mari artiști mai are ceva în comun: haloul ei metafizic. Dar și la Caragiale, și la Brâncuși, acesta este o consecință legitimă, și nu o premisă chinuitoare.
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
cei puțini. Tensiunea dintre elitismul creației și nivelul cultural inferior al destinatarului s-a diminuat, pe de o parte, prin simplificarea limbajului, pe de alta, prin intensificarea comunicării. Instinctiv, autorii hard-boiled au împrumutat strategiile de seducție ale epocii, alcătuind un halo expresiv în care se putea recunoaște oricare din beneficiarii modelului cultural dominant. Această strategie nu diferea de dramele observate la începutul secolului al nouăsprezecelea, când, în spațiul romanului și povestirii senzaționaliste, se petrecea adeseori fenomenul „amestecul dintre investigația polițistă și
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
mai naște-mă o dată// Și-abia apoi ridică-mă din hume!/ Din mila Ta, etern, nemăsurată,/ Dă-mi un sonet cum n-a mai fost pe lume!’’. Terținele din Sonetul CXXXII (care are în stânga gravura Eternita) continuă aceeași notă cu halouri din poeții olteni Macedonski, Arghezi, Sorescu: ,,Nu te uita că-s mic și nu am nume,/ Adâncul fă-l adânc, să-l pot atinge,/ Pe pajiștea din mine cadă brume!// Departele departe mă împinge,/ Tu, Cel din cer, din nevăzuta
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
ne Învățau mamele noastre pe vremuri că e frumos să lași totdeauna o bucățică În farfurie. Ce tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]