204 matches
-
în două/ îți mai ajunge pentru înc-o viață..."). Trecerea de la cazul particular, banal, la generalizare sugerează că dedublarea devine condiție a eliberării individului: înăuntru și afară, doi poli între care este nevoit să penduleze. La Ion Caraion, existența e percepută halucinatoriu. Limbajul este, de multe ori, cel al mahalalelor, parcă în prelungirea cântecelor de lume ale lui Miron Radu Paraschivescu, nu lipsesc nici termenii populari, argotici sau imprecațiile ("Parcă/ mi-au fătat necazuri mari cu sacul", "unde/ păharele stau goale - lua
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ciudat, pentru că doar piereau într-un/ glob de lumină" (Vis cu bufon). Imaginile surprinse par a se compune și a se descompune sub privirile lectorului nevoit să se prindă în caruselul textului care nu vrea să-i inducă o stare halucinatorie, ci să-l provoace să reintre în dimensiunile realului schimbând coordonatele după care se ghidează. Se explică astfel răsturnările de perspectivă din Vis cu bufon, revenirile ironice: "Eu mă gândeam, bineînțeles, la moarte/ Când a intrat sunând din clopoței, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
albatrosist, prin tăgada tradiției, prin sublinierea discrepanței dintre viziunea tradițională asupra artei și a lumii, prin universul artistic creat și care, deși are aparența ancorării în viața de zi cu tot arsenalul ei de fapte, obiecte, trăiri insignifiante, se construiește halucinatoriu ca într-un colaj în care se asociază elemente eterogene. Atât pentru a încadra generația albatrosistă într-o tradiție, cât și pentru a-i sublinia notele definitorii, am considerat necesară prezentarea climatului literar al deceniului al V-lea din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu evoluție sistemică" (délire chronique à l'évolution systématique) - de atunci, tradiția medicală franceză preferând acest termen celui de ,,paranoia" - pentru un tip bine circumscris de tulburare delirantă cronică, care trece prin patru stadii, după o perioadă de incubare: neliniște halucinatorie, persecutorie, ambițioasă (période ambitieuse) și, în final, demențială (dementia). Ceea ce reține atenția savantului francez sunt dereglările foarte bine structurate: "avem aici o specie patologică bine definită, cu o evoluție extrem de sistemică (magistralement systématique), distingându-se atât prin absența sau prezența
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
împunge femeia în brațul stâng, furca ei amestecându-se cu mâneca acesteia, de parcă ar sprijini-o într-o rugăciune. În 1933-1934 Dalí a ilustrat Les Chants de Maldoror de Lautréamont (una din cărțile cele mai prețuite de suprarealiști, violentă și halucinatorie), despre care spunea că este cel mai bun echivalent al Vecerniei lui Millet. De fapt, multe din ilustrațiile sale, reprezentând variațiuni pe teme de canibalism sexual, moarte și erotism, au drept punct de plecare tabloul lui Millet. Una dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
el își închipuie o idilă între Ion Barbu, matematicianul poet, student la Berlin, și faimoasa Leny Riefenstahl, „patroana” cinematografiei hitleriste), gravitează feminitatea dezabuzată à la russe, la modul gorkian, a Verei, cinismul amoral și tranzacțional al lui Victor Coteneț, alcoolismul halucinatoriu al polonezului Krzysztof, timiditatea senzuală a cuplului Berndt-Satri, țigănia atașantă prin logoree, inventivitate, optimism și pungășie sentimentală (Nae Lebădaru), exhibiționismul lui Beno, tulbureala visătoare și agresivă a croatului Radovan Belen ș.a.m.d. - totul sfârșind cvasioniric, în flăcări pe ninsori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
fi Corin Braga și Octavian Soviany. Repere bibliografice: Simion, Scriitori, III, 260-264; Convorbiri. Eugen Simion-Dumitru Țepeneag, CC, 1991, 1; Corin Braga, Halucinaria - resurecția onirismului, RL, 1992, 6; Gabriel Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Dumitru Țepeneag, Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993, passim; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; Sultana Craia, Vis și reverie în literatura română, București, 1994
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
e împărăția Tainei” (Părintele Arsenie Boca). în această stare, Patriarhul se simte încolăcit de un demon, Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector, de multe ori, în postură de justițiar, conchide: „Venise vremea să se predea... Dumnezeu îl părăsise. Sau el îl Sărăsise pe Dumnezeu...” Contrastele „eului” ating apogeul... „răcnea ca un leu rănit
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
stabili tipurile" (Gruber, 1893, p. 396). Persoanele care posedă cromatisme sunt împărțite în două clase: 1. cele care prezintă cromatisme, în speță cei care cromatizează audiția lor, posedă o stare senzațională (rezultată din asocierea unei stări secundare de culoare stării halucinatorii; 2. persoane care asociază constant și fatal aceleași idei de culoare la aceleași sunete, care prezintă această legătură la stări pur intelectuale, stări psihice. Între aceste două clase, între tipurile cele mai dotate și acelea care nu au aceste fenomene
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Scurt istorictc "1. Scurt istoric" Termenul „apărare” apare pentru prima dată în 1894, în „Die Abwehr-Neuropsychosen”, articol în care A. Freud își propunea să fundamenteze o teorie psihologică a isteriei dobândite, a numeroaselor fobii și obsesii și a unor psihoze halucinatorii. Termenul „psihonevroză” este folosit de Freud pentru a desemna o serie de afecțiuni în care conflictul psihic este determinant și în care, ca o consecință, etiologia este psihogenă. Simptomele întâlnite în cazul acestor afecțiuni sunt expresia simbolică a unor conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conștiinței, ale memoriei, ale percepției de sine sau ale mediului înconjurător ori ale comportamentului senzorio-motor. 18) Distorsiunea psihotică (DSM-IV; G.V.): distorsiune importantă, care transformă realitatea externă pentru a o face conformă cu dorințele individului. În plus, distorsiunea poate permite fuzionarea halucinatorie plăcută cu o altă persoană. 19) Evitarea (V.; B.): deturnare activă a gândurilor, obiectelor sau situațiilor ce au potențial de conflict. Bergeret menționează evitarea doar ca apărare accesorie și subordonată refulării. 20) A face pe bufonul, a lua în derâdere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cont de realitate, măcar parțial, chiar și în starea de delir. Una dintre poziții este datorată sinelui (delirul), în timp ce a doua trebuie pusă pe seama eului (menținerea contactului cu realitatea). În opinia lui Freud, „chiar și după ce au trecut prin stări halucinatorii confuzionale, o dată vindecați, bolnavii declară că, într-un colț al minții lor, după expresia folosită de ei, stătuse ascunsă o persoană normală, lăsând să se deruleze în fața ei, ca un observator dezinteresat, toată fantasmagoria morbidă”. Dacă, în viziunea lui Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
regresii: înainte chiar de a visa, cel care doarme trebuie să-și pună deoparte „protezele motorii și perceptive”. Aceasta e, de altfel, imaginea însăși a regresiei: adormit într-o poziție corporală numită fetală, subiectul se abandonează viselor, realizând în manieră halucinatorie primele sale dorințe. Intuiția că la începutul vieții psihice nu se poate obține satisfacerea decât prin reapariția halucinației primare - acesta este modelul visului - îl face pe Freud să accentueze importanța rolului jucat de regresia temporală: sub impulsul dorinței, aceasta explică
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
debutează de obicei precoce (aproximativ 2-3 ani), copilul refuză contactul cu persoanele și situațiile externe, refugiindu-se în lumea sa lăuntrică în care își satisface dorințele în plan imaginar, prin fantasme care, în cazuri extreme, culminează cu realizarea unui delir halucinatoriu. Copilul autist poate fi recunoscut după această indiferență față de lumea exterioară și rezistența sa la orice schimbare. Pierdut în activitățile sale stereotipe, copilul autist evoluează într-un univers privat, cu repere stricte (Sillamy, N., 1996). Sunt cunoscute, în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
personalității premorbide), între întrebare și răspuns, atitudini de refuz, suspiciozitate, neîncredere, sustragere de la activități precum și reverie distractibilitate, ironie puerilă. De multe ori ideile delirante par a irumpe fără rațiune, sau motiv iar sindromul automatismului mental se instalează cu fenomenele sale halucinatorii caracteristice. Acestea sunt axate în jurul tematicilor hipocondriace, de influiență, de otravire, de posesiune diabolică sau erotică, senzații de inefabil, iluzia de sarcina, zoopsii, cu apariție bruscă și care surprind anturajul. Ideile delirante pot fi exprimate cu dificultate surde, cu contrarii
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sistematică și la filtrare rece a tuturor evenimentelor și relațiilor interumane. Câteodată evoluția delirantă este mai puțin lentă și foarte zgomotoasă. Invazia delirantă se face nu prea brutal ci printr-un gen de "infiltrație surdă", dar ea izbucneste cu experiențe halucinatorii, de depersonalizare sau intuiții ce par a erupe dintr-o consțiință clară. După o perioadă de angoasă care îl bulversează, subiectul pare a se obișnui cu ele. El vorbeste cu exaltare sau uneori dimpotrivă devine ascuns, moment în care totusi
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de ascultare de liniste sau agitație, care presară discursul său. Delirul se poate manifesta în egală măsură și prin bizarerii de comportament, schimbări a profesiunii și locuintei, urmărit fiind de "persecutor" și mașinația lor diabolica. El face cunoscute aceste forme halucinatorii care se constituie rapid, de altfel, pe un teren schizoid sau schizoido-nevrotic. Ele constituie o tranziție cu debut acut veritabil și se opun experientei delirante pe un fond deja morbid, la caracterele prea reci și prea lucide pentru debutul invaziei
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sunt monotone și prezintă frecvent reacții de neliniste și idei delirante polimorfe, în cadrul unei depersonalizări. Pot institui conduite de autoagresiune și automutilare cu mod de efectuare și motivații ce par neânțelese, dar care evoca tulburări psihopatologice (halucinații sau dezvoltări delirant halucinatorii). Ideile suicidare sunt aberante în raport cu lumea dinafară, lumea reală și au un caracter criptic. Anxietatea schizofrenului este atipică putând oscila în ceea ce privește intensitatea. Diagnosticul de schizofrenie cu debut depresiv melancolic nu se poate pune la primul puseu. Se poate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
maniacală de exciație psihomotorie are un aspect atipic, lipsita de o veritabilă euforie,iar fuga de idei este incoerentă. Starea de excitație este mai degrabă ciudată decât amuzantă, se manifestă prin înstrăinare față de mediu, steriotipii de mimică, activitate delirantă și halucinatorie, agresivitate, teamă, stupor, negativism, catalepsie, tulburări vegetative (Pirozynski et al, 1994). Mai rar poate îmbrăca aspectul euforiei cu agitație psihomotorie, extrovertire, fugă de idei. Bolnavul are o instabilitate emoțională este iritabil și apragmatic. Agitația sa este dezvoltată și alternează cu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
află elemente psihoproductive, care pot determina aspectul clinic al celor dintâi, succesiunea și uneori variația lor extremă (de la stupor la agitație și raptus agresiv sau suicidar). Delirul catatonic (apropiat de cel oniric) pare să fie impulsionat de o intensă activitate halucinatorie cu experiențe terifiante de fragmentare corporală sau idei fantastice. poziție fetală o perioadă lungă de timp, aparent fără a obosi și având mimică stersă. Formele catatonice după Ey sunt următoarele : - marea catatonie: în care bolnavul intră intr-o imobilitate totală
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
simplă reinserare socială (Constantinescu, 1976). Tabloul dominant este cel paranoid, cu delir tinzând spre sistematizare și spre aglutinare în tematica delirantă a conflictelor psihologice prepsihotice. în cadrul acestei forme trebuie adusă în discuție și controversata problemă a apartenenței nosologice a psihozelor halucinatorii cronice în cadrul schizofreniilor. încă Kraepelin consideră parafrenia ca o afecțiune separată din rațiuni semiologice (predominanța tabloului halucinator și delirant asupra dezorganizării psihice) și prognostice (o mai bună conservare și adaptare a pacienților). Cu toate că unii autori (printre care Mayer-Gross, 1969
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
întunecare a câmpului conștiinței, însoțite de amenințări de suicid și/sau omucidere, cât și oscilația dintre aceste două posibilități; de o manieră generală vorbind, existența unei situații de criza. - prezența halucinațiilor imperative, a intuițiilor și actelor sugerate omucidare, a provocărilor halucinatorii, a sentimentelor anxioase de insecuritate sau de persecuție care creazaă o impresie de pericol, a ideilor delirante de autoacuzare, de otrăvire, de prejudiciu, de gelozie, hipocondriace, de misticism, de legitimă apărare, de revendicare sau răzbunare la cei care se consideră
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
mai ales din mediul familial sau în cazul în care subiectul se află într-o colectivitate care conferă un statut deosebit (stagiul militar). De cele mai multe ori debutul medico-legal la schizofrenici nu pare să fi fost impus de o tulburare delirant halucinatorie ci mai mult de comportamentul bizar, de multe ori fantastic în conținutul gândirii, fără o motivație comprehensibilă și fără reprezentarea consecințelor social-juridice care decurg din faptă. De obicei, diagnosticul se pune chiar pe caracteristicile infracțiunii, după modul de comitere al
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
acest subiect (cele mai documentate par să se regăsească în literatura de limbă germană), datele găsite de noi par să fie în consens cu cele generale, admițâ ca principal suport pentru comportamentul agresiv sau violent amenințător experiențele delirante sau/și halucinatorii ale subiectului în cauză. Ele par să sugereze de o manieră pertinentă că pe măsură ce boala progresează, iar trăirile psihoproductive tind să devină tot mai bogate și mai complexe și mai irezistibile, riscul apariției unor conduite periculoase este în creștere și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
să subliniem interesul moleculelor recent sintetizate care interferează cu un minimum de neuromediatori și sunt lipsite de efecte anticolinergice. Avantajele unei asemenea asociații par să fie evidente mai ales pentru Nomifensine, Viloxazine, Amineptine și Mianserine. 2. Creșterea sau reapariția manifestărilor halucinatorii și delirante. Frecvente dacă se recurge la Imipramină ele ar fi mai reduse, se pare, cu Clomipramină și Amitriptilină. Ca o consecință practică, dacă se dorește totuși această asociere, ultimile două ar fi mai recomandate. Nu este mai puțin adevărat
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]