996 matches
-
cumva ai impresia c-o să-i pun vreo Întrebare? spuse ea. Doar să-i arunc o privire și Îi pun deja pe buze cuvintele care trebuie. Și nici n-o să se plângă. E publicitate. — Dar trebuie să-l găsesc pe hamalul care-mi ține bagajele. Toată lumea părăsea restaurantul. De câte ori se deschidea și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
privire și Îi pun deja pe buze cuvintele care trebuie. Și nici n-o să se plângă. E publicitate. — Dar trebuie să-l găsesc pe hamalul care-mi ține bagajele. Toată lumea părăsea restaurantul. De câte ori se deschidea și se Închidea ușa, strigătele hamalilor și șuierul aburului pătrundeau slab până În locul unde stăteau ele. Janet Pardoe apelă iarăși la domnișoara Warren: — Trebuie să mergem. Dacă mai vrei gin, te las cu el. Dar domnișoara Warren nu-i răspunse. Domnișoara Warren o ignoră. Janet Pardoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o luă spre ușă, În urma bărbatului. Acesta ieșise și pășea cu repeziciune de-a curmezișul holului negru și luminat, spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de un hamal și căzu În genunchi, scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia și imprecizia beției. Hamalul se opri s-o ajute, iar ea se agăță de brațul lui și-l opri până când putu să-și controleze limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de un hamal și căzu În genunchi, scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia și imprecizia beției. Hamalul se opri s-o ajute, iar ea se agăță de brațul lui și-l opri până când putu să-și controleze limba. Ce tren pleacă de la peronul cinci? Întrebă ea. — De Viena, spuse omul. — Belgrad? — Da. A fost o pură Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lumină. Strigă spre Janet Pardoe: — Ia două locuri! Vin cu tine până la Viena. — Și bilet? — Am legitimația de reporter. Ea era acum cea plină de nerăbdare. — Repede! Peronul cinci! E și douăzeci și opt. Doar cinci minute. Încă Îl mai ținea pe hamal lângă ea, cu forța mușchilor săi. — Ascultă, Îi zise. Vreau să duci un mesaj pentru mine. Kaiser Wilhelmstrasse, numărul 33. — Nu pot să plec din gară, Îi spuse omul. — La ce oră ieși din tură? — La șase. Nu-i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vor da afară. — Riscă, spuse domnișoara Warren. Douăzeci de mărci. Omul clătină din cap. — Șeful va observa. — Îți mai dau douăzeci și pentru el. Șeful nu va fi de acord, spuse el. Riscul era prea mare. Putea să afle șeful hamalilor. Domnișoara Warren deschise poșeta și Începu să-și numere banii. Deasupra capului ei, un ceas bătu jumătatea de oră. Trenul pleca În trei minute, dar ea nu permise nici o clipă să i se vadă disperarea: orice emoție l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dar ea nu permise nici o clipă să i se vadă disperarea: orice emoție l-ar fi speriat pe om. — Optzeci de mărci, spuse ea, și dă-i șefului cât vrei. Vei lipsi doar zece minute. — E un risc mare, spuse hamalul, dar Îi permise să-i Împingă bancnotele În mână. — Ascultă cu atenție. Te duci pe Kaiser Wilhelmstrasse, la numărul 33. Vei găsi acolo redacția publicației Clarion din Londra. Cineva va fi cu siguranță acolo. Spune-i că domnișoara Warren a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îl dădu la o parte și-i zbieră peste umăr „Legitimație!“. Ultimele vagoane de clasa a treia Îi treceau prin față cu viteză crescândă. Dumnezeule, se gândi ea, mă las de băut. Se apucă de bara ultimului vagon, În timp ce un hamal strigă și alergă spre ea. Timp de zece secunde nesfârșite, cu durerea fulgerând-o prin braț În sus, se gândi că va fi smulsă de pe platformă și se va pomeni trasă sub roțile vagonului de serviciu. Scara Înaltă o descurajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ajung Înapoi În tren. Trimite un om cu mine și-i dau banii. Controlorul de bilete clătină din cap. El Însuși nu putea să părăsească bariera, Îi explică el, și n-ar fi fost regulamentar să trimită pe unul din hamalii care lucrau În sală, pe peron, ca să ia banii pe bilet. De ce nu lua doamna un bilet, urmând să-i ceară companiei să-i ramburseze banii? Pentru că, spuse domnișoara Warren furioasă, doamna nu are destui bani la ea. — În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
genunchi, fără să aibă nimic de făcut și nici la ce să se gândească. Ușa rotativă Începu să se Învârtească și intră un grup de oameni. Myatt era primul dintre ei. După el veneau Janet Pardoe, domnul Savory și trei hamali cu bagajele lor. Myatt era fericit. Acesta era pământul lui ales. Un hotel internațional Îi era ca o oază familiară, oricât de pustie ar fi fost. Coșmarul din Subotica păli și realitatea lui dispăru cu totul În fața domnului Kalebgian care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să Înrăutățească lucrurile. —Eu zic să-ți cauți avocați chiar acum, râse prostește Lauren. Este mult mai ușor să fii divorțată. —Sunt de aceeași părere, sări și Tinsley. Apropo, am luat o hotărâre importantă. Voi accepta un miliardar sau un hamal, dar trebuie să aibă vârsta sub douăzeci și cinci de ani. Acum, că sunt nemăritată, trebuie să fiu mai ușuratică. Am fost mult prea cuminte mult prea mult timp. Hainele astea sunt... nu mă Întrebați cum, dar știu că așa este. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
valize Globetrotter bleumarin care erau ale lui Hunter. Dar... nu cred că asta este a noastră. În portbagajul mașinii lui Hunter era o geantă mică de voiaj, care, cu siguranță, nu era a lui. — Fii amabil, l-am chemat pe hamal, poți să scoți geanta asta de aici? Oui, răspunse, Începând să ridice geanta ca să o scoată din mașină. În timp ce făcea asta, o etichetă de bagaje alunecă dintr-o parte a genții. Pe ea scria SOPHIA D’ARLAN. Am rămas Înmărmurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
găsesc la Harrods În Londra. Pe cap avea o beretă gri, iar În picioare era Încălțată cu cizme negre cu șireturi până sus, care păreau luate direct de la departamentul de costume al filmului Căsuța din prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața de după Întoarcerea lui din Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eram doar un elev. — Nu, nu mi se pare. Nu ți se pare. De ce „nu ți se pare“? Trenul se zgudui la intrarea într-o gară micuță. Am zărit pentru o clipă imaginea unui rond de flori ornamental, a unui hamal gras, a unei firme care se legăna în bătaia vântului și apoi, din nou, beznă. Păi, cred că emanciparea femeilor în acest secol a însemnat că ele au dobândit - sigur, într-un mod mai degrabă metaforic - câte ceva din caracteristicile bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Îi vorbi de Încăperea aceea ticsită, de luminile stinse, de vocea care-l speriase atîta... — Graves nu a apreciat, cred, toate aceste detalii, Îl Întrerupse domnul Prentice Împreunîndu-și mîinile pe genunchii osoși și legănîndu-se ușor. Bietul Graves! Crimele pasionale ale hamalilor din gări, iată sfera lui de preocupări! În sectorul meu, cazurile sînt, firește, ceva mai ciudate. De aceea Graves n-are Încredere În noi, da, ăsta-i adevărul. Și Începu să Întoarcă filele dosarului de pe masă, așa cum ar fi Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care aveau abonamente pe calea ferată fugeau de moartea nocturnă, Îndreptîndu-se Într-o tăcere lugubră spre trenurile suburbane, cu cîte-o valijoară În mînă. Hamalii Îi urmăreau din ochi cu un aer de superioritate sceptică, plini de mîndria oamenilor care, În ciuda primejdiei, rămîn la post. De-a lungul primului peron se Întindea, ca o umbră lungă, trenul. Storurile erau lăsate la mai toate compartimentele. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
clasa I. Acestea nu erau pline: puțini provinciali cutezau să rămînă atît de tîrziu la Londra. Rowe Începu să-și vîre capul În fiecare compartiment, Înfruntînd peste tot privirile ursuze ale unor năluci albăstrii. Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse la ultimul compartiment de clasa I. Aproape că se obișnuise că gîndul că nu-l va găsi, așa că rămase cu gura căscată cînd, deschizînd ușa, se pomeni nas În nas cu Hilfe. Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În fața unei doamne! Ar fi mai bine să coborîm din tren. Și se ridică să iasă. — Plecați? Întrebă bătrîna. — Eu și prietenul meu am hotărît să petrecem noaptea În oraș, ca să vedem spectacolul... — Ca să vezi! zise bătrîna În doi peri. Hamalii dau totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare. — O, acum mă pot descurca și singură, mulțumesc. Hilfe părea dornic să-și asume misiunea propriei sale Înfrîngeri: porni cu pași hotărîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vedeau ici-colo steluțele roșii ale tirului de baraj al artileriei antiaeriene; păreau flăcăruile unor chibrituri, și se stingeau la fel de repede. Deodată se auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un soldat beat ședea pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
încă își ținea în mână servieta de plastic îl scoteau pe șoferul rănit din mașină. Un uriaș ambuteiaj de autobuze și taxiuri bloca drumul principal. Cu girofarurile pornite, o mașină de poliție urcă pe trotuar și înaintă printre pasageri și hamali, doborând cu bara de protecție o valiză. Deranjat de tremurul unei mișcări reflectate în stâlpul cromat al parbrizului, m-am uitat în dreapta. În parcare, la o distanță de optsprezece metri, un bărbat ședea cu un aparat de fotografiat pe capota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zece, ba nu, doisprezece metri. Joi seara. Doctorii mi-au dat voie să beau cu moderație băuturi alcoolice. Ca să sărbătoresc vestea, la apusul soarelui am intrat în cârciuma „Steaua Suediei“, să beau niște rom fiert. În jurul barului erau pescari, vameși, hamali. Acoperind celelalte voci, răsuna glasul unui om bătrân, în uniforma de paznic de închisoare, vorbind aiurea, beat, într-o cascadă de pălăvrăgeală: — Miercurea, domnița parfumată îmi dă o bancnotă de 100 de coroane ca s-o las singură cu deținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îl privise pînă atunci cu îngăduință, dacă nu chiar cu ironie. Se uită cu atenție la matahala din fața sa, într-adevăr, dacă n-ar fi știut n-ar fi crezut că are de a face cu un aristocrat, arăta a hamal în portul Brăilei ori a chiabur de la munte, ochi grei, mîini mari, ca două lopeți de rînit în grajd, piept de bivol, mișcări greoaie de urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fost nici o problemă, Părințelul și Milițică, de parcă ar fi fost înțeleși dinainte s-au pus pe treabă, au dat telefoane peste telefoane la o mulțime de furnizori ca să procure doar marfă de cea mai bună calitate, au tocmit transportatorii și hamalii, și au băgat mîna în buzunar de cîte ori a fost nevoie. Cine s-ar fi gîndit că e posibil ca cineva să arunce într-un asemenea fel cu banii în stînga și-n dreapta o face doar de frică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
literaturii. În foarte comprehensiva prefață a cărții, Leon Volovici scrie: "Târgul lui Victor Rusu este și el populat de figurile devenite prototipuri ale lumii evreiești est-europene, intrate în literatură sau pictură, de la țadic, rabin și melamed, la pețitor, croitor, brutar, hamal, sacagiu sau cerșetor. Banalitatea și rutina cotidiană sunt întrerupte de apariția Ťstelelor rătăcitoareť - actorii trupelor de teatru idiș -, de nunțile tradiționale, de dureroase despărțiri de copiii care iau drumul emigrării peste ocean, dar înainte de toate de semnificația covârșitoare a Șabatului
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]