5,969 matches
-
a perdelei de vegetație, o conviețuire între severitate, animație și decorativ, iar locuința lui I.L. Caragiale este, pur și simplu, un copac în spatele căruia se conturează vag ritmurile unui gard, o copertină și cîteva ochiuri de geam.Casa lui Oscar Han este informă și frustă, a lui Iorga imperială și neguroasă, a lui Șt. O. Iosif aeriană pînă la transparență, iar Mărțișorul lui Arghezi cam redundant și ușor ostentativ. Iar alături de acestea, care , într-un anumit sens, și-au asimilat locatarii
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
de loc de întîlnire a oamenilor și a poveștilor de tot felul are, a priori, potențial epic. Fapt, recunoscut cu ironie postmodernă de autor: "Pensiunea este așadar foarte puțin epică. Deși avea tot ce-i trebuie pentru a deveni un han al Ancuței. Se deschidea spre narațiune (descripțiunea clasică a interioarelor, buna cunoaștere a epocii prin vestimentație, o ureche fină, de microfon japonez, înregistrînd limbajele diverselor personaje, se profila chiar un conflict - politic, social psihologic - între lumea închisă a pensiunii, ca
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
o țară, un muzeu. Emoția primelor "ieșiri", Ungaria, Polonia, China. America și International Writing Program, "scuzată" cu o anume recunoștință față de contestările de tot felul ale unor intelectuali europeni. În fine (dar nu la urmă...) Franța cu picturi și cu hanuri, cu bistrot-uri și cafenele, tot atîtea agreabile popasuri. Drumul se termină la Chartres, cu tîrzie smerenie, "tivind" un tablou final care seamănă bine cu sfîrșitul cărții lui Perec, Un om care doarme: "așteptînd, în Place de la Concorde, ca ploaia să
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
îl informează pe Orlando - reiterând teza barbariei a tot ce nu e "perfidul Albion" - că rușii se mânjesc cu ceară pentru a-și păstra temperatura corpului constantă. Și politica colonialistă a regelui William este aspru criticată printr-un personaj episodic: hanul care comentează că englezii au o reputație de colecționari de țări. Filmul oferă, în cuvintele regizoarei, o explorare a unui mit nostalgic pe care britanicii îl cultivă cu obstinație și îl dau drept istorie națională. Istoria pe care o substituie
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
atent la gropi, la băltoace. Delicatul meu baston de cireș nu e făcut pentru asta. Nici ghetele din piele de ied, puțin folosite în toamnă. Mă opresc în pasagiul Macca, răsfoiesc hârțoagele anticăriei Pach. Dau peste o interesantă stampă cu hanul Câmpinencei ars chiar pe acest loc. Sunt smuls brutal de yankeul Comarnescu din studiul desenului; îl însoțesc la Capșa. Nu-l înțeleg - să treci oceanul și să te-ntorci la autorlâcuri autohtone. Înverșunare și prostie. Așa pare, dar el știe
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
te lovești În pîrțile muierești Fragede și de mătase C-au făcut trebi rușinoase Si mai fire-ai dată-n raze Subțiri de după amiaze Ca-ntr-un scrînciob printre ramuri Fie-ți iepuri prinși în hamuri Să ajungi seara la hanuri Să mănîci să bei să dormi Împunsî de crini enormi... Cu delicatețea-n ceață Hobbitul de dimineață
Ce ți-e și cu crinii îștia by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9962_a_11287]
-
pe-atunci comună în toată regula, nu ca acum margine de oraș. Se plătea o taxă și bariera se ridica, lăsând carele să se îndrepte spre Gara de Est, la vechiul Obor. De pe vremea aia a mai rămas în picioare hanul lui Nicu Șchiopu, cârciuma ce se află vizavi de Mașina de Pâine, unde și acum trag țăranii. Aici era o graniță a Bucureștilor, mahalaua fiind deopotrivă sat și oraș. Timpul o mai radicalizase din pricina comerțului, după cum o dovedea cu prisosință
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
am trecut Prutul fără pașaport și-am rătăcit, aproape singur, prin Chișinău, câteva zile și nopți fără odihnă dar, ceva tainic mă chema înapoi în țară... Primul lucru pe care l-am aflat, când am ajuns seara în Urziceni, la hanul ținut de Titel Călinescu de la Plopi, (acum o ruină!), a fost teribila veste: accidentul mortal de mașină petrecut cu o seară înainte la Coșereni, în care au pierit cei doi soți dragi inimii mele, cele două privighetori ale sufletului românesc
IN MEMORIAM – DOINA şi ION ALDEA TEODOROVICI [Corola-blog/BlogPost/93833_a_95125]
-
a secolului trecut, dar și remarcabile lucrări de artă contemporană. Situată pe strada Constantin Esarcu, lângă Ateneul Român, Galeria Rotenberg - Uzunov pune la dispoziția colecționarilor și iubitorilor de artă excepționale lucrări semnate de Camil Ressu, Gheorghe Petrașcu, Theodor Aman, Oscar Han, Octav Băncilă sau Samuel Muetzner. Galeria este o operă de artă în sine, cu o fațadă unică, ce răspunde criteriilor de siguranță, dar și celor estetice și practice, un prețios obiect de design urban, care se integrează minunat în contextul
“Colentina”, prima expoziție de fotografie a actriței Ada Condeescu [Corola-blog/BlogPost/93984_a_95276]
-
bună dimineața, stea a iertării din care păcătoșii la braț cobor. Fruntea mi-o deschid și trag oblonul peste cărțile de care-s sastisit, smulg din tîmpla stîngă telefonul și pe buze scapăr ultimul chibrit. Mă înfrupt apoi, tiptil, la hanul fecioarei ca un tînăr pașă - nu dau socoteală, bună dimineața spun orașului care-i prins de-o trecătoare sfială. în sicriul vertical din sticlă mată ceaiul mă spală și-mi alungă greața, va veni o dată ca niciodată cînd voi spune
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
cuferele pline cu hainele primilor pași, rămîi pironit de sfială, urmele-furcă ale turturelelor în praful gingaș, hieroglife repetabile în mireasma lină a zăpezii, cu smerenie întorcîndu-te înspre scară, învins de irecuperabil Lebede de-o parte și de alta a insulei. hanul și castanii de-a lungul malului în tăcerea ursuză a nopții, apele abia bănuite. obscur. nu auzi curgerea. doar frunzele căzute o fac vizibilă, lent alunecînd de-o parte și de alta a insulei în tăcerea cernită a zorilor. Există
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
Gîndirea, cu Gib Mihăescu printre întemeietori. Lipsit de convingeri ideologice, autorul Rusoaicei lasă impresia că pune patimă numai în ficțiune. Văzut de contemporani într-o �imagine perfectă a omului bun" (O. Șuluțiu), �un om absent și lipsit de vigoare" (Oscar Han) �pe care nu putea să-l urască nimeni" (G. Călinescu), Gib Mihăescu duce o viață exterioară lipsită de �întîmplări". Asemenea lui Ionel Teodoreanu, trăiește din avocatură și din scris, profund devotat familiei și locurilor natale, unde se întorsese încă din
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
ori de autor teatral în căutare de personaje, situații, expresii. În paginile publicate ori inedite sunt enumerate cîteva duzini de stabilimente unde se povestea, colportîndu-se zvonuri și se glumea, bînd bere, sorbind cafea ori ingurgitînd mâncăruri tradiționale. Sunt amintite vechile hanuri (Hanul Roșu, al lui Manuc), noile hoteluri, mai mult sau mai puțin de lux ("Otelul" Continental, Hotel de Orient, "peste drum de Episcopie", Metropol), cafenelele simandicoase ori populare (Fialkowski, Capșa, Kübler, Brofft, oferind "singura rimă la moft", Garibaldi, Schreiber din
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
de autor teatral în căutare de personaje, situații, expresii. În paginile publicate ori inedite sunt enumerate cîteva duzini de stabilimente unde se povestea, colportîndu-se zvonuri și se glumea, bînd bere, sorbind cafea ori ingurgitînd mâncăruri tradiționale. Sunt amintite vechile hanuri (Hanul Roșu, al lui Manuc), noile hoteluri, mai mult sau mai puțin de lux ("Otelul" Continental, Hotel de Orient, "peste drum de Episcopie", Metropol), cafenelele simandicoase ori populare (Fialkowski, Capșa, Kübler, Brofft, oferind "singura rimă la moft", Garibaldi, Schreiber din Lipscani
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
parte a timpului mi-am petrecut-o însă la Argeș, unde am întâlnit o asemenea amabilitate și ospitalitate, încât această ședere e una din cele mai dragi amintiri de călătorie ale mele. îndată după sosire, m-am instalat la singurul han din localitate, care, având în vedere condițiile, era destul de mulțumitor. îmi luasem cu mine cărțile, spre a putea citi, acolo, în liniște, dar liniște n-am prea avut, întrucât erau o mulțime de lucruri interesante de văzut și auzit. într-
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Ines, colo muri închis regele nebun. Dar pe cînd vastele peisagii ce sir Aubrey zugrăvea dintr-un cuvînt erau pustii de suflare omenească, în ale noului prieten se îmbulzea, în pitorești veșminte, o lume întreagă: șeici și pașale, emiri și hani, rajahi și mandarini, preoți și călugări..." (pp. 80-81). (Re)citind Remember în lumina retrospecțiilor naratorului Crailor..., care se declară a fi și autorul nuvelei - o povestire deci tot la persoana întîi - primim, între multe altele, cîteva sugestii care adîncesc taina
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
era incapabil de a ieși din labirintul enciclopedic pe care-l săpa el însuși, cârtiță erudită, prizonier benevol, definitiv, al Cărții. Peregrinările sale nu aveau nici-o țintă; erau cu adevărat rătăciri. Iar popasurile sale se petreceau, aș putea spune, în hanuri spaniole, după sensul figurat francez al acestei expresii, adică în locuri unde puteai să te întâlnești cu orice și cu oricine într-un talmeș-balmeș aiuritor, dar cât de plin de învățăminte pentru cel ce participa cu luare aminte și delectare
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
gândul Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra se uită la universul căzut jos, Nici un copac, numai sângeroasa rațiune. Și asta din clipa când mi s-a dat viață Pentru a fi în moarte. Un călător Ce a bătut în poarta unui han pustiu, Loc pentru lilieci cu zborul lacom de sânge. Unde ești bucurie, vino și nu-ți mai spăla De mine matricea. Căci chipul mi-e abia la început Iar ziua scormonește pământul După divinitatea care sunt. Nici măcar imaginea unei furtuni
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
erotici, asupra lumii reale într-o accepțiune mai largă, trăindu-le cu pasiune și fiind apoi succesiv dezamăgită, pînă la sinucidere. Eroina cărții lui Augustin Buzura nu-și face iluzii contrazise mai devreme sau mai tîrziu de realitate. Nu ia hanurile drept castele și morile de vînt drept uriași, fiindcă nu se înșeală nici în privința bărbaților care îi trec prin suflet și trup, nici a lumii din jur. Evaluările ei sînt mai curînd rezervate, de nu și un pic mizantropice. Dezechilibrul
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
desluși o fire retrasă, învăluită în pudoare, cu o timiditate parcă ascunsă sub valuri. “Am ars discret, jăratec domolit,/ Ne-am spus minciuni și ne-am ghicit în palmă,/ Tăceri ocrotitoare ne-au vegheat/ Din frescele de-o măreție calmă” (Hanul) Peste ani, poeta își trăiește viața sub semnul întâiului legământ de iubire, de o feminitate și candoare dezarmante. Deși primii fiori ai iubirii s-au petrecut cu ani în urmă, poezia respiră prospețime, căci focul inimii nu s-a stins
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
tăceri”... IV. CÂT RĂTĂCESC PE-UN MINUTAR DE CEAS (RONDEL), de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016. Pecetluiesc cu viață înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Sunt un umil drumeț sosit la han Ce-și cară-n traistă vise de pripas. De soartă strâns în nodul gordian, Pe drumul spre apus mai fac un pas Și pun pecete vieții înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Cotidianul meu, banal cancan, Îmi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
discret, de toamnă;doar dragostea, cu visedrept licurici în coamă,ne strângă cu blândețela pieptul ei plăpând.... XV. LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. La liziera dintre veșnicii, e-un han unde coboară, deseori, din lumea-i de metafore și de vise un trist boem cu ochi pătrunzători și sufletul...un teanc de manuscrise. Când netrăite dorurile-l ard și tot preaplinul stă potop să cadă, cu gândul, ca-ntr-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
neîntâmplat ritmic lovesc cuvintele rotunde. Cu lacrimile timpului în palmă, un ne-nțeles, e uneori proscrisul ce demn acceptă orișice sudalmă, ori...înțeleptul, cititor în stele, din Căi Lactee alăptându-și ... Citește mai mult La liziera dintre veșnicii,e-un han unde coboară, deseori,din lumea-i de metafore și de viseun trist boem cu ochi pătrunzătoriși sufletul...un teanc de manuscrise.Când netrăite dorurile-l ardși tot preaplinul stă potop să cadă,cu gândul, ca-ntr-un salt de leopard
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Oraș al Minorităților, pe care l-am vizitat acum câteva zile. Musulmanii sunt foarte bine reprezentați în acest ”oraș”, mai bine zis un imens parc, un fel de ”Muzeu al satului” de la noi, care sugerează pace și armonie între populatia Han (majoritară în China) și cele 56 de minorități recunoscute oficial (dintre care 10 în care predomină musulmanii). Oricum, se speră că separatiștii violenți nu sunt decât o minoritate în ”minoritatea” musulmană de 8,4 milioane uyghurs din China. Ca o
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
importanți erau acum la vîrste care nu mai îngăduiau nici un fel de educație. În această categorie intrau nume ca Iosif Iser, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Marius Bunescu, Lucian Grigorescu, Ion }uculescu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Anghel, Oscar Han, Constantin Baraschi, Vida Geza, Corneliu Medrea, Ion Jalea, Romul Ladea, Ion Irimescu, Boris Caragea, Hans Mattis-Teutsch, H. Maxy, Jules Perahim, J. Podlipny, H.H.Catargi, Vasile Kazar, Alexandru }ipoia și încă multe altele, astăzi ignorate, dar de o remarcabilă valoare umană
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]