109 matches
-
București, 1989; Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa), București, 1994; Deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Viorel Marineasa și Valentin Sămânță), Timișoara, 1996; Valahia de mucava, Timișoara, 1996; Decembrie, ora 10, București, 1997; Între hanger și sofa. Literatura în epoca veche românească, Timișoara, 1998; Tentația Orientului, Pitești, 1998; Apocalipsa 9, Pitești, 1999; Insula de vară, Iași, 1999; Personajul istoric în literatura pașoptistă, Brașov, 2000; Sorin Titel, Brașov, 2000; Prelegeri de literatură română. Epoca veche și
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
Cristea-Enache, Căldură mare, ALA, 1997, 327; Ioan Stanomir, Infernul cotidian, LCF, 1997, 39; Ruxandra Ivăncescu, Două fețe ale realului, două fețe ale textului, VTRA, 1997, 11; Gheorghe Perian, Un roman despre arșiță și moarte, VTRA, 1997, 11; Ruxandra Cesereanu, „Între hanger și sofa”, ST, 1998, 11-12; Nicolae Breban, Cămila lui Nietzsche, CNT, 1999, 15; Mircea Cau, Între anonimat și identitate, CC, 1999, 6-7; Florentina Costache, Ficțiuni, RL, 1999, 32; Monica Spiridon, Mic tratat de patologie zonală, R, 1999, 7-8; Ștefana Totorcea
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
se întâlnească sau să-și vorbească cu lunile, cu excepția ședințelor de lăsare de sânge ale grafului. Rufus avea o meteahnă pe care graful o cunoștea, dar pe care i-o tolera cu îngăduință. Noaptea, bătrânul servitor cutreiera satul cu un hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se întâlnească sau să-și vorbească cu lunile, cu excepția ședințelor de lăsare de sânge ale grafului. Rufus avea o meteahnă pe care graful o cunoștea, dar pe care i-o tolera cu îngăduință. Noaptea, bătrânul servitor cutreiera satul cu un hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de matasă în care fusese adus și a privit în tăcere spre doi din slujitorii săi de taină, care îl așteptau la treptele cerdacului. Ei au plecat frunțile. Cel mai în vârstă a murmurat: —E un dar femeiesc. Bărbații întrebuințează hangerul. Să dea vracii știre că robul a murit de inimă, a hotărât, întunecat, Mustafa șahzadè. Vtc "V" Când s-a vestit în serai de întâmplarea de la Amasia, Roxelana doamna s-a uimit nespus, frământându-și mânuțele cu degete subțiri. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii, la fel și Harun în umbra lui. Atacul împotriva orașului Bougie dăduse în cele din urmă greș, dar corsarul izbutise, în cele dintâi zile ale anului, să pună mâna pe putere la Alger, după ce-l ucisese cu propriul lui hanger pe fostul stăpân al orașului, în vreme ce acestuia i se făcea masaj la hamam. Algerul nu e, firește, la fel de mare ca Oran sau Bougie; cetatea n-ar fi acoperit nici măcar un cartier din Tlemcen, dar avea totuși înfățișare de oraș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca de obicei. Și, dacă cineva ar fi fost mai atent, ar fi băgat de seamă că lotrul și-a pipăit pistoalele înfipte în chimir când l-a văzut pe hangiu, iar acesta mergea cu mâna stângă sprijinită pe mânerul hangerului de la brâu... S-a oprit totuși la oarecare depărtare de masă. „Poftește de ia loc, să mai schimbăm o vorbă” - l-a îmbiat lotrul. După ce hangiul a privit cu asprime spre hangiță, s-a așezat. Lotrul a început să mănânce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
neînțeles... A dus apoi ulcica cu vin la gură și nu a lăsat-o din mână până nu a sorbit și ultima picătură. ― Și când toate astea s-au petrecut în fața hangiului, acesta a tăcut? Nu a pus mâna pe hanger? - a întrebat plin de revoltă unul dintre cei de față. ― Păi cum să se pună hangiul pirpiriu și mai bătrân cu lotrul, un brad de bărbat tânăr? ― Ce nu face omul la mânie? - a vorbit același bărbat. ― Hangiul își știa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
puternică amprentă feudală. Ziduri ca de cetate, două rânduri de porți din stejar masiv ferecate în fiare și prinse într-o arcadă de piatră; împrejmuiri înalte și mai multe foișoare în care stăteau la pândă arnăuți cu pistoale, puști și hangere. Nimeni n-ar fi cutezat să atace un astfel de domeniu. Numai rușii au cutezat. Și asta s-a întâmplat într-o manieră tipic rusească. Contele clătină de câteva ori din cap. Arăta grav ca un dirijor instalat în fața orchestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru o clipă în cadrul ușii, ca să alunece apoi, fără cel mai mic zgomot, până la pat, să lase jos, sprijinită de perete, o pușcă veche și greoaie din vremea când sanusi se răsculaseră contra francezilor și italienilor și să scoată un hanger lung și ascuțit, proptindu-i încet vârful sub bărbia sa. Gacel Sayah se așeză pe marginea mindirului și apăsă ușor arma, în timp ce mâna cealaltă se lăsă cu putere pe gura celui adormit. Mâna dreaptă a căpitanului țâșni automat spre revolverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aplecându-se și mai mult deasupra lui. Murmură răgușit: — Dacă scoți un strigăt, îți tai beregata. Ai înțeles? Așteptă ca ochii celuilalt să-i confirme că înțelesese și apoi, foarte încet, îi îngădui să inspire, fără să slăbească deloc apăsarea hangerului. Un firișor de sânge începu să curgă pe gâtul căpitanului îngrozit, și în scurt timp se amestecă cu transpirația ce îi scălda pieptul. Știi cine sunt? Făcu semn că da. — De ce mi-ai ucis oaspetele? își înghiți saliva. în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu disperare un mijloc de a scăpa de intrusul în a cărui privire citea o hotărâre de neclintit și se întrebă ce mama dracului făceau oamenii lui de nu-i veneau în ajutor. Targuí-ul își pierdu răbdarea. înfipse mai adânc hangerul și cu mâna stângă îi încleștă gâtul, înăbușind astfel un strigăt de durere ce se zbătea să iasă. — Cine e bătrânul? - insistă. De ce l-au luat? — E Abdul-el-Kebir. O spuse pe un ton care explica totul, dar înțelese că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o binecuvântare a lui Alah, dar îi bătuse ceasul și el o știa. Așteptă ca luna să-și facă apariția deasupra orizontului și ca razele ei, reflectate de sare, să transforme aproape noaptea în zi, și la lumina ei scoase hangerul ascuțit și reteză dintr-o singură tăietură, crudă, puternică și adâncă, gâtul cel alb. Spuse rugăciunea rituală și strânse sângele ce țâșnea clocotind într-una din gerbe. Când se umplu, îl bău încet, călduț încă și aproape palpitând, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
schiță vreun gest. Se întoarse cu fața spre cer și observă stelele, calculând cât mai era până în zori. Căută apoi în jurul lui și găsi locul potrivit: trei metri pătrați de pietriș mare, aproape complet înconjurat de mici stânci negre. Scoase hangerul și începu să scormonească în liniște, îndepărtând cu grijă nisipul, până săpă o groapă de lungimea unui om, adâncă de două palme. Se lumina de ziuă când intră în ea, și prima rază de soare alunecă peste pustiu când terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
capăt acelei situații jenante. Dar își dădu seama că targuí-ul era mai înalt și mai puternic, și chiar în cazul puțin probabil că ar fi putut să-i ia pușca, adversarul său mai avea un revolver, o spadă și un hanger. Singurul lucru pe care-l putea face era să-și ia rămas-bun de la o rapidă înaintare în grad și să se roage ca lucrurile să nu se complice și mai mult. Să moară la douăzeci și opt de ani pentru cineva ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trebui să afli, dacă vrei apă. — Or să-mi moară animalele. Și familia. Nu mă învinovăți pe mine - arătă cu degetul spre el în mod acuzator, împungându-l mereu în piept, încât bătrânul fu cât pe ce să-și scoată hangerul. Unul de-ai tăi, adăugă, un asasin împuțit, a omorât mulți de-ai mei. Soldați care vă apară de bandiți, care caută apă, sapă puțuri și le curăță de nisip. Soldați care pornesc în căutarea caravanelor când se rătăcesc, riscându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei și se bărbieri pe uscat, cum făcea de când își aducea aminte, cu ajutorul hangerului său foarte ascuțit; apoi luă o foarfecă și își tunse părul negru, creț și sârmos atât de scurt, că aproape nu se mai recunoscu după ce se privi din nou în oglindă îndelung. La sfârșit, se duse la mare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fost ceva groaznic, un vis urât, o umilință continuă și insuportabilă, o durere fără margini. Din cauza asupririi străine plâng mierlele și holdele, oftează mamele, și pruncii au somnul bântuit, iar junii strâng pumnii pe mânerele cosoarelor, a coaselor și a hangerelor. Nenorocire, numele tău poartă chipul împăratului și al Vienei! Fericirea răsare din București sau de niciunde altundeva! Așa o fi fost? Chiar așa, dovadă că la 1918 au prins trup istoric vise, nefericiri și vaiete. În paralel cu ele există
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
zise Omar, dar, în aceeași secundă, cineva îl cuprinse de braț: — Ce învârți pe-aici, ori ești nou? Era chiar Hefestion, preferatul lui Alexandru, care dezertase din scenă și mânca un covrig. Omar aproape că nu mai mișca, privindu-i hangerul care îi atârna pe o coapsă, de sub armură. — Dacă ai să taci și doar ai să te uiți cum înghit, nu te vei alege cu mare lucru, fiindcă după masă mă grăbesc să îmi dau de pe mine barba asta de-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Erau singuri și urcară în tăcere pe drumeagul spre Ganj Namé, după ce se odihniseră după masă. Nu găsi nici căldura deșertului și nici forfota din Kerman. Străbătură podul de cărămizi, străjuit de tarabele negustorilor, și apoi Omar zări muntele: un hanger roșiatic, uriaș, înfipt în cocoașele norilor, iar trufia lui nemișcată îi plăcu mai mult ca orice. Ganj Namé era Cartea comorii, asta însemna în persană, iar Islamul lua aurul tuturor. Douăzeci de ani căutaseră în pământ și în piatră comori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mea șapcă o eșarfă roșie de pirat. În lobul urechii stângi mi-am prins un cercel mare de aur, în formă de cerc, pe care l-am găsit la un magazin de noutăți. Am fixat cu un ac de siguranță hangerul din plastic negru de o parte a halatului meu de vânzător. Un pirat nu prea impresionant, veți spune. Și totuși, când m-am privit în oglindă, a trebuit să admit că arătam destul de bine și aveam un aer dramatic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Apoi am mulțumit scumpei bătrâne Fortuna pentru că m-a smuls din ghearele unei morți produse de o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul urechii, eșarfa roșie de satin strălucea în soare destul de tare ca să atragă un taur. Străbăteam cu pași mari și hotărâți orașul, mulțumit că sunt încă în viață, blindându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a trăit viața ca servitoare, supunându-se multor austerități. M-am rugat în speranța că o va ajuta pe mama să lupte împotriva alcoolismului și a hoinărelilor nocturne. Întărit de acest interludiu de rugăciuni, am ascultat cum mi se lovește hangerul de șold. Părea o armă a moralității care mă mâna spre Cartier, fiecare lovitură a plasticului spunându-mi: „Fii curajos, Ignatius. Ai o spadă teribil de iute.“ Începusem să mă simt ca un cruciat. În cele din urmă am traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am acceptat. Minute întregi m-au tot fotografiat, deoarece ca să le fac pe plac am luat diverse poziții artistice. Stând în fața căruciorului de parcă ar fi fost o corabie de pirați, într-una dintre pozele mele deosebit de reușite, mi-am agitat hangerul ținând cu cealaltă mână prora crenvurștiului de tablă. Ca moment culminant am încercat să mă cațăr pe cărucior, dar fizicul meu solid s-a dovedit a fi prea mult pentru vehiculul acela destul de șubred. A început să se rostogolească de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întârziate trăgeau panicate de magnoliile și cameliile lor. — De ce naiba m-am oprit să stau de vorbă cu tine, nebunule? se întrebă tânărul, într-o șoaptă furioasă. E sveterul meu cel mai fin! — Târâtură, strigă Ignatius, zgâriind mai departe cu hangerul. — Dar e îngrozitor! Încercă să fugă, dar Ignatius îl ținea bine de braț cu mâna cu care nu manevra sabia. Trecându-și un deget prin cercelul în formă de cerc al lui Ignatius, tânărul trase de el, șoptind: Aruncă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]