307 matches
-
a fi împreună. Apropierea, vorbirea, privirea, atingerea umană are forță și viață, amintirea e numai gând și vis! Să tot fie ani buni de când am un prieten pe care-l întâlnesc de cele mai multe ori la Irina căreia i-am zis „hangița” pentru că e patroana unui restaurant de la porțile Autogării din Bacău. Restaurantul acesta e un loc prin care drumeții trec, venind și plecând, și de aceea putem zice fără teama de a greși că este un han modern ce încă ține
LA IRINA, „COTNARIUL” E PRIETEN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364754_a_366083]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bătrâne hanuri, bolți cu viță De la răspântiile mele În cari veneau boieri de viță Să soarbă vinuri din ulcele Cu lanuri vii de grâu și aur Cu cai de foc venind din puste Și cu hangițe strânse-n fuste Răpite noaptea de-un balaur Cu lăutari cântând în strună Și cimpoieri doinind cu jale Azi plânge vântul în lagună Toate nimicurile tale Un arsenal de amăgiri Oh, dinastie! Iluzoriu Castelul vostru de ivoriu Și decupat din
HANUL AMINTIRILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348064_a_349393]
-
între cer și pământ! Farmecul de altădată al localurilor era tocmai acela că afară palpita o lume, iar înăuntru alta. Acum peste tot e aceeași! Și totuși, la Bacău, în zona Autogării, „la Irina” a reînviat întrucâtva povestea hanurilor și hangița însăși s-a întors! Acum se călătorește din ce în ce mai mult, căci s-au înmulțit mașinile, ca nisipul. Albastrul de sus, rar îl mai zăresc oamenii pentru că înaintea ochilor, ei au și prin somn mașini. Autogara de la Bacău e o poartă prin
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
puțini-s acei care nu au trecut măcar o dată pragul restaurantului Irinei, din nucleul în care se strânge și se împrăștie o lume de tot felul și de prin toate orizonturile Bacăului, României, Europei..., Autogara. Aici e un han modern. „Hangiță” e, de fapt, Irina, frumoasa fată, cum nu și-o poate închipui nimeni, dacă nu o vede! Noi, în săraca Românie, apăsată tot mai greu, nimic altceva nu avem mai mult decât barurile și restaurantele. Ele sunt la tot pasul
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
atmosfera hanurilor vechi ce încadrează o nesfârșită forfotă, un du-te, vino alert al oamenilor ce vin și pleacă. Cine să treacă pe la Irina, ca să nu își spună: „am trăit să intru la Hanul de poveste și să revăd o hangiță care mi-a furat mințile”! Acest loc de popas mirific, rustic și deopotrivă modern, ambele într-o atmosferă armonioasă și pe potriva plăcerii tuturor, e „hanul artiștilor”...! Se numește Restaurantul „Irina” și e clădit întru binele soartei drumeților, chiar alături de peroanele
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
cu coperte albastre, pe care le-a completat cu fidelitate tot timpul vieții, iar acesta, la rândul lui, lecturează din creația artistică a lui Florin. Amfitrioană este, de fiecare dată, Tina, soția lui Florin, care, asemeni Ancuței, frumoasa și spirituala hangiță a lui Sadoveanu, creează cadrul favorabil derulării dialogului dintre cei doi și, totodată, prin intrarea sau ieșirea discretă din scenă, delimitează cele zece episoade. Recurgând la tehnicile cinematografice, scriitorul aduce în actualitate evenimente petrecute în urmă cu câteva luni (furtuna
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
pe Gary la o masă ceva mai retrasă. Cum îl zări, Gary îl și luă în primire. - Pe unde-mi umbli, amorezule? - Pe la dracu'... - Bravo, bătrâne, eu te-aștept aici de aproape un ceas iar tu, poftim, umbli după fusta hangiței! Poate dai de belea cu Mike, teleleule... - Mai ține-ți gura și lasă-mă-n pace. N-am chef de glume. - Să-ți fie de bine! După cât ești de-nsetat de muiere, cred c-ai încins-o un pic, zi
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
cele de demult - care-acuma-s oale și ulcele, ca să bem noi vin din ele - umblau ca niște albine, împodobite cu șiraguri de mărgele și năframe nemțăști, vamă cu care negustorii cei însetați de vin și de ochii dulci ai hangițelor le cumpărau bunăvoința. Și uite-așa, stătea Ancuța la mângâiat ca mâța la dezmierdat. Da’ și localnicii noștri și-au ostoit poftele lumești la Hanu Ancuței, în drumurile lor săptămânale la Târgu’ de la Tuchilați, deschis târgoveților exact acum 167 de
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
spre dimineață, am mai trecut un munte, Tot la pas, pe cărări necunoscute și abrupte, Ajungând în satul Laz, la casa lui nea Ghiță, Iar de acolo am luat-o prin satul Poienița, Sperând că voi găsii pe frumoasa lui hangița. Am întâlnit prin zonă oameni cu un har aparte, Care duceau cu ei gânduri multe și deșarte, Într-o grădină, din satul Hațegana, o bătrânică, Impodobea, jelind, șapte cruci, cu flori de câmp, Zicând că aici îi este soțul, părinții
PE CĂRĂRILE SATELOR DIN VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370886_a_372215]
-
Soarelui, îl traversează printr-un tunel păzit de Scorpii, la vederea cărora orice alt om ar fi murit, iar după douăsprezece leghe intră în Grădina Zeilor, alcătuită din minerale de culoare roșie și albastră, apoi ajunge la malul mării, unde hangița Siduri, speriată de apariția lui, îl privește cu neîncredere: "Dacă ești cu adevărat Ghilgameș care l-a ucis pe paznicul pădurii, dacă l-ai doborât pe Humbaba, ce locuia in pădurea Cedrilor, dacă, în cheile munților, ai omorât lei, dacă
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
îngăduit să fie îngropat, șapte zile și șapte nopți, până ce l-au năpădit viermii. De când m-a părăsit, nu mai înțeleg nimic din viață, și nu încetez să tot umblu, ca un vânător care întinde capcane, în inima pustiului...” Atunci hangița Siduri îl ajută să dea de urma corăbierului lui Uta-Napiștim, singurul în măsură să-l conducă spre îndepărtatele ținuturi ale nemuririi: "Spune-mi, cum te cheamă? Eu sunt Urșanabi și țin de Uta-napiștim cel de pe tărâmuri îndepărtate." Ghilgameș îi spuse
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Acasa > Strofe > Timp > EI SI CE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ei, și ce dacă nu-mi vorbești curând, o să mă fac hangiță s-ademenesc vreun trecător să crapi de ciudă, măi bădiță. Stai după colț și mă pândești!? degeaba stai că nu-mi mai pasă s-au dus și florile din ram și iarba s-a făcut de coasă iar luna doarme-acum
EI SI CE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370235_a_371564]
-
trăiește-o , sugerează poetul. „Azi... să trăim azi cât într-o viață,/iar mâine e mister”. „și-apleacă la pământ mohorul,/și zburdă, zburdă ca un mânz prin luncă/ ...Cât încă sprinten îți este piciorul”! (Mânzul) „Ulcioare” Același ulcior, altă hangiță. Timpul se scurge și ne plimbă cu el până ne varsă și ne face oale și ulcele. ”Ulcioare/care merg la apă și se sparg” sau... care nu merg de multe ori la apă. „Omnia mea mecum porto”. Întotdeauna mi-
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
terasă. Fiind înaintea de plata chenzinei întâi (avansul) nu prea era aglomerat. Nu știam ce reguli sunt pe aici, la o unitate așa de,,celebră'', așa că l-am lăsat pe magazioner să acționeze. Curiozitatea mă rodea, așteptând să văd cine știe ce hangiță, căci prin minte îmi treceau multe birturi și restaurante pe unde umblasem, și mă așteptam la orice. Până acum nimic senzațional! Am căutat o masă puțin mai izolată și ne-am ocupat locurile. M-am plasat în așa fel încât
BIOGRAFIA TUCHILATEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359074_a_360403]
-
Cluj de Marietta Sadova, cu decorurile lui Liviu Ciulei, iar traducerea din engleză a textului tragediei shakespeariene o făcuse Florian Nicolau. Pe Desdemona o interpreta actrița Emilia Hodiș Croitoru. Surpriza mea aniversară de astăzi este cadoul cu cele 10 afișe: Hangița, cu premiera din 24 nov. 1953, Mireasa desculță din stagiunea 1951-52 la care Radu avea ca asistent pe Ion Hândoreanu, (1m/.75m), Cetatea de foc, 1951-52, ca a 4-a premieră, Lupii, cu spectacolul din 29 ianuarie 1953, asistent de
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
1m/.75m), Cetatea de foc, 1951-52, ca a 4-a premieră, Lupii, cu spectacolul din 29 ianuarie 1953, asistent de regie același Ion Hândoreanu, Citadela sfărâmată, Suflete tari, alături de un tandem cu Viața începe din nou 6-8 dec. 1952 și Hangița, 9-10 dec 1952. Priviți afișul la piesa Trei surori, 29 octombrie 1953,pe textul lui A.Cehov, ca a șasea premieră Gaițele din stagiunea 1955-1956, ca al 200-lea spectacol, în 3 martie 1956, unde se menționează că Dorina Stanca
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
unicei iubiri adevărate a lui Radu și nu mai puțin ca actriță, sosită cu trena succeselor de la Cluj. Care a fost primul rol jucat pe scena teatrului la Sibiu? -D.S.: Cel dintâi rol a fost Mirandolina, rolul principal din Hangița lui Goldoni, în regia lui Radu Stanca, cu scenografia Olgăi Muțiu. Primele reprezentații au fost la Tălmaciu, și alte comune din jurul orașului. Au urmat apoi vreo 10 reprezentații la Sibiu, cu un succes enorm. Apoi alte spectacole. -A.S.: Pe
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
a avut nicio reacție, ca dovadă că pentru un copil nu contează un asemenea amănunt, căci mama este mamă, indiferent de culoarea părului. -A.S.: Deși mă tem să nu vă obosesc cu asemenea întrebări, stimată Doti Stanca, imediat după Hangița, de care alte spectacole vă aduceți aminte acum? -D.S.: O altă premieră a fost Viața începe din nou de scriitorul sovietic V. Subco, spectacol în care jucam rolul unei cântărețe de local cu misiune de spioană. Orașul s-a
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
cu vreo vorbă aruncată în vânt. Acum, odată cu primele raze de soare, se citea pe chipul lui Valdescu tristețea și amărăciunea neîmplinirii. În cele din urmă se opriră la un han să-și potolească foamea și să-și odihnească armăsarii. Hangița, o fată tânără și rumenă la față, îi întâmpină cu voioșie: - Bine ați venit, boieri dumneavoastră! Sunt bucuroasă că domniile voastre îmi calcă pragul, acum dimineața când alții se pregătesc de plecare. După fețe presupun că ați călătorit toată noaptea!? Dar
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
ați venit, boieri dumneavoastră! Sunt bucuroasă că domniile voastre îmi calcă pragul, acum dimineața când alții se pregătesc de plecare. După fețe presupun că ați călătorit toată noaptea!? Dar nu-i bai! Paturile cu așternuturi curate vă așteaptă! - Nu poposim mult, hangițo dragă, îi răspunde căpitanul. - Atunci ospătați-vă și bucurați-vă așa cum fac boierii de rang! - Dorim să ne potolim foamea și setea. Un argat să dea fân și apă animalelor că în curând pornim din nou la drum. - Ești grăbit
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
late, Dar mi-au fost strâmte mereu... Mă strâng hainele la șale, Părul nu mai este des; Vorbele ies mai domoale, Căutând alt înțeles... Beau singurel la vechiul han; Vinul n-are niciun gust. Mă simt eu însumi... bolohan, Că hangița nu-mi dă... must. . Referință Bibliografică: Beau singurel la vechiul han / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 642, Anul II, 03 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
BEAU SINGUREL LA VECHIUL HAN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343687_a_345016]
-
spre dimineață, am mai trecut un munte, Tot la pas, pe cărări necunoscute și abrupte, Ajungând în satul Laz, la casa lui nea Ghiță, Iar de acolo am luat-o prin satul Poienița, Sperând că voi găsii pe frumoasa lui hangița. Am întâlnit prin zonă oameni cu un har aparte, ... Citește mai mult Am urcat pe Valea Vințului, până la izvor, Pe cărări de munte, unde poveștile sunt multe,Gustând din toate ale pădurii, cu plăcere și cu dor. M-am oprit
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
spre dimineață, am mai trecut un munte,Tot la pas, pe cărări necunoscute și abrupte,Ajungând în satul Laz, la casa lui nea Ghiță,Iar de acolo am luat-o prin satul Poienița,Sperând că voi găsii pe frumoasa lui hangița.Am întâlnit prin zonă oameni cu un har aparte,... XII. IUBITO DĂ-MI O VIAȚĂ, de Dan Ioan Groza, publicat în Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016. Iubito dă-mi o secundă în care să închid ochii, iar următoarea
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
nedeslușită transparență-n care mai întrezăresc printre spasme un rest din verdele speranței înghițit pe nemestecate și-mi înfloresc pe limbă mărăcini tot așteptând să cadă iarăși peste lume brocartul răcoros al nopții sub care luna-și răcorește rotunjimea de hangiță învăluindu-mă -n fuiorul de lumină sub care redevin cutezător descifrând în taina hărții peretelui scorojit de soare peste zi poarta tărâmului unde cernită-n văluri de păienjeniș așteaptă lira lui orfeu încă visând la veacul de înfrunzire-a pietrei
ÎNCĂ VISÂND de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371447_a_372776]
-
un balans între fantasmagoric și aievea, din care se iscă o nălucire de supranatural. Dar se poate și ca întâmplarea, cu aburul ei de stranietate, să nu aibă nimic nefiresc, eroul fiind tulburat, într-o noapte întunecoasă, de farmecele unei hangițe drăcoase și pline de nuri. La conac e o poveste cu un subiect înrudit, dar mult mai palidă. Kir Ianulea, adaptare după nuvela Belfagor arcidiavolo a lui Machiavelli, evocă o atmosferă de început de secol. E vorba de un București
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]