179 matches
-
afinitate diferite peptide derivate din proteinele parazitului Plasmodium falciparum, pe care le prezintă către limfocitele T citotoxice CD8+, care vor ataca paraziții în timpul etapei de dezvoltare intracelulare hepatice. Protecție împotriva formei severe de malarie pare a fi conferită și de haplotipul de clasa a II-a. Există și alte exemple de boli infecțioase în care anumite alele HLA pot conferi rezistență sau susceptibilitate, dintre acestea făcând parte și infecția cu virusul HIV (Carrington et al., 1999). 6.6.3. Genele HLA
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
și col. (21) indică o asociere între unele componente de bază ale insulinorezistenței (obezitatea, dislipidemia, hipertensiunea) cu polimorfismul unui singur nucleotid al genei candidate a LPL (lipoproteinlipaza). Unele modificări de asociere în structura genei studiate pentru o transmitere de tip haplotip a putut evidenția o relație pozitivă cu insulinorezistența, cel puțin în populația mexican-americană. O creștere a activității LPL ar putea fi responsabilă de disponibilitatea crescută de AGL pentru utilizarea în mușchi sau în ficat (28, 67, 74, 91). Relația adiponectinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
substanțe toxice la acțiunea unor medicamente. Se consideră că genomul uman conține cel puțin 10 milioane SNPs, care se află atât în gene, cât și în regiunile care nu codifică proteine. Seturile de SNPs par a fi moștenite în bloc (haplotipuri). Aproximativ 60% dintre genele cunoscute au cel puțin un SNP cu o frecvență de 1% sau mai mare. 4.2.2. Recombinările O altă sursă de variație interindividuală este reprezentată de recombinare - producerea unor combinații genetice. Recombinarea cromozomială poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
homozigot 814/814 nu conferă nici el risc pentru DZ tip 1. Mai recent s-a sugerat clasificarea alelelor de clasa I în 3 grupe denumite: IC(+), ID(+) și ID(-), împărțire bazată pe numărul de repetiții VNTR dar și de haplotipurile pe care se află aceste alele (Stead et al., 2000). Toate alelele de clasa I sunt predispozante, cu excepția alelelor de tip ID(-) și numai atunci când acestea sunt transmise de la tată heterozigot pentru alele clasa I tip ID(-)/clasa a III
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
acestea sunt transmise de la tată heterozigot pentru alele clasa I tip ID(-)/clasa a III-a (Stead et al., 2000). Alelele de clasa I de tip ID(-) pot fi deosebite de celelalte alele de clasa I prin prezența pe un haplotip care conține o variantă MspI- particulară la nivelul genei IGF2 aflată „downstream” de gena insulinei, ceea ce arată că efectul INS-VNTR este influențat de haplotipurile învecinate și sugerează că IDDM2 ar putea avea de fapt o etiologie multi-locus (Stead et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
de tip ID(-) pot fi deosebite de celelalte alele de clasa I prin prezența pe un haplotip care conține o variantă MspI- particulară la nivelul genei IGF2 aflată „downstream” de gena insulinei, ceea ce arată că efectul INS-VNTR este influențat de haplotipurile învecinate și sugerează că IDDM2 ar putea avea de fapt o etiologie multi-locus (Stead et al., 2000). Există, de asemenea, un grup de alele de clasa a III-a „superprotectoare”, prezente doar la 6,25% dintre pacienții diabetici (Bennett et
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
multi-locus (Stead et al., 2000). Există, de asemenea, un grup de alele de clasa a III-a „superprotectoare”, prezente doar la 6,25% dintre pacienții diabetici (Bennett et al., 1995; Bennett et al., 1996) și care se află pe un haplotip „superprotector” care a primit numele de Very Protective Haplotype - VPH, spre a fi deosebit de haplotipurile de clasa a III-a obișnuite (Protective Haplotypes - PH). Alelele de clasa a III-a „superprotectoare” au fost denumite și alele tip IIIB, iar cele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
III-a „superprotectoare”, prezente doar la 6,25% dintre pacienții diabetici (Bennett et al., 1995; Bennett et al., 1996) și care se află pe un haplotip „superprotector” care a primit numele de Very Protective Haplotype - VPH, spre a fi deosebit de haplotipurile de clasa a III-a obișnuite (Protective Haplotypes - PH). Alelele de clasa a III-a „superprotectoare” au fost denumite și alele tip IIIB, iar cele de pe PH au fost denumite alele de tip IIIA (Stead et al., 2000). Interesant, ca
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
Barratt și colaboratorii, analizând un număr de aproape 3000 de familii cu DZ tip 1 (printre care și 287 de familii din România) ajung la concluzia că nu există o diferență semnificativă în ceea ce privește protecția pentru DZ tip 1 conferită de haplotipurile VPH față de PH. Mai mult, polimorfismele -23HphI A/T și +1140 A/C de la nivelul genei insulinei nu pot fi excluse ca fiind etiologice. În consecință, autorii ajung la concluzia că DZ tip 1 este asociat cu o regiune de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
1994). Interesant de remarcat că în aceeași regiune cromozomială a fost descris și un locus de asociere cu sindromul MEN-1 (Multiple Endocrine Neoplasia-1) (Sawicki et al., 1997). Ulterior, studiul a peste 2000 de familii ASP a evidențiat chiar și un haplotip format din alelele a doi markeri (D11S1917 și H0570 polyA) ce pare a fi protector (Nakagawa et al., 1998). Mai multe gene candidate au fost localizate în regiunea locusului IDDM4 de pe cromozomul 11. Dintre acestea fac parte gena ZFM1 (Zinc
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
a fost localizat în final pe cromozomul 18q21 (Merriman et al., 1997; Merriman et al., 1998, Merriman et al., 2001). Tony Merriman și colaboratorii, analizând un număr de 1708 familii din 7 țări (printre care și România), au descris un haplotip diabetogen (denumit „10-2-4”) format din diferite alele ale markerilor: 129, II-IO43 și 56-D18S487 (Merriman et al., 1998). Mai multe gene candidate au fost identificate în regiunea IDDM6. Una dintre aceste gene (DCC) este asociată cu unele forme de cancer colorectal
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
CC vs GG) și reducerea riscului pentru varianta rs 4886605 (OR 0,61). Nu s-a putut constată o diferență în funcție de statusul AgHBs pozitiv sau negativ în ceea ce privește variantele genetice rs 4886605 și rs 464621 [7]. Raportându-se la cele 6 haplotipuri majore, rezultate din analiza acestor variante genetice, s-a constatat că cel mai semnificativ risc se înregistrează pentru haplotipul TTAC/CCAG (OR 1,76). CYP1A2 Studiul polimorfismului CYP1A2-3860 G>A, în raport cu statusul fumător/nefumător, a evidențiat un risc semnificativ crescut
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
diferență în funcție de statusul AgHBs pozitiv sau negativ în ceea ce privește variantele genetice rs 4886605 și rs 464621 [7]. Raportându-se la cele 6 haplotipuri majore, rezultate din analiza acestor variante genetice, s-a constatat că cel mai semnificativ risc se înregistrează pentru haplotipul TTAC/CCAG (OR 1,76). CYP1A2 Studiul polimorfismului CYP1A2-3860 G>A, în raport cu statusul fumător/nefumător, a evidențiat un risc semnificativ crescut de CHC la fumătorii purtători ai genotipului homozigot GG, dar nu și pentru genotipurile GA, ĂĂ sau combinații ale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
A, în raport cu statusul fumător/nefumător, a evidențiat un risc semnificativ crescut de CHC la fumătorii purtători ai genotipului homozigot GG, dar nu și pentru genotipurile GA, ĂĂ sau combinații ale lor [8]. Un alt studiu a evidențiat asocierea semnificativă a haplotipului major - 3860 G/3113G/5347C (OR 1,65) cu riscul de CHC în populația generală și mai importantă la mării fumători (OR 2,69) [9]. S-au elaborat mai multe ipoteze care fac plauzibilă intervenția polimorfismelor genetice ale CYP1A2 - 3860G
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
primă metaanaliză care a studiat asocierea polimorfismului XRCC1 Arg399Gln cu riscul de CHC nu a evidențiat prezenta acestei asocieri, chiar după stratificarea etnică, considerând însă că o limită a studiul o reprezintă lipsa analizei celorlalte două SNP majore și a haplotipurilor rezultate din combinația setului de alele implicate [58]. O metaanaliză din anul 2012, focalizata pe cele trei polimorfisme ale genei XRCC1: Arg194Trp, Arg399Gln și Arg280His, care include studiul a 2075 pacienți cu CHC și 2604 subiecți de control nu regăsește
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
scăzut față de CHC față de purtătorii uneia sau ambelor alele A. Alela G a SNP XRCC4 rs 1805377 reprezintă un marker genetic de risc scăzut pentru CHC, genotipurile AG și GG având și un prognostic mai bun de supraviețuire. De asemenea, haplotipul XRCC4 G-C-G-T-G se asociază cu scăderea riscului de dezvoltare a CHC [68]. Repararea erorilor de împerechere (MMR) Genele MMR (mismatch repair) au un rol major în menținerea fidelității de replicare a ADN și în stabilitatea genica, protejând genomul de apariția
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
și TȚ se asociază cu creșterea riscului CHC la nebăutori, dar fumători (OR 1,70) [104];polimorfismul ÎL-10/-592 genotipul CC și ÎL-10/1927 genotipul ĂĂ se asociază cu creșterea riscului CHC, cel mai mare risc fiind conferit de homozigotismul haplotipului C-A [105]. Într-o metaanaliză se constată că pacienții care prezintă alela C ÎL-10-592*C au o creștere a riscului, în timp ce polimorfismul ÎL-10-1082G/A nu se asociază cu riscul [106]. Polimorfismul ÎL-12 și haplotipul ÎL-12A nu se asociază cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
risc fiind conferit de homozigotismul haplotipului C-A [105]. Într-o metaanaliză se constată că pacienții care prezintă alela C ÎL-10-592*C au o creștere a riscului, în timp ce polimorfismul ÎL-10-1082G/A nu se asociază cu riscul [106]. Polimorfismul ÎL-12 și haplotipul ÎL-12A nu se asociază cu prezența infecției VHB și riscul de dezvoltare a CHC [107]. Polimorfismul interleukinei 16 rs11556218, alela G se asociază cu o susceptibilitate crescută pentru CHC, la subiecții cu infecție VHB [108]. Studiul polimorfismelor regiunii promotoare ale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
dezvoltare a CHC [107]. Polimorfismul interleukinei 16 rs11556218, alela G se asociază cu o susceptibilitate crescută pentru CHC, la subiecții cu infecție VHB [108]. Studiul polimorfismelor regiunii promotoare ale genei ÎL-18 evidențiază că alelele -148C,+8925G și +13925C, ca și haplotipul 3 (TCGC) se asociază cu creșterea riscului CHC la populația cu infecție VHB [109]. În cadrul polimorfismului receptorului ÎL-23 (ÎL-23R) sunt prezente două variante: ÎL-23R rs 6682925 (CC vs TȚ/TC) și ÎL-23R rs 1884444 (GG vs TȚ/TG) care cresc
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
și având semnificație prognostica. Studiul a trei SNP la nivelul genei receptorului leptinei (LEPR) a evidențiat că polimorfismele Lys 109Arg și Gln 223 Arg se asociază cu o susceptibilitatea crescută la dezvoltarea CHC la pacienții cu infecție cronică virală B. Haplotipurile 109Lys-656Lys-223Arg și 109Arg-656Asn-223Arg au risc crescut pentru CHC, în timp ce haplotipurile 109Lys-656Lys223Gln și 109Lys-656Asn-223Gln au efect protector [118]. POLIMORFISMUL METALOPROTEINAZELOR MATRICEALE (MMP) Sub termenul de MMP se desemnează un grup de enzime proteolitice, care au rol în remodelarea matricei extracelulare (MEC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
genei receptorului leptinei (LEPR) a evidențiat că polimorfismele Lys 109Arg și Gln 223 Arg se asociază cu o susceptibilitatea crescută la dezvoltarea CHC la pacienții cu infecție cronică virală B. Haplotipurile 109Lys-656Lys-223Arg și 109Arg-656Asn-223Arg au risc crescut pentru CHC, în timp ce haplotipurile 109Lys-656Lys223Gln și 109Lys-656Asn-223Gln au efect protector [118]. POLIMORFISMUL METALOPROTEINAZELOR MATRICEALE (MMP) Sub termenul de MMP se desemnează un grup de enzime proteolitice, care au rol în remodelarea matricei extracelulare (MEC) și prin această în proliferarea, diferențierea, migrarea și invazia celulară
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
că purtătorii genotipurile MMP14 + 6767G/A și +7096C/ C au un risc mai scăzut față de CHC, față de genotipurile sălbatice. Purtătorii genotipului MMP14 + 7096TC/CC au mai frecvent prezenta anti-VHC și substrat cirotic. Pe baza celor șase SNP s-au construit haplotipuri și diplotipuri care au susceptibilitate diferită față de CHC [122]. Polimorfismele MMP2 C-1306T și MMP9 C-1562T au fost investigate nu numai în relație cu riscul de CHC, dar și de recurenta după transplantul hepatic. Pentru varianta heterozigota a SNP MMP-2 C-1306T
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
afectând mai ales femeile. Este caracterizat prin apariția la același individ a două sau mai multe din următoarele afecțiuni: boală Addison, boală Graves Basedow, tiroidite de etiologie autoimună, T1DM, hipogonadism primar, miastenia gravis, boală celiacă. Majoritatea afecțiunilor sunt asociate cu haplotipurile HLA: A1, B8, DR3 (DQA1*0501, DQB1*0201) și DR4 (DQA1*0301, DQB1*0302). Deoarece majoritatea componentelor sindromului prezintă o lungă fază prodromală în care autoanticorpii sunt prezenți anterior dezvoltării afecțiunii, eforturile actuale sunt concertate în vederea stabilirii dacă medicația imunosupresivă
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
și f (unde f este alela recunoscută de enzima de restricție), iar polimorfismul este notat FokI T/C (cod acces în dbSNP rs10735810). Unele studii in vitro au demonstrat o transcriere aproape dublă a genei VDR în celulele care poartă haplotipul FF (Gross et al., 1998), ceea ce poate avea implicații funcționale. Alte polimorfisme de tip RFLP induse de enzime de restricție în gena VDR sunt BsmI A/G (alele notate și b/B) și ApaI G/T (alele notate a și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
regiunii 3’ netranscrise a genei (Haussler et al., 1998). Au fost efectuate mai multe studii privind eventuala asociere a polimorfismelor FokI, BsmI, ApaI și Taq1 din gena VDR cu diabetul de tip 1. În 1997, McDermott et al., raportează asocierea haplotipului „bAT” cu diabetul insulino-dependent pe un lot format din asiatici de origine indiană din Marea Britanie, haplotipul BAT părând a conferi protecție (McDermott et al., 1997). Datele privind asocierea polimorfismelor VDR cu riscul pentru DZ tip 1 au fost confirmate pe
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]