100 matches
-
în esența lui. Pe de altă parte, dacă le-am traduce în termeni istorici, ele au ceva din puterea de cuprindere și din deschiderea Renașterii. Capacitatea lui de intuire a umanului apare, elocvent, și în discursul pe care, prefăcut în harpie (făptură fabuloasă semănând a vultur și prezidând pedepselor, furtunilor și morții), îl ține naufragiaților care îl izgoniseră pe ducele de Milan. El este, în concizia și necruțarea lui, un model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă și malițioasă a lui Ariel. A doua oară când, luându-și chip înspăimântător de harpie, adresează grupului regal elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este decisiv. Prin el provoacă prima reversie de ordin moral a personajelor, dintre cele două ale desfășurării
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mă ascund sub caftanul lui“, adică al lui Caliban, lungit la pământ de spaimă că măscăriciul este: „Un duh trimis pe capul lui“ să-l chinuiască. În sfârșit, într-un registru mai înalt, la apariția și la dispariția lui, ca harpie, în fața grupului regal. Însoțit, la apariție, și de fulgere, tunetul funcționează aici ca o punctuație cosmică și amenințătoare a cuvintelor de înfierare pe care le rostește Ariel. Însă grațiosul spirit preferă, ca modus operandi, efectele muzicale: muzică de instrumente iluzorii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
introduse de o „Muzică solemnă și stranie“, „intră mai multe făpturi, pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu fel de fel de strâmbături și jimbături și iau cu ele masa“. Spectacolul și audiția pot o clipă da impresia că sunt un pur
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
curat. Deși situația psihologică e foarte ofertantă (a se vedea cum a tratat Marin Preda subiectul într-o superbă nuvelă de tinerețe 145), confruntarea cu propria moarte transformă clorotica făptură într-o banală țață pusă pe ceartă (nu într-o harpie!). Posibila "dramă" glisează aici înspre comedie, iar scena finală amintește, și prin limbaj, de caragialianul "proces" al clondirului cu mastică. Tot în notă comică (mai exact: parodică) dramatizează Lovinescu, în lipsa altor surse de inspirație, episodul mitologic al răzbunării încornoratului Vulcan
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ei gingașe și fragede, din zâmbetul ei plutitor și fericit: o biată figură brăzdată de durere și un trup frământat sub biciuirea unei puteri lăuntrice". Ce forță bizară declanșase oare cumplita transfigurare, făcând din făptura vaporoasă, cu aer feciorelnic, o harpie răzbunătoare? Îl va fi iubit Mab atât de mult pe acel bărbat, încât suferința ei din amor să atingă intensități patologice, la limita nebuniei, aducându-i "pete de sânge în ochi"? Nici vorbă. De vină pare să fi fost tot
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
INFERN În vremurile de mult apuse, se credea că Hades, fratele lui Zeus, este zeul neîndurătoarei morți și al umbrelor muncite în negurile Tartarului. Pământenii muritori care-i supărase pe zei, coborau în infern să-și capete osânda. Geniile infernului:harpiile, erininiile și eumenidele hidoase, îi supuneau la cazne pe cei ajunși în acel loc. Cei cu credința în zei, porneau spre insulele fericirii, luminii și vieții eterne numite Câmpiile Elizee. Hades plictisindu-se în adâncurile infernului, se căsătorește cu Persefona
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
descătușare, ca răsplată pentru meritele lui, dar și de drag, făcând din măguliri un șir de tandre încuviințări și adresări: „Gingașul [sau minunatul sau fermecătorul] meu Ariel“; „Duh destoinic!“; „Ei, bravo!“; „Întocmai cum ți-am cerut“; „Vedenie măiastră, Ariel“; „ Pe harpie-ai făcut-o, Ariel / Cu mare meșteșug, - fermecătoare! Cum te-ai surpat asupra lor!“; „Hai, vino, vrednicie!“; „E bine, păsăruică!“; „Mare diavol!“ (My tricksy spirit!); „Îmi place, vrednicie!“; „copile“ (My Ariel, chick). Oricine simte că între cei doi se instituie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de tei care o apăra de vânturi (știm bine că insula este adesea bântuită de furtuni, de bună seamă reci, de vreme ce înrobitul Caliban este silit să strângă atâtea lemne și să întrețină focul), și după ce trezise în ei, prefăcut în harpie, sfâșietoare remușcări și grea durere, Ariel, întrebat de Prospero, îi spune în ce hal i-a lăsat: „Îi ține vraja / Atât de strâns încât, de i-ai vedea, / Te-ai îndura de ei. Crezi tu, spirit, că da? / — Eu, să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în esența lui. Pe de altă parte, dacă le-am traduce în termeni istorici, ele au ceva din puterea de cuprindere și din deschiderea Renașterii. Capacitatea lui de intuire a umanului apare, elocvent, și în discursul pe care, prefăcut în harpie (făptură fabuloasă semănând a vultur și prezidând pedepselor, furtunilor și morții), îl ține naufragiaților care îl izgoniseră pe ducele de Milan. El este, în concizia și necruțarea lui, un model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă și malițioasă a lui Ariel. A doua oară când, luându-și chip înspăimântător de harpie, adresează grupului regal elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este decisiv. Prin el provoacă prima reversie de ordin moral a personajelor, dintre cele două ale desfășurării
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mă ascund sub caftanul lui“, adică al lui Caliban, lungit la pământ de spaimă că măscăriciul este: „Un duh trimis pe capul lui“ să-l chinuiască. În sfârșit, într-un registru mai înalt, la apariția și la dispariția lui, ca harpie, în fața grupului regal. Însoțit, la apariție, și de fulgere, tunetul funcționează aici ca o punctuație cosmică și amenințătoare a cuvintelor de înfierare pe care le rostește Ariel. Însă grațiosul spirit preferă, ca modus operandi, efectele muzicale: muzică de instrumente iluzorii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
introduse de o „Muzică solemnă și stranie“, „intră mai multe făpturi, pregătind o masă bogată; dansează în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu fel de fel de strâmbături și jimbături și iau cu ele masa“. Spectacolul și audiția pot o clipă da impresia că sunt un pur
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pornește de la un fapt ce ține de mediul polițienesc și al sălilor de tribunal. Subiecte similare au și următoarele cărți: Nopți albe la judiciar (1972), subintitulată „nuvelă inspirată dintr-un caz rezolvat de lucrătorii de la Miliția orașului Câmpina”, romanul Zborul harpiilor (1972), mai bine realizat sub raportul coagulării faptelor decât cele precedente, dar tezist, cu antiteze marcate ideologic (comuniști și legionari, eroism și ticăloșie etc.), așa cum vor fi și Baladă pentru locotenent (1975), Înfrângerea lui Thanatos (1977), Paloma și taifunul (1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
amestec reușit de realitate și ficțiune, de călătorii în timp și în spațiu, căruia i se adaugă interferența cu absurdul și umorul negru. SCRIERI: Drum spre liniște, București, 1965; Ultima declarație, București, 1967; Nopți albe la judiciar, București, 1972; Zborul harpiilor, București, 1972; Baladă pentru locotenent, București, 1975; Înfrângerea lui Thanatos, București, 1977; Paloma și taifunul, București, 1979; Noaptea despărțirilor, cu o prezentare de Fănuș Neagu, București, 1980; Titus Bostan și ziditorii lumii, București, 1981; Sărutul meu pentru întreaga lume, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
Odeon TV, deschide imediat subiectul despre colaboratoarele familiale și despre menajerele străine, în particular cele românce. "Familiile italiene ne spune aceasta trebuie să se teamă de femeile de o anumită naționalitate, mai precis de românce. Sunt în totalitatea lor niște harpii, interesate doar de bunurile și patrimoniul celor pe care îi asistă". Și completează: "în timp ce o italiancă, sau o doamnă de altă naționalitate va folosi cu siguranță pe parcursul serviciului său doar un comportament profesional și corect, româncele sunt,din păcate, diferite
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
de orice bun". După cum se observă avem un discurs aberant, sunt aruncate infamii gratuite în timpul unei emisiuni în direct fără ca să fie folosit creierul. Dar nimeni, nici măcar moderatoarele nu o întrerup. Nimeni nu îi contestă teorema demențială "menajeră româncă egal harpie". Păcat că această răsadniță de ură și de falsitate nu a luat în considerare un mic aspect: prezența în Italia a unei înferocite patrule de corespondenți români. În fiecare zi ochii și urechile profesioniste ale jurnaliștilor români înregistrează, evaluează, cântăresc
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
din gelozie, ură, furie, și nicidecum din iubire. Acesta să fi fost adevărul și în ce privește dorința mea pentru Hartley? Scopul întregii operații, a întregii obsesii să fi fost acela de a mă determina să văd în ea, până la urmă, o harpie, o vrăjitoare semi-conștientă, turbulentă, nedemnă de dragostea mea, pe care aș fi izgonit-o cu dezgustată ușurare? James îmi spunea că voi ajunge să o văd ca pe o zână rea, și pe urmă am s-o iert. Dar faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care o va aborda. Apărător al conduitei oneste În relația generală om-mediu, nu pot rămâne pasiv Într’o fațetă particulară a aceleiași dreptăți. De mai bine de o lună, niște „păsări“ care lasă În urmă o duhoare scârboasă, precum harpiile mitologiei grecești, Împuțesc cu găinațul lor ucigaș pământul unui popor mândru și onest, care a „Îndrăznit“ să și-l apere În fața unei invazii deliberate, făptuită În numele unei dreptăți mai mult decât Îndoielnice. De fapt, În fața intereselor unor oameni fără căpătâi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mândru și onest, care a „Îndrăznit“ să și-l apere În fața unei invazii deliberate, făptuită În numele unei dreptăți mai mult decât Îndoielnice. De fapt, În fața intereselor unor oameni fără căpătâi și dumnezeu de dincolo de ocean. Urmarea? Vor pieri cu toatele, precum harpiile de mâna fraților divini Zetes și Calais. Care acum sunt unul, Îl cheamă Slobodan Miloșevici; dar e multiplicat de 10 milioane de ori, prin fiecare sârb. Care, fiecare, știe ca provincia Kosovo Îi aparține, ca leagăn al statului medieval sârb
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tatăl sau dătătorul cailor. Or, calul are legătură cu lumea infernului, ceea ce evidențiază încă o dată caracterul de "stăpân al Pământului" al zeului. Puterea sa primordială este indicată și de formele gigantice sau monstruoase ale copiilor lui: Orion, Polifem, Triton, Antaios, harpiile etc. În calitatea sa de Posis Das, spiritul masculin al fertilității locuind pământul, cum îl concepea Willamowitz, zeul adus de indo-europeni putea fi comparat cu zeii suverani și fecundatori, "stăpâni ai Pământului", ai religiilor mediteraneene și orientale 3. Devenind în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]