56 matches
-
legii fundamentale. Instituțiile statului au fost reorganizate, legile au fost modernizate, iar învățământul, moda vestimentară, artele și stilul de viață de tip occidental au fost încurajate. Hatișeriful de reformă din 1856 a urmărit să pună în practică promisiunile Tanzimatului. Acest hatișerif avea prevederi clare cu privire la statutul nemusulmanilor. În mod oficial noile reglementări scoteau în afara legii convertirea forțată la islam și aplicarea pedepsei cu moartea pentru musulmanii care se converteau la alte religii. În practică însă, a existat o continuă presiune pentru
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
regiunea Vidinului situația inspiră și împingea la haiducie. În partea de nord-vest a actualei Bulgarii au izbucnit răscoale locale în anii 1835 și 1837. Starea grea a taraninii din sudul Dunării care nu înregistra nici o imbunatatire în ciuda promisiunilor date prin hatișeriful de la Gyuhane (1839), face să izbucnească în 1841 cunoscută răscoală de la Nis, care antrenează și unele sate din ținutul Vidinului. Amintitul hatișerif proclama garantarea cinstei cetățenilor din Turcia, indiferent de naționalitate și de religie. Dar acest principiu nu-și găsește
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
și 1837. Starea grea a taraninii din sudul Dunării care nu înregistra nici o imbunatatire în ciuda promisiunilor date prin hatișeriful de la Gyuhane (1839), face să izbucnească în 1841 cunoscută răscoală de la Nis, care antrenează și unele sate din ținutul Vidinului. Amintitul hatișerif proclama garantarea cinstei cetățenilor din Turcia, indiferent de naționalitate și de religie. Dar acest principiu nu-și găsește aplicare, după cum se vede chiar din cazul lui Stoian Stânga. În evenimentele desfășurate dincolo de Dunăre, rolul elementului haiducesc este evident. Tocmai cu
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
iar el a încerca renunțat la un moment dat la confortul Seraiiului pentru ca să le rezolve. Astfel, el a închis „Curtea de Confiscări” și a redus foarte mult puterile pașalelor. În 1839, Mahmud a lansat Tanzimatul ( „reforma” sau „reorganizarea”) printr-un hatișerif. Printr-un firma, sultanul a interzis practica conform căreia proprietățile tuturor persoanelor condamnate la moarte sau declarate nedemne erau confiscate de coroană. Acest firman încerca să pună capăt abuzurilor și să descurajeze delațiunile făcute doar din interes. Al doilea firman
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
bisericii cu hramul „Sfântului Ierarh Nicolae” din Giurgiu, ambele fiind sfințite în anul 1831. Numai spre mijlocul secolului al XIX-lea, Poarta va iniția unele reforme interne, numite cu un cuvânt generic Tanzimat („reorganizare”), cele mai importante fiind Hatt-I Sherif-ul (Hatișeriful) de la Gülhane din 3 noiembrie 1839 și Hatt-i Humayan-ul din 1856. Ele prevedeau, între altele, o anumită relaxare față de măsurile restrictive aplicate până atunci vieții creștinilor din imperiu. Între puținele astfel de înlesniri se numărau deplina egalitate în fața legii a
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
impozitului). De asemenea, în perioada domniei sale apar primele cabinete ministeriale de imperiu, ce vizau înlesnirea administrației, până atunci aflată sub autoritatea marelui vizir. După moartea lui Mahmoud în 1839, tronul revine fiului său, Abdul-Medjid I, care, în același an, proclamă Hatișeriful de la Gülhane ( ”Edictul Nobil al Camerei Rozelor”), cunoscut și drept Edictul de Reorganizare al Imperiului. Acest document reprezintă o serie de direcții trasate de către sultan pentru implementarea procesului de reformare, printre acestea numărându-se: 1.Oferirea de garanții privind asigurarea
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]