1,047 matches
-
atent elaborată, și pe care nimeni n-o va mai utiliza vreodată. „Cucoarăle cu buciunele buciuma, Lebedele cîntul cel de pre urmă a morții cìnta, Păunii, de răutatea ce videa, în gura mare și cu jele să văieta. Șoimii ca hatmanii, Uleii ca sărdarii, Coruii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Majestate eu servesc o instituție nu o persoană”. A părăsit țara odată cu regele Mihai, a murit la Paris. Din partea mamei ascendența merge până la Maria, fiica lui Petru Rareș și coboară la fiica voievodului Nicolae Mavrogheni, Sultana Mavrogheni, căsătorită cu marele hatman Manoil Manu, al căror fiu, Manolache Manu, mare vornic, s-a căsătorit cu Elena Luca, fiica vornicului Ioan Luca. Fiica lor, Aglaia Manu, este străbunica lui Sorin Ullea, în a cărei casă a locuit la Iași familia Traian Ullea, pe
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
ceva-cumva... — De ceva-cumva? - deveni atent viziriul. — Da, luminăția-ta, de ceva-cumva. De ceva-cumva cam atât? - grăi vizirul, gonind cadânele. Păi să ne socotim! - zise spătarul Vulture. Două de la logofătul Veardză, c-a rămas pe drumuri. — Două! - notă viziriul. — Două de la hatmanul Viezure, că i-au pângărit giupâneasa. — Patru! - zise viziriul. — Două de la clucerul Stănilă, că i-au pârjolit casa. — Șase! Una de la preasfinția-sa Amfibie, că i-au pervertit giudecata. — Șapte! — Una din partea bivelvornicului Stronțiu, că l-au pus de-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rămăsese acolo trei ani, studiindu-le osmalâilor toate tertipurile militare. întors în Moldova cu această experiență, îi bătuse pe cazaci la porțile Sucevei de trei ori la rând, prin aceeași schemă de învăluire pe flancuri, făcându-l pe înțeleptul lor hatman Iaroslav să exclame admirativ, așa plin de noroi și sânge cum era: „Gospodi, ori noi suntem proști, ori Samoilă ăsta e genial!”. Ceea ce, într-adevăr, așa era. Episodul 84 OSPĂȚUL NU SE MAI TERMINĂ După bi-vel-vornicul Drăguțescu și venerabilul vel-logofăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu frica lui Dumnezeu, căruia nimeni nu-i mai știa vârsta și care după un pahar de vin se pleoștea tot și murmura în barbă cântece din Bosnia natală, și-apoi intrară alții și alții, mai mari sau mai mici, hatmanul Scorbură, paharnicul Surdu, vistiernicul Ximachi, armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoiciu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul Tartore, cazangiul Ilie, datornicul Stredie, Mitru cobzarul, glumețul Petrică, țiganii Borșu și Fekete ce scoteau flăcări la comandă pe toate găurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ți s-ar fi făcut milă de ei știind ce-i așteaptă, ți-ar fi fost mai mare dragul să-i privești. Uitând de prezența inoportună, scrutătoare a lui Husain Ramza-pașa, jitnicerul Haralambie se urcase pe masă și juca geamparalele; hatmanul Scorbură, profitând de înfățișarea sa serioasă la care se adăuga lipsa unui ochi, făcea ținându-și mâinile sub masă mici ghiulele din pâine pe care apoi, din vârful unghiei, cu o rapiditate și o precizie înspăimântătoare la un om așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iste tua nos eludet? Nihilne te amorem nostrum, nihil timor urbis moverunt? Salve, pater meus. Post festum, Malgorzata et Zbignew”. — Mda, medită Metodiu. Amor omnia vincit. Da’ cine e Zbignew ăsta? — E locotenent de cavalerie - sughiță hangiul - băiatul lui Potoiki, hatmanul. Păi atunci fata dumitale n-a nimerit așa rău - zise Metodiu. — Ce vorbești?! - se trezi hangiul. Hatmanul a murit anul trecut, ăsta, băiatul, și-a mâncat averea la cărți ca taică-său, n-a mai rămas decât uniforma pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Malgorzata et Zbignew”. — Mda, medită Metodiu. Amor omnia vincit. Da’ cine e Zbignew ăsta? — E locotenent de cavalerie - sughiță hangiul - băiatul lui Potoiki, hatmanul. Păi atunci fata dumitale n-a nimerit așa rău - zise Metodiu. — Ce vorbești?! - se trezi hangiul. Hatmanul a murit anul trecut, ăsta, băiatul, și-a mâncat averea la cărți ca taică-său, n-a mai rămas decât uniforma pe el. îi cunosc eu pe ăștia: vulpem pilum mutat, non mentem; țin fata o săptămână, două, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și din a căror ancestrală alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări din cositor. Era pan Bijinski, temutul intendent al hatmanului Potoțki, omul despre care se spunea - și faptul era perfect adevărat - că... dar să nu anticipăm. Episodul 109 MAI BINE S-O LĂSĂM BALTĂ Se povestea despre pan Bijinski faptul că, nici mai mult nici mai puțin, în anii... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lor, au îmbătrânit și s-au stins. Insă, înainte de a muri, doamna Potoțki era o femei grasă, pieptoasă, tropotind harnic prin camerele nenumărate ale castelului, ștergând ici de praf o icoană, răsturnând colo un bibelou. După moartea glorioasă a soțului, hatmanul Potoțki, corpul nu tocmai subțire al doamnei luase dimensiuni și mai îngrijorătoare, oarecum direct proporționale cu creșterea apetitului religios. Căci doamna, căutând să suplinească întrucâtva absența focosului hatman, se întorsese în marea ei nevoie de iubire și tandrețe către Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
praf o icoană, răsturnând colo un bibelou. După moartea glorioasă a soțului, hatmanul Potoțki, corpul nu tocmai subțire al doamnei luase dimensiuni și mai îngrijorătoare, oarecum direct proporționale cu creșterea apetitului religios. Căci doamna, căutând să suplinească întrucâtva absența focosului hatman, se întorsese în marea ei nevoie de iubire și tandrețe către Domnul Dumnezeu. Acesta însă, persoană fină și cu mult mai abstractă, nu se arăta, în refuzul său de a potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată ochii și-și imagina cum bunul Dumnezeu îi trimite un înger de 1,85 metri, cu aripi mari, învăluitoare, care să se așeze în jilțul de colo, cum făcea și hatmanul când venea de la bătălie, și să-i spună: „Ia trage tu puțin de cizma asta...” Episodul 116 DIALOG GOTIC Când Metodiu și Iovănuț bătură la porțile Lugubrului, doamna hatman Potoțki tocmai își termina siesta, lungită pe unul din divanurile aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care să se așeze în jilțul de colo, cum făcea și hatmanul când venea de la bătălie, și să-i spună: „Ia trage tu puțin de cizma asta...” Episodul 116 DIALOG GOTIC Când Metodiu și Iovănuț bătură la porțile Lugubrului, doamna hatman Potoțki tocmai își termina siesta, lungită pe unul din divanurile aduse ad-hoc pe terasă. O ușoară migrenă o determina, clipe în șir, să bată câmpii, cu gândul aiurea, la frumoasele zile din tinerețe, când... da’ câte nu făcuse! Câte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și ea trebuia să stea acasă să-i aștepte, brodând... Ce viață avusese și ea! Să stai tu toată ziulica cu ghergheful și să tragi cu urechea să simți dacă nu se-apropie vreun cal!... Auzind bătăile din poartă, doamna hatman Potoțki se întinse și scutură cu putere de șnurul gros de la capătul divanului. Un dangăt de clopot răsună grav într-o altă încăpere. Doamna Potoțki așteptă circa un minut, apoi mai smuci o dată. Bătaia de clopot se repetă. în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
interveni politicos Metodiu. Cu cât e mai vechi, cu atât e mai tare. — Gemul ca gemul, dar ce mă fac cu apa? - întrebă Piotr. — Ce apă? - zise doamna Potoțki. — Apa aferentă. De-o săptămână nu mai avem apă. De la moartea hatmanului, aparul nu mai vine decât de două ori pe lună - spuse Piotr. — Cine? întrebă Metodiu. — Aparul - îl lămuri doamna Potoțki. Cel care aduce apa. E un țăran care aduce apă la castel cu catârii. Când s-a construit castelul, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Un adevărat chin! — Pe deasupra - interveni grav pan Bijinski - în vremea aceea era criză mare de gherghefuri. — Nici porumb nu prea era - adăugă Metodiu. Da, așa era, încă nu se adusese! - întări doamna Potoțki. — Țin minte - spuse pan Bijinski - că răposatul hatman s-a dus după un gherghef până la Kiev. Ce mai, era jale! - continuă doamna Potoțki. Bărbații la război, gherghefuri ioc, descurcă-te, femeie, cum îi ști! Și cum v-ați descurcat? - îndrăzni Iovănuț. — Stai să vezi: era într-o marți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Barzovie, stăpânindu-și cu greu calmul. Boierii intrară unul câte unul pe sub perdelele cortului aliniindu-se în fața lui Vodă. Acesta îi recunoscu fără greutate: venerabilul vel-logofăt Samoilă cel care zisese despre el, Barzovie, după ce fusese mazilit, că e un bou; hatmanul Scorbură, ce-l făcuse în fața slugilor „ciumete”, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, care-l afurisise în Vinerea mare numindu-l Antihrist; paharnicul Surdu, ce-i pusese ardei iute în vin, vel-postelnicul Gherman, ce-i schimbase iapa, și alții și alții. — Bine v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sa Huruzuma, călugării Metodiu și Iovănuț, rapsodul Broanteș, țigăncușa Cosette, vistiernicul Ximachi, Husain Ramza-Pașa, bi-vel-vornicul Drăguțescu și jupâneasca lui Păulina, vel-logofatul Samoilă și ciudata lui fiică, medelnicerul Bucșe, vel-comisul Agache Natriul, sărdariul Basile Neaoșu zis și Urechilă, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, hatmanul Scorbură, paharnicul Surdu, armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoicu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul Tartore, cazangiul Ilie, datornicul Stredie, Mitru Cobzaru, glumețul Petrică, țiganii Borșu și Fekete, bărbierul Luigi și doctorul Lemberg, șarlatanul Roger, povestitorii Parnasie, Surduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Înaintea bătăliilor ținea post împreună cu întreaga oștire și se înălțau rugăciuni în biserici. A avut doi importanți duhovnici: pe Simeon Sihastrul și pe Daniil Sihastrul. Pe oștenii viteji îi răsplătea cu moșii și dregătorii înalte ca de exemplu pe Șendrea, Hatman, Luca Arbore, aprodul Purice din care s-au tras mai târziu Movileștii. Mulțumea întotdeauna lui Dumnezeu pentru ajutorul în lupte și înălța cu bucurie biserici. A întărit cetățile, a dotat armata cu arme de foc, a încurajat negoțul, a ținut
ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363974_a_365303]
-
pricepe. Abia pricepem noi, astăzi, cu mare greutate. Această conștiință europeană răzbate peste veacuri, dintr-un document care, din fericire, s-a păstrat. E vorba de Scrisoarea din 12 septembrie 1595, după bătălia de la Călugăreni, scrisă de Mihai Viteazu către hatmanul polon Stanislav Zolkiawski, castelan de Liov: „Iarăși și iarăși vă rugăm stăruitor să vă îndurați de treburile creștinești și să stingeți focul care arde păretele vecinului, înainte ca el să vă ajungă pe voi”. Documentul a fost redactat mai întâi
DUMNEZEU A VRUT ,CA ODATĂ CU CAPUL, SĂ FIE CINSTIT ŞI TRUPUL... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364188_a_365517]
-
din cimitir, repară turnul și pictează trapeza - care este cea mai frumosă din tot Sfântul Munte. Vlad Vodă Vintilă acordă 10000 de asprii anual mănăstirii Marea Lavră. Din acești bani s-a pictat biserica mare a mănăstirii. În anul 1562 hatmanul Ioan Sturza al Moldovei fixează, printr-un hrisov, suma de 100 de florini anual pentru această mănăstire. În anul 1579 Petru Șchiopul al Moldovei face o danie de 6000 de asprii mănăstirii Marea Lavră. În 1585 s-a dărâmat cupola
SFÂNTUL MUNTE ATHOS – GRĂDINA ORTODOXIEI UNIVERSALE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349057_a_350386]
-
scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug și Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali și români. Cazacii sunt strânși dintre moscali și români(8). Prin denumirea de cazac, tătarii înțelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Vișnoviețchi se cobora dintr-o soră a lui Petru Rareș. A pretins și scaunul Moldovei(9). După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei „Domnișori” - fii adevărați sau închipuiți
TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA de VIOREL DOLHA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344364_a_345693]
-
scaunul Moldovei(9). După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei „Domnișori” - fii adevărați sau închipuiți de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei. Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va reuși să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei și același noroc și-l vor încerca și alți români din fruntea cazacilor: Alexandru și Constantin Potcoavă(10), Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de
TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA de VIOREL DOLHA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344364_a_345693]
-
ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va reuși să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei și același noroc și-l vor încerca și alți români din fruntea cazacilor: Alexandru și Constantin Potcoavă(10), Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai deține dintre românii transnistrieni Ion Grigore Lobodă, Tihon Baibuza, Samoilă Chișcă, Ion Sârcu, Opară, Trofim Voloșanin (Românul), Ion Șărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu și eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independența Ucrainei, Dănilă Apostol
TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA de VIOREL DOLHA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344364_a_345693]
-
de „țara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, după ce în 1602 boierii(13) vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 „Despot al Moldovei și Ucrainei”(14) împlinind pe lângă rolul de domnitor al Moldovei și rostul de hatman(15) și administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie și acte redactate în românește (16). Dacă până acum doar hotarul etnic depășise Nistrul, Duca va duce și hotarul politic în zona transnistreană având în stăpânire toate teritoriile
TOTUL DESPRE TRANSNISTRIA de VIOREL DOLHA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344364_a_345693]