4,393 matches
-
A treia cale, cea mai discretă și, într-un fel, cea mai profitabilă literar, o alege Radu Sergiu Ruba în romanul său Demonul confesiunii, recent apărut la Redacția Publicațiilor pentru Străinătate. Este o carte despre dragoste în vremea Revoluției, despre hazard și despre prietenie, un jurnal scris la două mîini, o "casă" deopotrivă cu alcov și cu vedere la stradă. Intimitatea nefirească a spațiilor lipsite de intimitate, promiscuitatea închisorilor de femei, a străzii cuprinse de panică și bucurie, tot dansul dezordonat
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
să arate ca un condur. - E o întâmplare, Fiodor Vasilievici, concluzionează ea în cele din urmă. O pură întâmplare că acest cui a apărut tocmai acolo, sub talpa dumitale. Dacă este ceva ce nu admit în această viață este întâmplarea, hazardul. Camera prost luminată, arpacașul care arată cumplit, nasul încovoiat al hoaștei ăsteia de Gladkina, mai treacă-meargă, dar nu hazardul! Kusok, care trebăluiește lângă geam a pus capăt discuției. A luat troașa din mâinile Annei, a scos un clește și a
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
că acest cui a apărut tocmai acolo, sub talpa dumitale. Dacă este ceva ce nu admit în această viață este întâmplarea, hazardul. Camera prost luminată, arpacașul care arată cumplit, nasul încovoiat al hoaștei ăsteia de Gladkina, mai treacă-meargă, dar nu hazardul! Kusok, care trebăluiește lângă geam a pus capăt discuției. A luat troașa din mâinile Annei, a scos un clește și a smuls cuiul cu o mișcare scurtă. Îmi întinde pantoful cu un mormăit, încearcă să articuleze ceva, dar ca de
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Picătura de aur", ca și destinul celor două cărți este unul neobișnuit: amîndouă relatează povestea unui adolescent arab trăind la Paris, amîndouă privesc lumea cu ochii uimiți, dar larg deschiși ai amurgului prelungit al pubertății. M.T.:E un joc al hazardului în toate. R:Chiar și în coincidența suspectă dintre finalul "Deșertului tătarilor"(1940) și cel al "}ărmului Sirtelor" (1951)? M.T.:Îl consider pe Julien Gracq a fi cel mai mare prozator francez în viață. Există o asemănare frapantă între finalurile
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
universitar (repere bibliografice, microantologie ilustrativă, studiu de caz), este un foarte util punct de pornire pentru cei interesați de retorica comportamentului în paralel cu schimbările pe parcursul a secole din cadrul literaturii. Odată baza stabilită cu ideile unor Aristotel, Zumthor, Huizinga sau Hazard, urmează câteva aplicații în care Antoaneta Tănăsescu reia problema codurilor și a culegerilor de sfaturi comportamentale d'antan. Analiza unui volum de genul Codul conversațiunei polite sau arta de a reuși în lume, cuprinzând legile, regulamentele, uzurile și aplicațiunea langagiului
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
mișcare, de răsfrângere reciprocă a imaginilor într-un univers mereu reverberant, instabil, fluent, cumva capricios, căci dependent de amintitele impulsuri ale fanteziei prinse adesea într-un fel de automatism asociativ de elemente disparate, incongruente, apărute în orizontul scriiturii ca în virtutea hazardului. Și nu e deloc întâmplător că romanul debutează cu întâlnirea dintre personajul narator și ființa marginală a "omului cu perucă de comediant" care-l introduce în "refugiul" lui Goya, autor, cum se știe al celebrelor "caprichos", unde s-ar păstra
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
așadar, din acele "locuri impracticabile", unde, printre reziduuri găsite în pubelele marelui oraș, se poate ivi obiectul și faptul revelator. "Omul pierdut" este, prin urmare, pierdut doar pentru logica seacă a realului, deloc însă pentru promisiunile întâlnirilor insolite, reamintind cumva hazardul obiectiv suprarealist și marca de factură romantică mai veche a lumii văzute ca o carte deschisă, plină de semne tainice. El este, astfel, ființa care găsește cel mai mult într-o lume din care surprizele păreau a se fi epuizat
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
adevarat", care apare brusc întoarsă pe dos, perversa, alunecoasa, (cel putin) duplicitara. Veacul al șaptesprezecelea, secolul de aur, al revoluției științifice etc. devine o problemă. MN: O criză a conștiinței europene? VZ: Da, un fel de criză, un punct de hazard. "Miza" e și motivul pentru care autorii s-au ales cu niste proteste zdravene venite tocmai de la Sfanțul Scaun. Ce-ar fi fost dacă, de exemplu, în 1683, Jan Sobieski (vedeta, la noi, în rândul tinerilor trecuți prin povestea din
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
sau ar trebui să fie), sub acest aspect, fundamental improvizatoric, chiar și atunci când se află sub incidența variilor semiografii muzicale. O improvizație care însă nu suspendă judecata estetică și, cu atât mai puțin, epoche-ul fenomenologic. Muzica nu se poate abandona hazardului, mai ales după experiențele de cuantificare și formalizare sonoră a acestuia de către stockastici ori fractaliști. Improvizația iese în lume aidoma unei revărsări a închipuirilor (ca la Nerval), dar și drept o gură a întunericului (ca la Hugo), convocând atotputernicia visului
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
cuvînt, puneți totul într-un sac, agitați-l!", și de aici la "starea permanent revoluționară" a poeziei din manifestul lui Gherasim Luca, avangardismul a dat tot timpul impresia că schimbă din rădăcini literatura. Antitradițional, s-a revendicat totuși din Lautréamont (hazardul calculat), Jarry (absurdul), Rimbaud (alchimia verbului) și Whitman (poezia vieții), adică din acei scriitori ai secolului XIX care sînt socotiți fondatorii modernității. Reforma începută de aceștia și continuată de simboliști, la răscrucea veacurilor, avangardiștii o vor urma pe două planuri
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
răscrucea veacurilor, avangardiștii o vor urma pe două planuri diferite. Cel dintîi, și cel mai vizibil, a fost acela lingvistic. Avangardismul a eliberat expresia de ultimele chingi, nu doar prozodice și lexicale, dar logico-gramaticale și stilistice, pulverizînd discursul și cultivînd hazardul și chiar absurditatea pură a asocierii cuvintelor. în această privință, pasul înainte este incontestabil, deși ar fi de observat că el a fost mai important pentru poezie în general decît pentru aceea a avangadiștilor în special, trădată, în cazul lor
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
secolul al XIX-lea avuseseră în vedere o emancipare profundă și multiplă a poeziei și nicidecum doar sub raportul expresiei. Ei reinventau conceptul de poezie și lirismul înalt simbolic; modificau viziunea ontologică a poetului și toate raporturile lui cu universul. Hazardul lui Lautréamont, alhimia lui Rimbaud, logica absurdă a lui Macedonski aveau un aspect mai curînd metafizic decît gramatical. Bulversarea de către avangardiști doar a limbajului reprezintă o cedare de principiu extrem de gravă, dacă examinăm proiectul primilor moderni, la care, de exemplu
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
drum vei crește sau te vei micșora / pe măsura celui care te așteaptă".) Poezia ca o cristalizare, atât a scrisului dar și a vieții, prin intuiție, prin exersarea apropierii de lucruri și de întâmplări, a sensibilității de a reține semnificațiile hazardului, ale amănuntelor, a detaliilor gestuale sau ale celei mai simple întoarceri în memoria copilăriei. Înțelegerea drept în inimă e poemul de dragoste zilnic(ă) al fetei care își notează emoțiile, trăirile și gândurile într-un laconic dar expresiv și esențial
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
cu pasaje epistolare, un roman aparent deschis, o dată ce se înfățișează ca un tronson de existență în continuare, nu mai puțin unul circular, de vreme ce înțelegem că vocea care ni se confesează se află în siajul unui circuit de unde nici destinul, nici hazardul, nici propria-i fire, la rândul său un destin, nu-i vor îngădui să evadeze. Cu rezerva speranței, acel poate mâine surplusează, iar aici gândul ne duce la replica finală a Scarlett-ei O"Hara, din Pe aripile vântului. O fragilă
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
Enghiș speculează cu succes asupra raportului între plin și gol, raport bine dozat, deși golul, spațiul ca o fereastră care înglobează peisajul, tinde să domine întregul. Atent la vibrația suprafețelor, animă și încălzește forma-cadru, punând în valoare efectele imprevizibile, datorate hazardului, ale lucrului asupra materiei. Mara Vâlceanu a sculptat un înger, o figură înaripată, care nu se înalță, ci dimpotrivă pare să se fi oprit printre noi. Sensul de stabilitate i-l dă planul orizontal puternic care susține planul vertical al
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
dl. Ion Iliescu " pe un ton fără replică. Sunt, adevărat este, dar de când lumea, profesii reputate ca stupi ai corupției " aceea de vameș figurează în Biblie. Dar nici aici Puterea nu are vreun amestec, postul de vameș dobândindu-se după hazardul meritului. Că un număr impresionant de inspectori financiari, de polițiști " nu e vorba de cei stradali " și-au construit magnifice vile, nu atât din salarii, cât din economiile soacrelor, mătușilor unor veri de ambele grade și cu sprijinul unor luminoși
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
a luptat împotriva influenței la noi a culturii franțuzești." De ce ar fi vorba de un lucru fără sens? Pentru că "o cultură poate da orientări și sfaturi, materiale și stimulente; nu creează, în tot cazul, oameni de geniu. întîmplător " grație cărui hazard chimic? -, Eminescu, care ținea de literatura nemțească, a fost un miracol " cum, întîmplător, logofătul Conachi, omul celeilalte înrîuriri, a fost un maniac." Și, după ce constată că genialitatea lui Eminescu n-a schimbat ordinea influențelor, proclamă imposibilitatea noastră de a asimila
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
Constantin Țoiu Seminarul de psihologie al lui Zapan. Drum drept, drum ocolit. Ocol și hazard. Ocolul, față de drumul drept, cere o geometrie mai complicată a mișcărilor în vederea realizării scopului. Pe când drumul drept este în așa fel făcut, încât se poate vedea peste obstacol, peste piedica intervenită. Deci, scopul nu-l vezi, neputând fi atins decât
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
o geometrie mai complicată a mișcărilor în vederea realizării scopului. Pe când drumul drept este în așa fel făcut, încât se poate vedea peste obstacol, peste piedica intervenită. Deci, scopul nu-l vezi, neputând fi atins decât printr-o curbă... Trebuie evitate hazardul sau accidentele fericite ce te pot duce fără să știi pe calea cea bună. Ar fi o nimereală. Asta și înseamnă, de fapt, noroc... Să ai noroc. Noroc chior, cum se spune. Cu cât problema, așadar, este mai complicată, cu
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
accidentele fericite ce te pot duce fără să știi pe calea cea bună. Ar fi o nimereală. Asta și înseamnă, de fapt, noroc... Să ai noroc. Noroc chior, cum se spune. Cu cât problema, așadar, este mai complicată, cu atât hazardul intervine de mai puține ori. în general, este o deosebire frapantă între adevăratele soluții și cele produse de hazard. Știința nouă, cu ajutorul computerului, a explicat seriile norocoase, luând o mare distanță față de W. Koehler, marele psiholog cu teoria formelor, gestaltismul
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
înseamnă, de fapt, noroc... Să ai noroc. Noroc chior, cum se spune. Cu cât problema, așadar, este mai complicată, cu atât hazardul intervine de mai puține ori. în general, este o deosebire frapantă între adevăratele soluții și cele produse de hazard. Știința nouă, cu ajutorul computerului, a explicat seriile norocoase, luând o mare distanță față de W. Koehler, marele psiholog cu teoria formelor, gestaltismul său. Adevărata soluție se desfășoară în timp și în spațiu ca un proces unic, cu neputință de a fi
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
unic, cu neputință de a fi înlocuit. E mecanica secretă a creației. Momentul veritabilei soluții, marcat la om ca și la animal de o atitudine specială, - ceva ca o zguduitură, Geschuttel, ori șoc. Ocolul, bine condus, ca și în cazul hazardului fericit, tot printr-o zguduitură se remarcă... Semn că ecuația a fost rezolvată... versul cheie găsit... anomalia evoluției unei stele explicată... P.S. întrerup notele din 1944 pentru o precizare, azi 13 iunie 2004. întâi, subiectul... Pe la începutul verii lui 1989
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
anii 1953-1958 a ținut partea ordinelor călugărești persecutate. în calitate de teoretician, s-a disociat din capul locului de "revoluționarii de profesie", pe care i-a apreciat astfel: "Acești oameni sînt mai fugaci decît vîntul, mai impreciși decît coca, mai neașteptați decît hazardul și mai stupizi decît pietrele. Seamănă cu habotnicii, cu adventiștii, cu valdimiriștii, cu dogmaticii. Au dogme, intransigențe pe fleacuri și stele polare pe care noi, laicii și spiritele libere, nu le vedem pe cer". Și încă mai rău, acești "dogmatici
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
Cum proiectul n-a fost dus până la capăt, Lucian Dan Teodorovici a postat pe net prima variantă a textului său și, între timp, Johnny Manolescu, Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir au publicat O lume dispărută, carte care, prin hazard, se substituie perfect proiectului ieșean oarecum similar. Lucian Dan Teodorovici a apucat să scrie 14 scurte capitole constituite în jurul unor mici nuclee ce încearcă să cuprindă, cu destulă nostalgie, atmosfera, personaje și elemente specifice perioadei antedecembriste. Această reconstituire bifează exact
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
are jocurile și ritualurile lui de lectură. Mai simple sau mai puțin simple. Cînd e vorba de o carte de poezie, jocul meu e comun de tot: deschid volumul la întîmplare și întreaga lectură se compune în jurul paginii pe care hazardul a ales să o aducă în prim plan. Îmi pare că niciodată jocul acesta, postmodern și teoretic la modul involuntar, nu a fost mai potrivit decît în cazul Pluriversului. E numele larg sugestiv sub care Mircea Cărtărescu își adună, în
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]