925 matches
-
unică de a privi evenimentele în ansamblul lor, mai ales din postura de secretar și confident al lui Stepan Verhovenski, filozoful care va deveni în mod involuntar mentorul unei sângeroase revoluții. Stepan întrupează generația Rusiei din anii 1840, o generație hedonistă și indulgentă, care, aflată într-o beție a liberalismului și ateismului, eșuează să insufle valorile creștine tinerilor, devenind inevitabil victima noilor curente politice. Acest fenomen terifiant este pus în evidență când fiul lui Verhovenski, Piotr, se întoarce din străinătate în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
lucrare dostoievskiană. Acțiunea se concentrează în jurul conflictului dintre Feodor Pavlovici Karamazov, un latifundiar bătrân, avar și depravat (un „bufon” și „măscărici în carne și oase”), și cei patru fii ai săi. Fiul cel mare, din prima căsătorie, Dmitri, un militar hedonist și impulsiv, se manifestă adesea prin izbucniri violente împotriva trufașului său tată. Motivele sale sunt întemeiate: Feodor Karamazov refuză să-i cedeze moștenirea care îi revine din partea mamei și, mai mult, îl rivalizează în fața frumoasei (dar declasatei) Grușenka, o tânără
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
până la perfecțiune, care stârnesc entuziasmul unei întregi generații de poeți tineri, ce vor alcătui mai târziu "Școala Parnassiană", care, după romantism, devine cea mai influentă mișcare în literatura franceză. Unul din admiratorii poeziei sale și ai stilului său de viață hedonist este Charles Beaudelaire, care îi dedică primul său volum de poezii, "Les fleurs du mal". Povestirile sale fantastice, ca "La morte amoureuse" (1835), "Une nuit de Cléopatre" (1842) și "Le roman de la momie" (1858), vor exercita o puternică influență asupra
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
concluzionează, în oarecare măsură corect, că exploatatorii din România sunt „munciți, exploatați ei înșiși de multinaționalele pentru care lucrează”, viața lor fiind prezentată cu mult mai puțin dezirabilă decât cea a exploatatorilor din Cuba prerevoluționară. „Aici nu este vorba de hedoniști (...), ci de oameni munciți, exploatați ei înșiși de multinaționalele la care lucrează”. De fapt, lucrurile sunt ceva mai complexe, hedonismul și munca în exces nefiind deloc incompatibile, ci, dimpotrivă, prezente la foarte multe dintre persoanele cu resurse financiare mari, indiferent
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
multe dintre persoanele cu resurse financiare mari, indiferent că sunt angajați exploatați, sau patroni care muncesc foarte mult. Tocmai aici intervine perspectiva politică diferită a celor două filme. În <strong>Soy Cuba</strong>, autorii aleg să prezinte aproape exclusiv latura hedonistă a exploatatorilor, ceea ce îi distanțează și antagonizează în ochii spectatorului, făcând evidentă implicarea lor directă în mecanismele de exploatare. În <strong>Toni Erdmann</strong>, exploatatorii ne sunt prezentați, în bună parte, în umanitatea lor, în vulnerabilitățile lor, în micile lor
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
cele mai luminoase din istoria universală, expresie, deopotrivă, a spiritului Eladei ca și a celor mai nobile idealuri ale umanității. Alături de Socrate apar nenumărați discipoli și auditori ai înțeleptului atenian, dintre care se disting, împreună cu Xenofon, Antistene cinicul și Aristip hedonistul. Maestrul — „plebeul" Socrate le apărea tuturor acestor admiratori ai săi ca „eliberatorul" oamenilor de sub jugul plăcerilor și al prejudecăților. S-a discutat enorm, existând o întreagă literatură de specialitate, despre felul cum este prezentat Socrate în scrierile închinate lui. Au
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
-l cunoști, savurându-l - ți se revelează ceva”. Nuvela divizează lumea în două sublumi paralele: „lumea de dincoace”, caracterizată prin căldura sufocantă, mirosul de asfalt topit și străzi pustii, și „lumea de dincolo”, caracterizată prin răcoare, vegetația abundentă și atracții hedoniste. Bordeiul țigăncilor pare astfel un spațiu atemporal, izolat de banalitatea cotidiană. Nuvela este construită riguros ca o alegorie a trecerii către moarte, după cum remarca profesorul Sorin Alexandrescu, putând fi împărțită în opt episoade după cum urmează: I: în tramvai; II-III - la
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
pentru deplinătatea cunoașterii creștine, explică cu o predilecție aparte relația dintre cunoaștere și credință și îi critică aspru pe cei care nu doresc să se foloseasc în nici un fel de filozofie. El se pronunță cu hotărâre împotriva sofiștilor și împotriva hedoniștilor din școala lui Epicur. Deși el se exprimă, în general, nefavorabil cu privire la filozofia stoică, el respectă cu adevărat acel amestec de stoicism și platonism care caracterizează gândirea religioasă și etică a clasei educate din vremea lui. Acest lucru explică valorile
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
și, în unele cazuri, din invidie. Zola își continuă netulburat ciclul, prin publicarea lui "O pagină de dragoste" ("Une Page d'amour") în 1878 și apoi a romanului "Nana" în 1879. Ultimul este sursa unui nou scandal pentru că investighează lumea hedonistă a demimondenelor și escapadele acestora. Gustave Flaubert admiră multiplele fațete ale talentului lui Zola și îl felicită din nou. Adversarii îl acuză că este un scriitor « pornografic », compromis de « gustul sordidului și al detaliului grosolan ». Publicul însă se luptă pentru
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
but Who s Buying?" a avut o mai bună calitate a sunetului și piese mai sofisticate din punct de vedere compozițional. Mustaine a urmărit compunerea unor versuri pe temă socială, spre deosebire de formațiile heavy metal mai populare care cântau despre „plăceri hedoniste”. Album s-a remarcat prin piesele cu comentarii politice și a dus la creșterea numărului de fani ai formației. Piesa ce dă numele albumului a fost și prima lansată ca single, beneficiind și de un videoclip difuzat în mod constant
Megadeth () [Corola-website/Science/316618_a_317947]
-
mai înalt bun, spre care trebuie să năzuiască omul, este fericirea ce constă într-o veselie continuă a sufletului. Cel mai bun lucru pentru om este să se bucure cât mai mult și să se mâhnească cât mai puțin. Deși hedonist, hedonismul lui Democrit este departe de hedonismul lui Epicur, sau de egoismul reprezentat de către materialiștii sec. al XVIII-lea. Eticii lui Democrit îi lipsește numai criteriul moralei idealiste : un principiu al acțiunilor umane, care îți are originea numai în conștiință
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
poate fi judecată în funcție de fericirea pe care o aduce unui anumit număr de indivizi. Spre deosebire de Jeremy Bentham, Mill accentuează diferența dintre plăceri și imaginează o ierarhie a placerilor care ar sta la baza conceptului de fericire. Mill nu este un hedonist (hedonismul privit că o „doctrina a porcilor”), el vorbește de două categorii de plăceri: trupești și spirituale. Ultimele sunt dezirabile, căci spune acesta, sunt superioare calitativ placerilor trupești, deci implicit conduc la o fericire mai mare. Mill își construește propria
Utilitarism () [Corola-website/Science/303485_a_304814]
-
cenzurii, Niculae Gheran dăduse deja un suculent volum de memorialistică («Sertar», 2004). Însă de acum amintirile și figurile care-i populează foșnitor memoria și-au dat drumul de-a binelea pe povârnișul literar. Ce personaj pitoresc, duhliu, parșiv, magnetizant! Ce hedonist hipnotizat de cearcănele mateine ale «Crailor» de altădată, surfilate prin acribia și reveriile dandyste ale lui Radu Albala! Ce amestec intens condimentat de sarcasm și ghidușie, de sentimentalism și acid ironic, alintându-se cu mucalită autocompătimire, dar observând sagace și
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
se mai bazează pe legitimări religioase. Raritatea conflictelor religioase majore indică scăderea (lipsa) importanței religiei ca sursă de valori. Bombardamentul contemporan cu factori concurențiali puternici în manipularea vieții emoționale separă emoția de morală și comportament civic. Contemporanii agreează o manieră hedonistă de așezare în lume. Controlul emoțiilor devine problemă individuală în contextul acestei manipulări emoționale. Nemaiputându-și îndeplini, din toate aceste cauze, funcțiile latente, religia și-a pierdut puterea asupra activităților umane. Funcțiile ei neîndeplinite au fost preluate ca funcții manifeste
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
care dă formă lucrurilor exterioare prin munca sa. Și le dă formă astfel Încât se recunoaște În ele, iar acestea iau imaginea lui. Iar sclavul face toate acestea sub autoritatea stăpânului. Însă, atunci când sclavul lucrează, În timp ce stăpânul lenevește, pur consumator, pur hedonist, autoritatea acestuia din urmă Încetează să mai fie esențială. Ducând raționamentul la limită, sclavul nu mai are nevoie de stăpân. Această dialectică, la care nu putem subscrie În totalitate și care cu siguranță nu are ultimul cuvânt, a cunoscut totuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
subcultură a tineretului delincvent Apărarea teritoriului se Înțelege În cu totul alt mod pe „tărâmul bandelor” (gangland). Albert Cohen observă, În anii ’50, subculturi delincvente printre cele ale tinerilor din clasele muncitorești inferioare din marile orașe americane, unde un sistem hedonist de valori favorizează, de pildă, furtul sau vandalismul doar ca isprăvi virile lăudate de confrați și pentru sfidarea agresivă a normelor și codurilor predominante În clasele medii și superioare: simțul responsabilității personale și al efortului susținut, curtoazia și stăpânirea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
era Parisul interbelic: "La ce bun să ai totul, dacă n-ai suflet? Așa că simt o fericire, biciuitoare, antrenantă, deschizătoare de perspective și ferestre cele ale gîndului, ale jertfei, ale orbecăirii după adevăr, fertilele incertitudini față de plictisitoarele binefaceri ale lumii hedoniste și indiferente. Răul este o opțiune personală, un argument al libertății. Alegerea ne aparține. Vituperează înțelegerea proastă a zicerii lui Iisus: Dați deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sînt ale lui Dumnezeu. Frază folosită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este respins, dar instituie și acel principiu alternativ care celebrează valori antiraționale sau antiintelectuale. Puritanismul protestant invocat de Max Weber a ajuns astfel într-o totală recesiune în societatea postindustrială datorită seducției consumeriste și exagerate a modernismului cultural, a individualismului hedonist și a marginalizării religiei ca sursă a reglementărilor morale. Tranziția spre societatea postindustraială este, conform lui D. Bell, marcată de contradicțiile pe care cultura modernismului târziu le generează între ea și lumea economică sau politică, dar și în interiorul economiei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
al cărui precursor, fie și modest, a fost, C. Beldie dă frîu liber fluxului vitalist al ființei sale predipuse la o erotică exaltată, la un sibaritism al simțirii ce se reflectă în oglinda unui intelect analitic. C. Beldie e un hedonist. Confesiunea sa senzuală, de "mare berbant", așa cum singur se recunoaște, e fără ocol, luminată de luciditatea specifică seducătorului de vocație: "Am fost iubeț de felul meu o viață întreagă și n-am fost un gelos". Condamnarea geloziei apare convingătoare din
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
cu trup șui de adolescentă, mult preferata celei mai cîntărețe dintre muze, Euterpe, astăzi numai bine pregătită pentru greul sacrificiu al măritișului". Constantin Beldie ni se recomandă în relatarea vieții sale drept un om "de modă veche", hrănit de partea hedonistă a clasicităților, un dușman al pedanteriei și un "antiintelectualist" în numele acestora și astfel un prevestitor sui generis al "trăirismului" febril al generației ce i-a urmat. De prisos a mai insista asupra valorii informative a Memoriilor, potențate de un condei
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
neapărat contemporanilor. Li se alătură acum Irimie Străuț, autor de literatură pentru copii, fost cursant al faimoasei Școli de literatură „Mihai Eminescu” (v.Discobolul, nr.169-170-171/2012).Aflăm de la el, îndeajuns de surprinși, nu altceva decât că Nichita Stănescu fusese „hedonist (ca Vintilă Corbul sau Negoițescu) «fetiță» a lui Geo Bogza și Gh. Tomozei”. Și ca să nu fie îndoială: „Azi toți o știu că-i plăceau (și) bărbații, dar n-o spun...” O spune Străuț! Câtă bază se poate pune pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
fost o propunere sau o previziune. În orice caz, rezultatul ăsta era limpede pentru toată lumea. —Și eu zic că da, am fost eu de acord luând în considerare întâlnirile noastre din ultimii aproximativ zece ani. Eram destul de îngrijorată. Uitasem ce hedonistă imposibil de controlat era Laura. Ar fi putut să le dea lecții împăraților romani. Mama mi-a spus că e încântată să aibă grijă de Kate. După cină, (plăcintă cu carne înghețată și apoi băgată la microunde; n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nas". Pe drumul de întoarcere către casă nu mă pot opri să reflectez asupra acestei situații. Explicațiile cele mai simple degradarea moravurilor în Occident, simple pulsiuni sexuale copilărești nu mi se pare suficientă. Fetițele acestea trăiesc într-o lume suprasexualizată, hedonistă, iar roadele otrăvite au început să se vadă. Îmi aduc aminte că, la vârsta lor, singurele corpuri goale pe care le vedeam erau pe timbre cu reproduceri de nuduri celebre editate de către țări cu nume exotice... 11 decembrie 2000 După
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
șaradei, și ea limitat „surprinzătoare”). Poetul a practicat și formele prozodice fixe (rondelul, sonetul). Romanele lui B. - Canapeaua cu pisici (1971), Să mai câștigi o zi (1972) - constituie un fel de completare prozastică a poemelor, ținând de aceeași viziune „măruntă”, hedonistă, intimistă, intensiv și neconvingător „sinestezică”, cu scurte, rapid istovite elanuri generalizatoare și pilduitoare. Pe ample porțiuni, proza scriitorului se plasează la limita dintre reportaj și consemnarea diaristică. Priceperea exprimării și o oarecare înzestrare pentru observația detaliată nu sunt susținute de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
se opune aceea dată de hedonism. Dacă În concepția platonico-aristotelică se pune supremul-bine Într-o formă oarecum obiectivă a ființei umane și Într-o activitate determinată de ea a capacităților sau a virtuților, În concepția sau, mai bine, În etica hedonistă se observă o tentă mai sentimentală, subiectivă - de plăcere sau de satisfacție. Forma ființei și activitatea vieții apar, aici, ca scop: virtutea, activitatea Își găsesc importanță ca mijloace pentru realizarea scopului - a căuta obținerea plăcerii pentru ea Însăși. Față de aceste
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]