60 matches
-
sfînt și indiscutabil. Și pentru că atitudinea de negare aparține unui subiect uman care neagă totul la infinit, și pentru că mai apoi ea e semnul libertății absolute în ordine umană, Kierkegaard, supus presiunii pe care terminologia aflată în vogă atunci - cea hegeliană - o exercita asupra oricărei minți filozofice, va folosi la rîndul lui definiția hegeliană a ironiei. Ironia este negativitate infinită absolută. Oricît de picată din cer ar părea astăzi o asemenea definiție, ea merită să fie pomenită chiar și numai pentru
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
parte decât acolo unde a fost de obicei căutat, nu pe tărâmul limbii sau literaturii, ci pe „tărâmul moralei” și el „stă în legătură cu principiul întregii educațiuni”. Dacă e așa, atunci trebuie să ne punem, afirmă criticul, în ordine, următoarele trei (hegeliene) întrebări: ce scop are educația? ce importanță are, în general, în educație studiul? și de ce tocmai studiul latinei este esențial în educație? Maiorescu răspunde pe rând: rezumând opiniile marilor pedagogi ca Locke, Rousseau sau Pestalozzi, el afirmă că „scopul educației
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
de toți aliații de dinaintea "războilui imperialist mondial", cu excepția lui Breton, capul "mișcării suprarealiste internaționale", singura care ar fi rezistat "devierilor de dreapta" (despre cele de stîngă, Gherasim Luca nu părea să aibă cunoștință) și care ar fi capabilă, printr-o hegeliană "negare a negației" să "mențină suprarealismul într-o stare permanent revoluționară". Acest puseu troțkist e totuși corectat de încredințarea că "forța dialectică și materialistă" i se trage poeziei de la poziția "leninistă a relativ-absolutului". Toate tezele acestea se găsesc în Limites
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
dialectica, În calitate de artă a atingerii adevărului, a descoperirii contrazicerilor În raționamentul adversarului, În calitate de teorie generală a dezvoltării naturii, societății și gândirii, si de metodă de cunoaștere și transformare a lumii, este o ideologie a resentimentului și a neputinței. Prin negativitaea hegeliana se distruge conținutul unui concept pentru a crea o unitate de gandire considerată superioară. Deleuze opune acestui model filosofic, pe cel al lui Nietzsche, care crede că afirmația și creația nu trebuie să aibă suport negativ. În accepția lui Deleuze
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
al omului. Pe când în peratologie, care este eminamente antropologică, năzuința către un statut mai pur nu trimite la ieșirea din sistemul de referință al conștiinței. "Migrația peratologică" este o depășire a condiției umanului fără sacrificarea umanului. Peratologia este kierkegaardiană, nu hegeliană. Seara, "în replică", Noica îmi expune cele opt puncte în care ontologia lui se deosebește prin raport cu Logica lui Hegel. Mi le-am notat, așa încît le transcriu: 1. Hegel începe și își pune problema începutului cu riscurile ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de obicei ca niște "Carnete", un mănunchi de gânduri alese pe marginea subiectului. Dezvoltase ideea pentru aceste "Carnete" în timp ce scria Memoriile lui Hadrian, un obicei pe care îl va păstra până la moartea lui Grace, în 1979. Yourcenar nu era o hegeliană înrăită, fidelă unui Geist sau spirit al epocii ea continua să-l critice pe Descartes și să-l preaslăvească pe Buddha, crezând că fiecare epocă era modelată de către o mentalitate sau filosofie universală, comună tuturor în viață la momentul respectiv
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Devenind stăpâna propriului destin, Pariziana este simbolul înnoirii ce apare în momentul uzurii sociale. Atenția acordată individului constituie realizarea cea mai importantă din ultimele două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung an sich selbst" (autonomie a individului și construcție de sine în deplină libertate) este perfect aplicabilă femeii pariziene. Lucrarea dezvolta înțelegerea orașului ca loc al căutării și identificării Eului, ca modelator al spațiului interior în funcție de cel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
naratorul și eroii lui Hesse, istoria așa cum o știm este situată într-un trecut cețos și relativ îndepărtat, denumit „epoca foiletonistică”, „tranziția”, o epocă de confuzie, violență, declin spiritual, caracterizată cel mai bine prin fascinația exercitată asupra autorului de filozofia (hegeliană a) istoriei și „foiletonism”. Cu toate acestea, Castalia lui Hesse nu se situează chiar în postistorie, și nici prototipul uman castalian nu este omul ultim hegelian ori nietzschean recăzut în animalitate, deși pare să fi pierdut o trăsătură umană fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să nu este decât "o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarica, în fapt, Ion Barbu nu face decât să revină pe terenul "lirismului absolut". Direct sau indirect, poetul român, trebuie sa fi luat cunoștință de estetică hegeliana, în care Pindar apare drept o întruchipare a poetului liric pur: [...] lui Pindar i s-a cerut adesea să celebreze pe unul sau altul dintre învingătorii de la Jocurile Olimpice și, într-adevăr și-a câștigat existența primind bani pentru compunerile sale
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o altă viziune estetică. Dincolo de explicația criticului și teoreticianului, reținem sintagma „concepție Înaltă despre artă”, asta Însemnând că arta Înseși trebuie să se Înscrie Într-un sistem estetic și nu „În arbitrarietate” cum se Întâmpla aiurea. Ideea este, cu siguranță, hegeliană, că filosoful german exprima ideea că „artele frumoase nu pot divaga, cedând unei imaginații sălbatice și lipsite de frână...” Dar autorul „Enigmei Otiliei” cu siguranță și-a propus să pună În aplicare o teorie (chiar și clasică, nu neapărat pură
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]