60 matches
-
asupra morții, în acel limes în care viața apare, cum spune Ovidiu în povestirea lui, de-a dreptul „mai intensă”, coincide cu un nou și inepuizabil început, expresie pe care Mincu o extrage din vocabularul filozofiei, de exemplu din cea hegeliană, ca să indice însă cu totul altceva decât principiul de rațiune și deci de noțiunea de sens cu care filozofia ne-a obișnuit în chip tradițional. Aici începutul indică primordiul unei experiențe de mutație a ființei în care se trăiesc „situații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Devenind stăpâna propriului destin, Pariziana este simbolul înnoirii ce apare în momentul uzurii sociale. Atenția acordată individului constituie realizarea cea mai importantă din ultimele două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung an sich selbst" (autonomie a individului și construcție de sine în deplină libertate) este perfect aplicabilă femeii pariziene. Lucrarea dezvolta înțelegerea orașului ca loc al căutării și identificării Eului, ca modelator al spațiului interior în funcție de cel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o altă viziune estetică. Dincolo de explicația criticului și teoreticianului, reținem sintagma „concepție Înaltă despre artă”, asta Însemnând că arta Înseși trebuie să se Înscrie Într-un sistem estetic și nu „În arbitrarietate” cum se Întâmpla aiurea. Ideea este, cu siguranță, hegeliană, că filosoful german exprima ideea că „artele frumoase nu pot divaga, cedând unei imaginații sălbatice și lipsite de frână...” Dar autorul „Enigmei Otiliei” cu siguranță și-a propus să pună În aplicare o teorie (chiar și clasică, nu neapărat pură
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
dialectica, În calitate de artă a atingerii adevărului, a descoperirii contrazicerilor În raționamentul adversarului, În calitate de teorie generală a dezvoltării naturii, societății și gândirii, si de metodă de cunoaștere și transformare a lumii, este o ideologie a resentimentului și a neputinței. Prin negativitaea hegeliana se distruge conținutul unui concept pentru a crea o unitate de gandire considerată superioară. Deleuze opune acestui model filosofic, pe cel al lui Nietzsche, care crede că afirmația și creația nu trebuie să aibă suport negativ. În accepția lui Deleuze
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
să nu este decât "o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarica, în fapt, Ion Barbu nu face decât să revină pe terenul "lirismului absolut". Direct sau indirect, poetul român, trebuie sa fi luat cunoștință de estetică hegeliana, în care Pindar apare drept o întruchipare a poetului liric pur: [...] lui Pindar i s-a cerut adesea să celebreze pe unul sau altul dintre învingătorii de la Jocurile Olimpice și, într-adevăr și-a câștigat existența primind bani pentru compunerile sale
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
străvechi, aproape uitate în zilele noastre" este să producă "întoarceri, regresii cosmice, antievoluționiste"; cu cât spectacolul folosește mai multe elemente și recuzite de tip arhaic, detașându-se de modernitate și de progres, cu atât anamneza este mai profundă 702. Interpretării hegeliene că în fiecare eveniment se manifestă Spiritul Universal, Ieronim îi răspunde că "asta nu înseamnă că trebuie doar să-l înțelegem și să-l justificăm", ci "să mergem mai departe: să-i descifrăm semnificația lui simbolică. Pentru că orice eveniment, orice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
respingere, ci una de conciliere"775, nu un negativism, ci o atitudine constructivă, prin care spiritul accede la complexitatea fenomenelor 776. Nu este o voință oarbă de negație, ci o voință de dialectizare. Dar nu o dialectizare de tipul celei hegeliene 777. La Hegel, dialectica funcționează prin opoziția dintre teză și antiteză și fuziunea lor într-o noțiune superioară. Noul spirit științific privește antitezele mai curând drept complementare, într-o unitate în care ele sunt opuse, dar nu contradictorii. Este o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
croiește galeriile sale de înaintare și contemplare. „Materia ce ia nu numai cunoștință de sine” mi se pare o fericită expresie a lui Leibnitz sau Hegel, dar materia - divina și atotstăpânitoare Materie, care se neagă pe sine (pentru a gândi hegeliană, are „norocul” sau „predestinația divină” ca „negându-se, negându-și”, „distrugându-și” elementele care o făceau aproape „invincibilă”, să se transforme în „altceva”, în ceea ce numim om, omul depozitar al Gândului și al febrei de a se gândi, al acelui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
polemic geneza românească a motivelor poetice la Ienăchiță Văcărescu, fără a rezolva totuși incidențele cu motivele goetheene. Lui N. Balca îi este găzduit un studiu filosofic, Deosebirea calitativă absolută între Dumnezeu și om și problema revelației, care denunță „teologia dialectică” hegeliană, dar și pe cea „liberală”, înscriind în această direcție negatoare și pe Heidegger, știut fiind că fundamentele demonstrației sale sunt scrierile lui Kierkegaard. În sumar mai intră un capitol din teza de doctorat a lui Al. Dima, intitulat Arta populară
THESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
decolonial, critic, emancipator. Cio-ran conturează foarte elocvent această viziune: intrare în istorie prin violență extremă a celui mai puternic. Și tot la el vedem clar că această perspectivă este una a confirmării subalternității. El privește istoria că Istoria Europeană, mare, hegeliana, a supraorganismelor politice transcedentale, statelor-națiune. Aceasta e o perspectivă tipică unei subiectivități colonizate, o interiorizare a privirii colonial, care spune că tu esti în afara istoriei și trebuie să faci ceva supranatural, să-ți depășesști condiția fundamentală ca să intri în istorie
Națiune, subalternitate și dorința de Europa. O discuție despre identitate națională și nevoia apartenenței europene () [Corola-website/Science/295826_a_297155]