58 matches
-
s-a spus și respus, Hegel rămîne groparul oricărei intuiții cu adevărat dialectice. Dacă dl. Bachelard știe să se oprească așa cum încercăm s-o facem și noi la dualitatea dialectică, el va evita acest al treilea și funebru termen al hegelianismului care, oricît de asimptotic am dori să-l concepem, marchează sfîrșitul unei epoci și nu se poate vădi după cum o demonstrează istoria decît de o perfectă sterilitate științifică". Se vede aici întreaga inocență a lui Lupasco. El era incapabil să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
supraraționalism. Numai că, dacă trebuie dialectizat totul, dialectica rămîne, pentru el, doar o metodă în serviciul unei cunoașteri triumfătoare, care e singurul judecător. [...] În acest punct, de o importanță incalculabilă, credem că cercetările noastre diverg, și în raport cu Bachelard, și în raport cu hegelianismul"8. Recenzia "favorabilă", chiar generoasă, despre care vorbea Bachelard în scrisoarea sa din 24 aprilie 1939, este într-adevăr publicată în Revue Philosophique 9. Bachelard salută "o carte plină de fapte, plină de dovezi, o carte care pregătește psihologia unei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ultimului om” (popularizată până la demonetizare de Fukuyama începând din 1989). Kojève apare pasager în Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat în câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico-etică) de a depăși dihotomia Stânga/Dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin publicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o conferință la Berlin în 1967, excentricul rus, probabil agent KGB timp de patru decenii, a anunțat că merge să-l vadă pe Schmitt, „singurul om cu care merită să vorbești în Germania”. Lilla urmărește deriva acestuia de la teologie, prin hegelianism, spre materialism dialectic și viziunile statului postindustrial și postideologic global. Mai rare sunt interpretările critice ale autorilor de stânga discutați de Lilla: Walter Benjamin, Michel Foucault și Jacques Derrida. Acestea sunt capitolele de cel mai mare interes ale cărții, în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
deși concepția sa a beneficiat și de realizările altor curente științifice și filozofice, inclusiv de realizările pozitivismului, reprezentat pe terenul lingvisticii de Școala neogramatică, deși, asemeni lui Croce, acest lingvist își exprimă explicit nonaderența la temeiul științific pozitivist 123. Nici hegelianismul nu este însă receptat întotdeauna în forma lui originară, acest lingvist urmînd uneori calea deschisă de neohegelienii italienei. Pornind de la sugestiile oferite de opera lui A r i s t o t e l, Coșeriu precizează că limbajul este anterior
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
opresc asupra acestor probleme. Se distinge în acest sens, în primul rînd, neokantianul Ernst Cassirer care integrează cercetarea limbii în cercetarea mai amplă a formelor simbolice realizate de spiritul uman. Ca chestiune de principiu, se poate constata că, spre deosebire de (neo)hegelianism, (neo)kantianismul nu pune un preț la fel de mare pe subiectivitate, deși afirmă consecvent rolul constructiv al subiectului în cunoaștere și, în general, în manifestarea umană. Teza fundamentală a lui Im. Kant este aceea a activității creatoare, constructive, a subiectului în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de neprevăzută ieșită din această acțiune de provocare a "neliniștii" e legitimă. Ascultătorul e îndemnat la "aventură". Învățătorul nu are personal și principial nici o filozofie, afară de aceea cuprinsă în hotărârea de a primi directive de la viață (iraționalismul e total). Filozoful (hegelianism reînviat pentru uzul politicianului) se amestecă în mulțime, anonim, și trăiește toate contradicțiile, nedeosebindu-se de semenii săi decât prin facultatea "de a formula, cât mai circulabil și deci cât mai rodnic, sensul vremii și al întîmplărilor pe care le
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
răspunde, trebuie să începem cu originile ideologice ale leninismului. Imediat după 1917, tânărul stat sovietic nu a avut corepondenți politici externi, ci doar ideologici. Leninismul a fost influențat de marxism, pe care l-a distorsionat, marxismul a fost influențat de hegelianism, pe care l-a rândul său l-a distorsionat, transferându-l din plan metafizic în plan material, Hegel s-a inspirat la rândul său din idealismul clasic german, cu precădere Kant, pe care l-a reinterpretat, pornind de la sensul esențialmente
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]