58 matches
-
427. 360 Ibidem, p. 178. 361 Ibidem. 362 John Shand, Introducere în filosofia occidentală, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 207. 363 Cf. Mircea Florian, Îndrumare în filosofie, p. 363. 364 Ibidem, p. 364. 365 Jacques D'Hondt, Hegel și hegelianismul, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 86. 366 Rodica Croitoru, op. cit., p. 149. 367 Ibidem, p. 150. 368 Vezi Athanase Joja, "Asupra unor aspecte ale logicii dialectice", în Studii de logică, vol. I, Editura Academiei, București, 1960. 369 Cf. Nicolae Râmbu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de neprevăzută ieșită din această acțiune de provocare a "neliniștii" e legitimă. Ascultătorul e îndemnat la "aventură". Învățătorul nu are personal și principial nici o filozofie, afară de aceea cuprinsă în hotărârea de a primi directive de la viață (iraționalismul e total). Filozoful (hegelianism reînviat pentru uzul politicianului) se amestecă în mulțime, anonim, și trăiește toate contradicțiile, nedeosebindu-se de semenii săi decât prin facultatea "de a formula, cât mai circulabil și deci cât mai rodnic, sensul vremii și al întîmplărilor pe care le
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
glorioasă a lumilor. Citim mai puțin În aceste texte o credință naivă În puterile literaturii cît o deconstrucție a acestor puteri pe măsură ce ele sînt făcute să apară evidente.” Nu este aceasta, Întreb, o logică a sfîrșitului, mai subtilă desigur decît hegelianismul pentru toți al lui Fukuyama - citat ca exponent al discursului sfîrșitului? Mai subtilă În sensul În care se Întreabă dacă există viață după moarte și cum s-ar petrece această viață Încercînd să găsim semnificațiile morții pe care tocami a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1847, să înceteze definitiv. Influența exercitată de critic asupra scriitorului în anii prieteniei este însă de necontestat. Prin intermediul lui Belinski, Dostoievski se familiarizează cu unele curente filozofice importante ale epocii: socialismul utopic francez (reprezentat de Fourier, Saint-Simon, Leroux și Cabet), hegelianismul de stânga (Feuerbach, David Strauss) și anarhismul (Proudhon, Stirner). În "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski chiar susține că Belinski ar fi reușit să-l atragă de partea socialismului și a ateismului și că, abia prin intermediul exilului siberian, a redescoperit
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
natural și artificial, precum și relațiile acestuia cu realitățile non-verbale, care ar putea avea consecințe filosofice generale, contribuind la analiza conceptelor și la clarificarea ideilor. Aceste tendințe vin în opoziție evidentă cu curentele derivate din filosofia idealistă germană, în special cu Hegelianismul și dialectica. Filosofia analitică s-a răspândit după cel de-Al doilea război mondial mai ales în Anglia și în Statele Unite ale Americii sub diferite nume ca "Analiză lingvistică", "Empirism logic", "Pozitivism logic", "Neorealism", care desenează particularitățile diverselor școli. Filosofia
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
și teolog danez din secolul al XIX-lea. Prin concepția sa filozofică asupra constrângerii omului de a-și alege destinul, a exercitat o influență hotărâtoare asupra teologiei și filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existențiale. Kierkegaard a criticat vehement atât hegelianismul din timpul său, cât și ceea ce a considerat ca fiind formalități nule ale Bisericii Naționale Daneze. O mare parte din opera sa filozofică se concentrează asupra problemelor legate de modul de viață al oamenilor, accentul căzând pe prioritatea realității umane
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
însuși", deoarece atât subiectul, cât și obiectul, sunt în esență Spirit. Când autorealizarea are loc și Spiritul devine Spirit "Absolut" Spirit, „finitul” (omul, umanul) devine „infinit („Dumnezeu”, divin), înlocuind Dumnezeul imaginar al teismului: omul devine Dumnezeu. Despre aceasta, Tucker afirmă: „Hegelianismul . . . este o religie a cultului sinelui a cărui temă fundamentală este dată de imaginea dată de Hegel, a omului care aspiră să devină el însuși Dumnezeu, care cere 'ceva mai mult, anume infinitul'.” Imaginea pe care o prezintă Hegel este
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
a fi la curent cu știința istoriei au fost rapid adoptate de Kogălniceanu. În paginile pe care le-a dedicat influenței exercitate de Georg Wilhelm Friedrich Hegel asupra gândirii românești, Tudor Vianu a afirmat că mai multe principii legate de hegelianism au fost un atribut comun al mai multor profesori din Berlin în timpul șederii lui Kogălniceanu. Politicianul a adoptat punctul de vedere care se află în rezonanță cu cel al lui Hegel, mai ales principiul conform căruia legile trebuia să se
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]