177 matches
-
necesară reprezentarea altor cercuri suplimentare fiecărei orbite în parte, denumite "epicicluri", ajungându-se la circa 80 de asemenea orbite, reprezentare care intra în conflict cu datele matematice. Copernic a recunoscut această contradicție, fapt care l-a dus la o reprezentare heliocentrică, în care planetele se învârtesc în jurul soarelui, dar tot pe orbite circulare. A fost meritul lui Johannes Kepler, care, confruntând datele de observație cu calculul matematic, a descoperit forma eliptică a orbitelor planetelor în jurul soarelui. În domeniul matematicii, Ptolemeu a
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
au fost stimulate de contactul cu europenii. În 1626 Johann Adam Schall von Bell a scris primul tratat chinez despre telescop,Yuanjingshuo-ul (Sticlă Optică de Văzut la Depărtare); în 1634 Împăratul Chongzhen a dobândit telescopul răposatului Johann Schreck (1576-1630). Modelul heliocentric, al sistemului solar, a fost respins de către misionarii catolici din China, însă ideile lui Johannes Kepler și Galileo Galilei au pătruns lent în China, începând cu polonezul iezuit Michael Boym (1612-1659) în 1627, sau cu tratatul lui Adam Schall von
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
al XIX-lea. Iezuiții catolici din China au promova teoria lui Copernic la curte, dar în același timp, au îmbrățișat sistemul lui Ptolemeu în scrierile lor; nu a fost decât până în 1865 când misionarii catolici din China au susținut modelul heliocentric, așa cum făceau colegii lor protestanți. Cu toate că Shen Kuo (1031-1095) și Guo Shoujing (1231-1316) au pus bazele trigonometriei în China, un alt studiu important de trigonometrie chineză nu va fi publicat până în 1607; publicație făcută cu eforturile lui Xu Guangqi și
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
ea a fost nemulțumită de promovarea albumului. Sia și-a concediat managerul, a plecat de la Sony Music și a semnat un contract cu Go! Beat Records, o filială cu Universal Music Group. Albumul a fost înregistrat în anul 2003 la Heliocentric Studios în Rye cu producerea lui Jimmy Hogarth. Sia acreditează cea mai mare influență asupra noul ei album că turneul cu Zero 7. Toate piesele sunt compuse de Sia, cinci din cele unsprezece piese originale sunt compuse cu chitaristul baș
Colour the Small One () [Corola-website/Science/335210_a_336539]
-
loc descoperiri suplimentare care au explicat caracteristicile neobișnuite ale lui , nemaifiind privit ca un obiect anormal. Pe 6 noiembrie 1991, Scotti a descoperit un mic obiect puțin strălucitor, care a fost denumit 1991 VG la scurt timp după descoperire. Orbita heliocentrică a obiectului este foarte asemănătoare cu orbita Pământului și la doar o lună după descoperirea sa s-a constatat că acesta trece prin apropierea Pământului. Având în vedere această asemănare cu orbita Pământului, durata dinamică de viață a unui astfel
1991 VG () [Corola-website/Science/328931_a_330260]
-
facă prognoze privind alte obiecte căzătoare. Orice teorie foarte fructuoasă care a supraviețuit timpului și care are o cantitate copleșitoare de dovezi pe care se sprijină este considerată a fi "dovedită" în sens științific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrică și teoria atomică au supraviețuit testării empirice riguroase fără a fi contrazise, totuși nu este exclus ca într-o zi să fie infirmate. Teorii mai noi, precum teoria stringurilor pot oferi idei promițătoare, dar încă trebuie să treacă prin același
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
domeniul matematicii și s-a găsit soluția ecuațiilor de gradul trei. Cunoștințele obținute în astronomie de către Nicolai Copernic (1473-1543), Tycho Brahe (1546-1601) și Johannes Kepler (1571-1630), prin descoperirea legilor mișcării planetelor, depășesc viziunea geocentrică a lui Ptolemeu, conducând la reprezentarea heliocentrică a sistemului solar. Către sfârșitul secolului al XVI-lea, Galileo Galilei (1564-1642) aplică modelele matematice în studiul fenomenelor fizice. Un eveniment determinant îl constituie punerea la punct a imprimeriei cu caractere mobile - tipografiei - de către Johannes Gutenberg (1440), ceea ce contribuie la
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
90 și de la 100 la 900. De asemenea Arhimede a descoperit și a demonstrat legea exponențială, formula 4, necesară manipulării puterilor în baza 10. Pentru a estima limita superioară a firelor de nisip necesare umplerii întregului univers, Arhimede a folosit modelul heliocentric al lui Aristarh din Samos (lucrarea lui Aristarh s-a pierdut, iar lucrarea lui Arhimede este una din puținele lucrări care au supraviețuit și care face referință la această teorie.) Motivul pentru care era folosit acest model de mari dimensiuni
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
era folosit acest model de mari dimensiuni este acela că, grecii nu erau capabili să măsoare paralaxa stelară cu tehnica disponibilă acelor vremuri, paralaxele fiind extrem de mici, iar corpurile trebuiau amplasate la distanțe mari de Pământ pentru a presupune teoria heliocentrică adevărată. Conform cu cele spuse de Arhimede, Aristarh nu a spus cât de departe sunt stelele față de Pământ. Atunci Arhimede a presupus că universul este sferic, iar raportul dintre diametrul universului și cel al orbitei Pământului în jurul Soarelui este egal cu
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
desigur contrară mișcării aparente de la Est la Vest a sferei cerești. Ecliptica și ecuatorul ceresc se întretaie în două puncte, vizavi unul de celălalt. Se numesc "echinocții" momentele în care Soarele apare în aceste puncte (adică, din punct de vedere heliocentric, când Pământul se situează pe aceste puncte ale orbitei sale). În acele momente ziua și noaptea durează fiecare aproximativ 12 ore, iar acest lucru este valabil pentru orice loc de pe globul pământesc. Una dintre aceste intersecții se numește punct vernal
Ecliptică () [Corola-website/Science/296795_a_298124]
-
dincolo de focul central. Noutatea acestei teorii era că centrul lumii nu mai era privit Pământul (geocentrism), cu un alt astru, pe care un peripatetic de mai târziu, Aristarh din Samos, îl socotește Soarele (Helios), și astfel se apropie de concepția heliocentrică, ce se impune la începutul istoriei moderne prin Copernic.
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
exprimă în "kms" ("kilometru la cub pe secundă la pătrat.") În astrofizică, acest parametru oferă o simplificare pactică a diferitelor formule legate de gravitație. Dacă formula 5 desemnează masa Pământului sau a Soarelui, formula 6 se numește constanta gravitațională "geocentrică" sau, respectiv, "heliocentrică". Pentru "Pământ" și "Soare", acest produs formula 7 este cunoscut cu o mai mare precizie decât cea asociată fiecăruia din acești doi factori formula 8 și formula 5. Este astfel posibil să se utilizeze valoarea produsului cunoscută direct cu o mai mare precizie
Parametrul gravitațional standard () [Corola-website/Science/333054_a_334383]
-
facă prognoze privind alte obiecte căzătoare. Orice teorie foarte fructuoasă care a supraviețut timpului și care are o cantitate copleșitoare de dovezi pe care se sprijină este considerată a fi "dovedită" în sens științific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrică și teoria atomică au supraviețuit testării empirice riguroase fără a fi contrazise, totuși nu este exclus ca într-o zi să fie infirmate. Teorii mai noi, precum teoria stringurilor pot oferi idei promițătoare, dar încă trebuie să treacă prin același
Metodă științifică () [Corola-website/Science/297989_a_299318]
-
care o caracterizează apar încă din timpul renașterii timpurii, ating apogeul în secolul al XVII-lea și se sfârșesc, în Anglia, odată cu nașterea revoluției industriale și începutul epocii victoriene. Exemple concrete, adevărate „pietre de hotar“ ar fi ideea de Sistem heliocentric promovată de Nicolaus Copernicus care răstoarnă astronomia aristotelică, „nașterea“ fizicii ca știință exactă desăvârșită prin publicarea de către Isaac Newton, in 1686-1687, a operei sale fundamentale Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, primul adevărat tratat de fizică, și reîntemeierea metafizicii pe baze epistemologce
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
reprezentat terenul de confruntare cel mai acerb dintre vechea și noua concepție despre lume, intervențiile brutale ale conducerii bisericii catolice în sugrumarea promovării noului adevăr al sistemului copernican fiind notorii. Printre cei mai celebri savanți progresiști care au susținut sistemul heliocentric al lui Nicolaus Copernicus s-a numărat Giordano Bruno și Galileo Galilei, fiecare din ei fiind victima instituției papale. Giordano Bruno a plătit cu însuși viața sa fermitatea convingerilor sale (ars pe rug ca „pedeapsă” a temerității cocepțiilor sale) iar
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
precursor al calculului integral. Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în Weil der Stadt, Württemberg, Germania, și a studiat, începând cu anul 1591, teologia la Universitatea din Tübingen. Unul din profesorii săi era Michael Maestlin, apărător al teoriei heliocentrice a lui Copernic. Kepler ar fi dorit să devină preot protestant, dar în cele din urmă, având o mare înclinație pentru matematică, acceptă în 1594 funcția de profesor de matematică și astronomie la Universitatea din Graz, Austria. Aici lucrează la
Johannes Kepler () [Corola-website/Science/298358_a_299687]
-
XVI-lea - un record nedepășit până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Perioada Renașterii poloneze susținea preocupările intelectuale, generând artiști și oameni de știință deosebiți. Printre aceștia se află Nicolaus Copernic, care în lucrarea sa, "De revolutionibus orbium coelestium", prezintă teoria heliocentrică; Maciej Miechowita, autor al "Tractatus de duabus Sarmatis..." - cea mai precisă informare geografică și etnografică a Europei de Est; Bernard Wapowski, cartograf ale cărui hărți asupra regiunii apar în Geografia lui Ptolemeu; Marcin Kromer descrie atât geografia cât și istoria
Renașterea în Polonia () [Corola-website/Science/329191_a_330520]
-
scris un tratat, "Perspectiva communis", foarte popular în acea epocă, devenind un manual de bază pentru predarea opticii în școli. Apariția și dezvoltarea diverselor instrumente optice (luneta, telescopul, microscopul) conduce la o adevărată revoluție științifică. Ne referim aici la teoria heliocentrică, confirmată de observațiile lui Galilei, sau la descoperirea microorganismelor grație observațiilor lui Leeuwenhoek. Leonardo da Vinci (1452 - 1519) este unul dintre primii savanți care au afirmat că lumina ar putea fi un fenomen ondulatoriu, comparând răsfrângerea luminii cu ecourile, adică
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
pe ipotenuză: Aristarh din Samos (310 î.Hr. - 230 î.Hr.) astronom grec, a observat primul că Pământul și celelalte cinci planete cunoscute atunci, înconjoară Soarele. De aceea el este cu mult timp înaintea lui Copernic cel ce a pus bazele sistemului heliocentric. A fost și primul astronom care în anul 265 î.Hr. a estimat (destul de imprecis) dimensiunile Soarelui și Lunii, ca și distanța de la acestea până la Pământ. Eratostene din Cyrene (circa 276 î.Hr. - circa 195 î.Hr.) a fost un matematician, poet, atlet
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
al Academiei din Alexandria și este considerat fondatorul geografiei matematice. A fost cel care a introdus noțiunea de oblicitate a axei de rotație a Pământului. El a subscris la ideea unui Pământ cu precesiune dar nu a acceptat niciodată ipoteza heliocentrică a lui Heraclides. Eratostene a determinat pentru prima oară, în anul 240 î.Hr., dimensiunea razei Pământului (considerat ca sferă) folosindu-se de măsurarea unui arc de meridian, de poziția Soarelui pe cer la un moment dat și de mărimea umbrei
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
de ani a lui Eratostene. Cosmologia sa geocentrică a fost utilizată până în secolul al XVII-lea. Pământul era centrul universului, în jurul căruia se roteau Luna, planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn și Soarele. Ptolemeu nu a acceptat niciodată ipoteza heliocentrică în care credeau mai mulți astronomi de dinaintea sa. Totuși, fără ajutorul binoclului, el a reușit să catalogheze mai multe stele. A realizat de asemenea un fel de anuar al astrologiei, denumit "„Syntaxis”", care a circulat mai apoi în lumea arabă
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
fost bolnavă mare parte din viață. Vincenzo a fost legitimizat și s-a însurat cu Sestilia Bocchineri. În 1610, Galileo a publicat o descriere a observațiilor sale telescopice asupra sateliților lui Jupiter, folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană. În anul următor, Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano, și pentru a-i lăsa să vadă
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano, și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. În 1612, opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo a crescut. În 1614, din amvonul de Basilicăi Santa Maria Novella, Părintele Tommaso Caccini (1574-1648) a denunțat părerile lui Galileo privind mișcarea Pământului, considerându-le periculoase și apropiate de erezie. Galileo a mers la Roma să se
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
lui 1611, el a obținut niște estimări remarcabil de exacte pentru perioadele acestora—reușită pe care Kepler o credea imposibilă. După septembrie 1610, Galileo a observat că Venus prezenta o serie completă de faze similare cu cele ale Lunii. Modelul heliocentric al sistemului solar dezvoltat de Nicolaus Copernicus a prezis că toate fazele aveau sunt vizibile deoarece orbita lui Venus în jurul Soarelui i-ar aduce emisfera luminată cu fața spre Pământ când este de partea cealaltă a Soarelui și cu fața
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
să se producă zilnic, ori aceasta nu se întâmpla. Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric al lui Longomontanus, modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un Pământ în rotație zilnică, și modelul heliocentric pur. O dispută privind prioritatea descoperirii petelor solare și a interpretării acestora l-a condus pe Galileo într-o dispută îndelungată și acerbă cu iezuitul Christoph Scheiner; de fapt, nu prea încape îndoială că ambii au fost depășiți la acest
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]