63 matches
-
conflict cu cei care promovau imaginea oficială a bisericii catolice și nu numai. Totuși, modalitatea sa de prezentare și sacrificiul său final au determinat într-o mare măsură o promovare privind ideea infinității lumii, dar și implicit pe cea a heliocentrismului. 2.6.3. Modificarea centrului universului. Teoria heliocentrică Cea de-a doua imagine care a modificat radical imaginarul medieval este cea heliocentrică. Acesta consideră că planeta noastră nu se află în centrul universului fiind nemișcată, ci se află în mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
axei sale creând mișcare aparentă a cerului. Fig. 2 Universul lui Philolaos (Ion Banu, Filosofia greacă până la Platon, vol. II, Partea a 2-a, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 81) Dincolo de aceste interpretări cea mai importantă viziune asupra heliocentrismului îi aparține lui Aristarchos din Samos, care consideră ca centru al universului nu focul universal, ca în cazul pitagoreicilor, ci Soarele. Întreaga viziune asupra universului era schimbată, ordinea planetelor fiind alta, iar pământul era o planetă ca și celelalte. Era
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ci despre o susținere cu argumente a unei realități și de aceea dorința bisericii de a retracta ideile susținute în dialoguri. Descoperirea ulterioară a lunetei, a sateliților lui Jupiter, dezvoltarea metodelor de cercetare transformă o teorie extravagantă, cum era privit heliocentrismul, într-un adevăr științific. Chiar de la primele acuzații care i se aduc, atunci când era combătut doar la nivel argumentativ, Galilei 141 încearcă să-și susțină ideile prin toate argumentele posibile, inclusiv de natură teologică. Pornind de la prevederile Conciliului de la Trento
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în care Meditationes de Prima Philosophia 140 a realizat-o Dezvoltarea imaginarului conține și componentă de natură metafizică. În prima jumătate a secolului al XVII-lea imaginea asupra universului s-a modificat realizându-se o trecere a imaginii cosmologice de la heliocentrism spre geocentrism, de la finitudinea cosmosului spre infinitatea sa, de la unitatea adevărului spre diversitate. Din punct de vedere metafizic s-a realizat trecerea de la o lume construită în jurul conceptului de Dumnezeu spre una centrată în om. Această trecerea nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
can initially identify a religious censorship represented by the reform, a methodical censorship imposed by Francis Bacon, René Descartes and moreover a metaphysical censorship primarily accomplished by René Descartes, a censorship image of the cosmos (the transition from geocentrism to heliocentrism) etc. All these became the image transformation source specific to the modern period. 1600 is not only the turning point year between the sixteenth and seventeenth century, but also a symbolic one by several events of which the most relevant
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
by methodical censorship analysis. The metaphysical censorship is also important that reorders the universe re-postulating the man at the center of the ontic and epistemic structure by Meditationes de Prima Philosophia. Rethinking the cosmos and the struggle between geocentrism and heliocentrism plays an important role in structured elements of censorship, being one of the most important elements thereof, both by the change in the imagination and in part (method) where this change was made, being a fundamental example to identify the
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Desigur, în istoria gândirii această tradiție a primit unele provocări semnificative, dar fără a se pune în vreun fel problema destructurării ei. Mai degrabă, am asistat la câteva revizuiri, rezultat al progresului cunoașterii. Mai întâi, consemnez trecerea de la geocentrism la heliocentrism la începuturile științei moderne și inerția teologilor creștini în asimilarea dovezilor științifice. Al doilea moment îl reprezintă darwinismul, adică teza că, în cele din urmă, ca produs al evoluției prin selecție naturală, omul este asemănător celorlalte viețuitoare. În fine, aș
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cărți rare, dispute și glose cu tovarășii săi de Universitate, ce-l vor însoți și în picaresca aventură la capătul lumii. Eroul este parte activă în dispute religioase, dar și în controverse științifice, cum ar fi existența vidului, geocentrism vs heliocentrism ș.a.m.d. Teorii, dogme, locuri și personalități misterioase, Paradisul terestru, Utopia, totul este inventariat în cheia senzaționalului de acest grup de avangardă dornic de a se sincroniza și chiar a depăși, fie și la modul fantezist, oniro-anticipator, nivelul de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
contestat de Copernic, Bruno și Galilei, începe să se năruie odată cu publicarea de către Nicolaus Copernicus a lucrării De revolutionibus orbium coelestium (1543), care susținea că Soarele, și nu Pământul, se află în mijlocul sistemului solar, centrul universului fiind undeva lângă Soare. Heliocentrismul, cum s-a numit noua topografie planetară, a zdruncinat fundamentele scripturistice ale credinței creștine, amenințând, în ultimă instanță, însăși viziunea teocentrică asupra universului, ele fiind intrinsec legate. Dacă cosmogonia creaționistă era pusă în discuție, urma în mod firesc ca următorul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lupta între feluritele chipuri de tăgăduire a realității, a creației a realității metafizice, substratul Realității -, a realității lumii pe plan istoric și afirmarea substanțială a existenței, a lumii prin Hristos. Aceasta e toată Istoria și aceasta este orice istorie"78. Heliocentrismul și antropocentrismul devin pilonii noii viziuni modernist-mecaniciste asupra lumii, mintea umană cu metodele ei carteziene de a tranșa realitatea înconjurătoare căpătând o tot mai mare autonomie față de incertitudinea credinței. În viziunea creștină asupra istoriei, cântecul de lebădă al teologiei politice
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
2006). Periodizarea propusă reflectă, cu o minimă aproximare, succesiunea etapelor stilistice începând cel puțin din Renaștere. Astfel, pornind de la anul 1450, data aproximativă a începutului Renașterii (că schimbare în planul mai multor paradigme - de la teo- la antropocentrism, de la geo- la heliocentrism, articularea valorilor umanismului și raționalismului, relevarea tot mai puternică a laicității etc.), la 1600 ar trebui să plasăm începutul Barocului (ce-i drept, cu un decalaj de câteva decenii), la 1750 - începutul clasicismului (incluzând perioadă Preclasica și activitatea timpurie a
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a demonstrat heliocentrismul cu cifre, dar nu și cu înfățișările lumii sensibile, fapt ce-l determină să se bizuie mai mult pe intuiție decât pe studiul matematic al legilor ce jalonează universul cosmic. Înțelegerea îi apare poetului ca o stare de grație dăruită
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
progresului tehnic. Acesta din urmă a fost și continuă să fie pentru mulți dintre noi Dumnezeul lumii moderne. Fără progres nu s-ar fi putut face nimic. Afirmația este din nou falsă. Culianu amintește de Copernic care și-a imaginat heliocentrismul universului fără nici un mijloc tehnic, folosindu-se doar de un model pitagoreic. Nicolaus Cusanus a afirmat infinitatea Universului cu ajutorul propriei sale minți, lipsindu-se de orice altceva. Asta nu înseamnă că tehnica nu a avut nici un rol în formarea spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]