118 matches
-
nu au fost observate răspunsuri tumorigene sau mitogene neprevăzute în țesuturile non- hematologice . De asemenea , folosind probe de țesuturi umane , legarea in vitro a metoxi- polietilenglicol epoetinei beta a fost observată doar la nivelul celulelor țintă ( celulele progenitoare ale măduvei hematogene ) . Nu a fost observat un transfer placentar semnificativ al metoxi- polietilenglicol epoetinei beta la șobolani , iar studiile la animale nu au evidențiat efecte nocive asupra sarcinii , dezvoltării embrionare / fetale , nașterii sau dezvoltării post- natale . A existat totuși o scădere reversibilă
Ro_638 () [Corola-website/Science/291397_a_292726]
-
nu au fost observate răspunsuri tumorigene sau mitogene neprevăzute în țesuturile non- hematologice . De asemenea , folosind probe de țesuturi umane , legarea in vitro a metoxi- polietilenglicol epoetinei beta a fost observată doar la nivelul celulelor țintă ( celulele progenitoare ale măduvei hematogene ) . Nu a fost observat un transfer placentar semnificativ al metoxi- polietilenglicol epoetinei beta la șobolani , iar studiile la animale nu au evidențiat efecte nocive asupra sarcinii , dezvoltării embrionare / fetale , nașterii sau dezvoltării post- natale . A existat totuși o scădere reversibilă
Ro_638 () [Corola-website/Science/291397_a_292726]
-
nu au fost observate răspunsuri tumorigene sau mitogene neprevăzute în țesuturile non- hematologice . De asemenea , folosind probe de țesuturi umane , legarea in vitro a metoxi- polietilenglicol epoetinei beta a fost observată doar la nivelul celulelor țintă ( celulele progenitoare ale măduvei hematogene ) . Nu a fost observat un transfer placentar semnificativ al metoxi- polietilenglicol epoetinei beta la șobolani , iar studiile la animale nu au evidențiat efecte nocive asupra sarcinii , dezvoltării embrionare / fetale , nașterii sau dezvoltării post- natale . A existat totuși o scădere reversibilă
Ro_638 () [Corola-website/Science/291397_a_292726]
-
nu au fost observate răspunsuri tumorigene sau mitogene neprevăzute în țesuturile non- hematologice . De asemenea , folosind probe de țesuturi umane , legarea in vitro a metoxi- polietilenglicol epoetinei beta a fost observată doar la nivelul celulelor țintă ( celulele progenitoare ale măduvei hematogene ) . Nu a fost observat un transfer placentar semnificativ al metoxi- polietilenglicol epoetinei beta la șobolani , iar studiile la animale nu au evidențiat efecte nocive asupra sarcinii , dezvoltării embrionare / fetale , nașterii sau dezvoltării post- natale . A existat totuși o scădere reversibilă
Ro_638 () [Corola-website/Science/291397_a_292726]
-
JC . S- a raportat apariția agranulocitozei ( ≥1/ 1000 și < 1/ 100 ) și neutropeniei ; de aceea , se recomandă monitorizarea regulată a pacienților care utilizează Myfenax ( vezi pct . 4. 4 ) . S- au raportat cazuri de anemie aplastică și deprimare a măduvei hematogene la pacienții cărora li s- a administrat micofenolat , unele dintre acestea evoluând cu deces . Hipersensibilitate : s- au raportat reacții de hipersensibilitate , inclusiv edem angioneurotic și reacții anafilactice . Afecțiuni congenitale : vezi informații suplimentare la pct . 4. 6 . 4. 9 Supradozaj Rapoartele
Ro_654 () [Corola-website/Science/291413_a_292742]
-
cea observată la pacienții cu transplant cardiac , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 3 g pe zi . Două teste de genotoxicitate ( testul in vitro al limfomului la șoarece și testul in vivo al micronucleilor de la nivelul măduvei hematogene la șoarece ) au demonstrat potențialul micofenolatului de mofetil de a produce aberații cromozomiale . Aceste efecte pot fi legate de modul de acțiune farmacodinamică și anume de inhibarea sintezei nucleotidelor în celulele sensibile . Alte teste in vitro pentru detectarea mutațiilor genetice
Ro_654 () [Corola-website/Science/291413_a_292742]
-
unor haine protectoare și prin utilizarea unei creme ecran cu factor de protecție mare . Pacienții cărora li se administrează Myfenax trebuie instruiți să raporteze imediat orice semn de infecție , echimoză sau sângerare neașteptată sau orice altă manifestare a deprimării măduvei hematogene . Pacienții tratați cu imunosupresoare , inclusiv Myfenax , au un risc crescut de infecții oportuniste ( bacteriene , fungice , virale și cu protozoare ) , infecții letale și sepis ( vezi pct . 4. 8 ) . Printre infecțiile oportuniste se află nefropatia asociată virusului BK și leucoencefalopatia multifocală progresivă
Ro_654 () [Corola-website/Science/291413_a_292742]
-
JC . S- a raportat apariția agranulocitozei ( ≥1/ 1000 și < 1/ 100 ) și neutropeniei ; de aceea , se recomandă monitorizarea regulată a pacienților care utilizează Myfenax ( vezi pct . 4. 4 ) . S- au raportat cazuri de anemie aplastică și deprimare a măduvei hematogene la pacienții cărora li s- a administrat micofenolat , unele dintre acestea evoluând cu deces . Hipersensibilitate : s- au raportat reacții de hipersensibilitate , inclusiv edem angioneurotic și reacții anafilactice . Afecțiuni congenitale : vezi informații suplimentare la pct . 4. 6 . 4. 9 Supradozaj Rapoartele
Ro_654 () [Corola-website/Science/291413_a_292742]
-
cea observată la pacienții cu transplant cardiac , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 3 g pe zi . Două teste de genotoxicitate ( testul in vitro al limfomului la șoarece și testul in vivo al micronucleilor de la nivelul măduvei hematogene la șoarece ) au demonstrat potențialul micofenolatului de mofetil de a produce aberații cromozomiale . Aceste efecte pot fi legate de modul de acțiune farmacodinamică și anume de inhibarea sintezei nucleotidelor în celulele sensibile . Alte teste in vitro pentru detectarea mutațiilor genetice
Ro_654 () [Corola-website/Science/291413_a_292742]
-
risc ( vezi pct . 4. 4 ) Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : Mai puțin frecvente : Hidroclorotiazidă : Evenimentele adverse ( indiferent de relația cu medicamentul ) raportate în timpul utilizării hidroclorotiazidei în monoterapie includ : Tulburări hematologice și limfatice : anemie aplastică , deprimarea măduvei osoase hematogene , neutropenie/ agranulocitoză , anemie hemolitică , leucopenie , trombocitopenie Tulburări psihice : depresie , tulburări de somn Tulburări ale sistemului nervos : vertij , parestezii , stare confuzivă , agitație Tulburări oculare : vedere încețoșată tranzitorie , xantopsie Tulburări cardiace : aritmii cardiace Tulburări vasculare : hipotensiune arterială ortostatică Tulburări respiratorii , toracice și
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
risc ( vezi pct . 4. 4 ) Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : Mai puțin frecvente : Hidroclorotiazidă : Evenimentele adverse ( indiferent de relația cu medicamentul ) raportate în timpul utilizării hidroclorotiazidei în monoterapie includ : Tulburări hematologice și limfatice : anemie aplastică , deprimarea măduvei osoase hematogene , neutropenie/ agranulocitoză , anemie hemolitică , leucopenie , trombocitopenie Tulburări psihice : depresie , tulburări de somn Tulburări ale sistemului nervos : vertij , parestezii , stare confuzivă , agitație Tulburări oculare : vedere încețoșată tranzitorie , xantopsie Tulburări cardiace : aritmii cardiace Tulburări vasculare : hipotensiune arterială ortostatică Tulburări respiratorii , toracice și
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
risc ( vezi pct . 4. 4 ) Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : Mai puțin frecvente : Hidroclorotiazidă : Evenimentele adverse ( indiferent de relația cu medicamentul ) raportate în timpul utilizării hidroclorotiazidei în monoterapie includ : Tulburări hematologice și limfatice : anemie aplastică , deprimarea măduvei osoase hematogene , neutropenie/ agranulocitoză , anemie hemolitică , leucopenie , trombocitopenie Tulburări psihice : depresie , tulburări de somn Tulburări ale sistemului nervos : vertij , parestezii , stare confuzivă , agitație Tulburări oculare : vedere încețoșată tranzitorie , xantopsie Tulburări cardiace : aritmii cardiace Tulburări vasculare : hipotensiune arterială ortostatică Tulburări respiratorii , toracice și
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
risc ( vezi pct . 4. 4 ) Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : Mai puțin frecvente : Hidroclorotiazidă : Evenimentele adverse ( indiferent de relația cu medicamentul ) raportate în timpul utilizării hidroclorotiazidei în monoterapie includ : Tulburări hematologice și limfatice : anemie aplastică , deprimarea măduvei osoase hematogene , neutropenie/ agranulocitoză , anemie hemolitică , leucopenie , trombocitopenie Tulburări psihice : depresie , tulburări de somn Tulburări ale sistemului nervos : vertij , parestezii , stare confuzivă , agitație Tulburări oculare : vedere încețoșată tranzitorie , xantopsie Tulburări cardiace : aritmii cardiace Tulburări vasculare : hipotensiune arterială ortostatică Tulburări respiratorii , toracice și
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
risc ( vezi pct . 4. 4 ) Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : Mai puțin frecvente : Hidroclorotiazidă : Evenimentele adverse ( indiferent de relația cu medicamentul ) raportate în timpul utilizării hidroclorotiazidei în monoterapie includ : Tulburări hematologice și limfatice : anemie aplastică , deprimarea măduvei osoase hematogene , neutropenie/ agranulocitoză , anemie hemolitică , leucopenie , trombocitopenie Tulburări psihice : depresie , tulburări de somn Tulburări ale sistemului nervos : vertij , parestezii , stare confuzivă , agitație Tulburări oculare : vedere încețoșată tranzitorie , xantopsie Tulburări cardiace : aritmii cardiace Tulburări vasculare : hipotensiune arterială ortostatică Tulburări respiratorii , toracice și
Ro_512 () [Corola-website/Science/291271_a_292600]
-
consecința indirectă a acțiunii IL-1 pe celulele endoteliale capilare din hipotalamus. Acestea secretă prostaglandine, care ridică pragul termostatului hipotalamic. Pe hepatocite, efectul este de stimulare a sintezei de reactanți de fază acută: fibrinogen, proteina C-reactivă. La nivelul măduvei osoase hematogene, IL-1 stimulează expresia receptorilor M-CSF, G-CSF, GM-CSF pe celulele stem în repaus și determină eliberarea neutrofilelor. Sub acțiunea IL-1, monocitele secretă citokine proinflamatorii și factori de stimulare ai coloniilor (GM-CSF). În fibroblasti și celulele sinoviale, IL-1 augmentează sinteza de
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
suprafeței pleurale, afectând pericardul, miocardul, mediastinul, pleura controlaterală, invadând mușchii de la nivelul peretelui toracic [30]. Uneori, invadează direct țesutul celular subcutanat și tegumentul [20]. Tumora se poate extinde și în afara toracelui, afectând organele și ganglionii limfatici abdominali. Metastaze limfatice și hematogene se găsesc la autopsie la jumătate dintre cazurile de mezoteliom pleural malign difuz. Sunt afectați ganglionii limfatici hilari și mediastinali și ocazional, ganglionii celiaci, cervicali sau axilari. Metastazele sunt raportate frecvent la nivelul plămânului, ficatului, rinichilor, suprarenalelor și mai rar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
mai practică în limfomul hodgkinian decât în cel nehodgkinian. În boala Hodgkin, la prezentare, bolnavii sunt în număr mare în stadiul de localizare ganglionară. În limfomul nehodgkinian în schimb, bolnavii se prezintă în stadiul localizării extraganglionare și al prezenței metastazelor hematogene oculte, greu de pus în evidență. Aspecte clinice în limfoame Majoritatea bolnavilor sunt simptomatici (90%), doar 10% fiind asimptomatici [73]. Semnele și simptomele legate de boala locală mediastinală constau în: dureri toracice (sternale, interscapulare sau în umăr), tuse (cel mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
mezenterică superioară, venă splenică, respectiv trunchiul celiac, artera hepatică și mezenterica superioară). Metastazele ganglionare interesează ganglionii pancreatico-duodenali (stația I), ganglionii mezenterici superiori (stația II) și ganglionii paraaortici (stația III). Ulterior, extensia se poate face chiar și spre ganglionii mediastinali. Metastazele hematogene sunt localizate în ficat, plămâni, peritoneu, oment [2, 27]. Prognosticul este rezervat, dar mai bun comparativ cu celelalte tumori periampulare. Aceasta se datorează diagnosticului precoce, fiind favorizat de localizarea tumorii ce determină obstrucția fluxului biliar și apariția rapidă a simptomatologiei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
proximității cu duodenul și pancreasul. Ulterior, sunt interesate țesuturile peripancreatice și vasele mari (venă portă, venă mezenterică superioară, venă splenică, trunchi celiac, arteră hepatică, arteră mezenterică superioară). Metastazele ganglionare sunt prezente la 15- 30% dintre pacienți în momentul diagnosticului. Metastazele hematogene interesează ficatul, peritoneul. Tumora poate determina însămânțare peritoneală și după operație sau cateterizare. Pentru tumorile de coledoc inferior rezecabile, supraviețuirea la 5 ani după pancreato-duodenectomie este de aproximativ 20%. Prezența invaziei neurale și a metastazelor ganglionare în momentul intervenției chirurgicale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
limfocitelor în creier și protecției eficace datorată barierei hematoencefalice, fiind chiar imposibile atâta timp cât duramater și craniul rămân intacte !). Aceste metastaze sunt favorizate de intervențiile neurochirurgicale, în special cele repetate, care determină însămânțări extracraniene, puncte de plecare pentru diseminări limfatice și hematogene ulterioare. VIII. Tumorile și malformațiile vasculare Le vom aminti succint și numai pentru utilitatea lor în diagnosticul diferențial. Deosebim astfel diverse tipuri de angioame și angioblastoame (17) împarte angioamele (aproximativ 4% din tumorile endocraniene, ZIMMERMAN, 18) în: VIII.1. Angioame
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
H și 91 tipuri K); grupul bacililor Proteus (mai frecvenți: mirabilis, vulgaris, rettgeri, morganii, Providencia); bacilul piocianic; moraxele. În grupul cocilor gram-pozitiv, streptococul D (enterococ) și B sunt speciile cele mai frecvente; stafilococul auriu se întâlnește numai în cadrul unei infecții hematogene acute (pielonefrită, flegmon perinefretic). Este rar în cauză în infecțiile prin propagare canaliculară . Stafilococul alb, coagulazo-negativ, poate fi observat în infecțiile ascendente. Rareori, o micoză (candida albicans) poate produce o infecție urinară, uneori cu localizare renală parenchimatoasă . Punctul de plecare
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
NECESITĂ TRATAMENT CU ERITROPOIETINĂ îN DOZE SEMNIFICATIV MAI MICI DECÂT PACIENȚII HD, PROBABIL DATORITĂ PREZERVĂRII MAI BUNE A FRR (DECI A PRODUCȚIEI ENDOGENE DE ERITROPOIETINĂ) ȘI ABSENȚEI PIERDERILOR DE SÂNGE CE SURVIN îN CURSUL HD. REDUCEREA RISCULUI DE INFECȚII VIRALE HEMATOGENE (HEPATITĂ VIRALĂ, HIV), DATORITĂ LIPSEI ACCESULUI VASCULAR ȘI A CIRCULAȚIEI EXTRACORPOREALE; Posibil, o mai bună calitate a vieții, în comparație cu HD, oferind pacienților mai multă libertate în organizarea vieții profesionale și a timpului liber. DP nu necesită acces vascular, aparatură sofisticată
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ani; tumora este încapsulată, foarte bine vascularizată, de dimensiuni mari (cântărește peste 100 g, putând ajunge și la o greutate de câteva kilograme). Invazia capsulară sau vasculară este predictivă pentru comportamentul malign. Invadează structurile de vecinătate (rinichi, ficat) și metastazează hematogen (ficat, plămân). 3. Hiperplazia micronodulară bilaterală foarte rară (1% din cazuri); 50% din pacienți debut sub 30 de ani, durata medie a simptomelor înaintea diagnosticului fiind de 1 an; 50% din pacienți forma familială (sd. Carney), autosomal dominantă, care asociază
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de recidivă locală postoperatorie de 85%, cu indicația de efectuarea radioterapiei postoperatorii [5]. HISTOPATOLOGIE Cordomul se dezvoltă din rămășițe ale notocordului. Aceste rămășițe notocordale pot fi găsite la nivelul discului intervertebral în porțiunea lui pulpoasă dar și la nivelul măduvei hematogene de la nivelul porțiunii clivale a osului occipital. Cordoamele dezvoltate la nivelul bazei craniului sunt localizate în principal extradural, dar uneori chiar și intradural [6]. Cele localizate extradural în faze tardive invadează dura mater, în special în formele extrem de agresive ale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
biliare determină apariția unui icter; - venelor suprahepatice duce la apariția unui sindrom Budd Chiari; - venei porte poate determina fenomene de hipertensiune portală. - B. Complicații septice - este a doua complicație În ordinea frecvenței; - este determinată de bacteriile din căile biliare sau hematogene;induc moartea parazitului și conversia sa În abces piogen. - C. Complicații toxice - consecința trecerii În circulație a toxinelor conținute În lichidul hidatic; - clinic poate determina: prurit, alergii cutanate, bronhospasm sau șoc anafilactic și deces; - poate determina apariția de poliartrite sau
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]