83 matches
-
Cereti scrie: „Foarte recenta și excelenta Biblia Patristica, Strasbourg 1975, nu semnalează nicio referință la Mt 5,32 sau 19,9 în acest fragment”. Pe de altă parte, nu se vede de ce nu ar putea să existe în Păstorul lui Herma o aluzie la Matei din moment ce Biblia Patristica și edițiile Sources chrétiennes 10 și 167 fac referire la el - literală pentru unele - la Clement Romanul, Ignațiu și Policarp, cu toții autori anteriori. Oricum, Păstorul lui Herma nu este calificat ca martor al
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
putea să existe în Păstorul lui Herma o aluzie la Matei din moment ce Biblia Patristica și edițiile Sources chrétiennes 10 și 167 fac referire la el - literală pentru unele - la Clement Romanul, Ignațiu și Policarp, cu toții autori anteriori. Oricum, Păstorul lui Herma nu este calificat ca martor al practicii Bisericii, pentru că este prea importun; Ambroziaster - singurul care afirmă explicit autorizarea celei de-a doua căsătorii după repudiere din cauza adulterului - este exaltat în sens opus. Faptul că este vorba de un necunoscut nu
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
soția fără a fi amintită o justificare - în vreme ce un astfel de caz este atestat de un anumit număr de texte, unele fiind din cele mai importante - constituie o manipulare a datelor, care permite să se judece afirmația de la Păstorul lui Herma la Augustin, conform căreia nu există niciun text care - considerând fiecare caz - să refuze clar a doua căsătorie după divorț. În privința afirmației potrivit căreia între Păstorul lui Herma și Augustin nimeni nu are obligația de a-și relua soția pocăită
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
manipulare a datelor, care permite să se judece afirmația de la Păstorul lui Herma la Augustin, conform căreia nu există niciun text care - considerând fiecare caz - să refuze clar a doua căsătorie după divorț. În privința afirmației potrivit căreia între Păstorul lui Herma și Augustin nimeni nu are obligația de a-și relua soția pocăită, aceasta ne reușește numai grație unor lecturi orientate aparținând lui Tertulian (De Patientia), Vasile din Ancyra și Teodoret. Multe din afirmațiile acestei cărți depind de tratamente asemănătoare. G.
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
la o altă femeie și prin analogie la un alt bărbat, fapt care ar duce la dezbinarea căsătoriei (Matei 5, 28). Sfântul Efrem Sirul numește taina căsătoriei taină desăvârșită pentru că a fost consfințită de Hristos la nunta din cana Galileii. Herma Păstorul condamnă pe bărbatul care nu-și va primi soția care se pocăiește (aceasta greșind) și poruncește ca bărbatul sau femeia să nu se recăsătorească tocmai pentru a face posibilă pocăința celui căzut. Pentru aceasta este nevoie de un mare
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
domeniul sociologiei. Este director de programe al Societății academice de cercetare a religiilor și ideologiilor (Sacri) și președinte al Societății Sociologilor din România. Volume de autor: Imaginarul social al tranziției românești. Simboluri, fantasme, reprezentări (2001), Fractalii și timpul social (2003), Herme neutica simbolismului religios. Studii și eseuri (2003), Mișcări religioase orientale. O perspectivă socioantro pologică asupra globalizării practicilor yoga (2006), România în starea Bardo. Publicistică și dialoguri culturale (2006) și Mama proștilor e mereu gravidă. Sociologia patologiilor cotidiene (2010). La Editura
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Bălăceanu Stolnici. * Albedo sau Leukosis. Prin transformări speciale, masa neagră va deveni o substanță alb-argintie, strălucitoare. La ea se referă textele vechi atunci când o numesc metaforic „aramă albă”, „mercur purificat”, „mielul incubat”, „laptele fecioarei”, „lună plină” etc.. Simbolismul acestei transmutări herme tice se referă pe plan macrocosmic la „ieșirea universului din haos, realizarea actului creațiunii (acel fiat lux al genezei), țâșnirea luminii din întunericul primordial”. Pe plan microcosmic, această transformare alchimică „simbolizează trecerea de la neființă la ființă a anthroposului, trecerea dintr-
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
noi suntem una, tot așa să fie și ei” (Ioan 17, 22).Bucuria negrăită este temelia unității Sfintei Treimi ca iubire<footnote Pr. prof. D. Stăniloae, Dogmatica, vol. I, București, 1978, p. 317. footnote>. O imagine în cartea „Păstorul lui Herma” arată că pietrele care se scoteaudin adânc, se potriveau atât de bine în turnul de pe ape ca simbol alBisericii, încât acel turn părea zidit dintr-o singură piatră<footnote Păstorul lui Herma, Vedenia a 3-a, 10, 5 în vol
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
317. footnote>. O imagine în cartea „Păstorul lui Herma” arată că pietrele care se scoteaudin adânc, se potriveau atât de bine în turnul de pe ape ca simbol alBisericii, încât acel turn părea zidit dintr-o singură piatră<footnote Păstorul lui Herma, Vedenia a 3-a, 10, 5 în vol. „Scrierile Părinților Apostolici”, EIBMBOR, București, 1995, p. 289. footnote>. Tainaacestei zidiri era faptul că cei scoși din adânc se nășteau „din apă șidin duh” (Ioan 3,5). Prin tăierea împrejur a inimii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
îndemn la cumpătare, dreaptă socoteală și prudență. Cei care cerșesc deși ar fi apți de muncă sunt etichetați ca negustori sau traficanți de Hristos. În cartea Păstorul, scrisă în secolul al II-lea p.Chr., de un autor pe nume Herma, creștinii sunt îndemnați să ofere milostenia lor tuturor celor lipsiți, fără deosebire, rămânând ca primitorii să dea socoteală în fața Domnului dacă au primit fiind strâmtorați sau nu. Cel care dă fără deosebire nu este condamnat: „Fă binele; și din câștigul
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
lui Dumnezeu. Așadar, cel care face așa această slujire, fără deosebire, va trăi în Dumnezeu. Păzește dar porunca aceasta, după cum ți-am spus, ca pocăința ta și a casei tale să fie găsită sinceră, curată, fără răutate și nepătată”<footnote Herma, Păstorul, Porunca II 27, 4-7, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, pp. 298-299. footnote>. Un scriitor bisericesc - Clement Alexandrinul - este de părere ca să-l ajuți pe cel nevoiaș, dar să nu-i încurajezi lenea. Din cele ce el precizează, se poate
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
a vremii". Toate aceste momente de cotitură alcătuiesc Istoria Mântuirii 33. Luate în sine, fără sinergia divino-umană, aceste finest hours, dacă ne este îngăduit să le numim așa, nu au niciun sens. La fel cum Biserica Domnului din viziunea lui Herma păstorul era clădită din pietre albe și șlefuite semnificând sfinții, tot așa și istoria lumii este o pânză țesută din destinele drepților lui Dumnezeu. Chiar s-a sugerat că acești kairoi din istoria Bisericii, cum ar fi nașterea unui sfânt
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în vedere unul oarecare, ci unul din familia de esteți în care Mateiu însuși s-a înscris prin poză, iar invertitul său personaj, prin natură. Ca și Remember (așa cum e înțeles în optica simbolică din eseul lui Cornel Mihai Ionescu), Hermă pentru Aubrey de Vere (eseul în care defazajul e postulat) are trăsăturile unei proze fără început cronologic și fără final determinabil. Luați repede, n-am putea rezuma intențiile argumentative ale atât de elaboratelor studii, necum eventuale traiecte. Dificil în grad
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
2004, personaje golemice din bușteni ciopliți la bardă, prinși cu scoabe, capătă haz și forță expresivă prin bricolăi de varii fragmente. Dar liantul, la propriu și la figurat, al etapelor creației lui Ion Nicodim, de la inimile de chirpici înălțate pe herme conice, la cartea de pământ dedicată lui Cioran, până la chivotul cu coconi, este, pentru marele artist, lutul, țărâna lipită de paie tocate, chirpiciul pe care Nicodim l-a titularizat în tabelul alchimic al artelor contemporane.
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
op. cit., p. 485. footnote>. Un cuvânt foarte frumos al Sfinților Părinți spunea că, dacă în momentele în care ispita te îndeamnă a păcătui din cauza altei femei, în minte îți vei avea amintirea neîncetată a soției, niciodată nu vei păcătui<footnote Herma, Păstorul, Porunca IV, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, București, 1979, p. 300. footnote>. În privința aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur menționează: Dacă cineva își iubește femeia după cum trebuie a o iubi, apoi
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
rumeg gândul sinuciderii numai când rămân în urmă”. ...Și fiindcă veni vorba de sinucidere, Ferdinand Sinidis îmi vorbi de domnișoara Nora, care ocupase până mai deunăzi, camera cu numărul opt: Moștenise fata, din părinți, mania sinuciderii. Soră-sa mai mare, Herma, s-a lăsat călcată de o locomotivă, numai pentru că ținea mult să-i pârâie oasele, după ce încercă o viață întreagă să-și pocnească degetele mâinilor, fără să ajungă la un rezultat satisfăcător. Nora spunea că Herma mințise. Că auzise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Soră-sa mai mare, Herma, s-a lăsat călcată de o locomotivă, numai pentru că ținea mult să-i pârâie oasele, după ce încercă o viață întreagă să-și pocnească degetele mâinilor, fără să ajungă la un rezultat satisfăcător. Nora spunea că Herma mințise. Că auzise cu urechile ei cum, într-o noapte, când venise acasă beată, un marinar îi pârâi dintr-o strânsoare ca de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă”, zise cu indiferență Nora. - „Unde e omul meu?” mă întrebă Herma, alintându-se. - „S-a dus”, răspunsei furioasă, că n-am fost lăsată să dorm. - „S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă”, zise cu indiferență Nora. - „Unde e omul meu?” mă întrebă Herma, alintându-se. - „S-a dus”, răspunsei furioasă, că n-am fost lăsată să dorm. - „S-a dus?”, făcu Herma, speriată, încercând ca de obicei să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis surioara mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă”, zise cu indiferență Nora. - „Unde e omul meu?” mă întrebă Herma, alintându-se. - „S-a dus”, răspunsei furioasă, că n-am fost lăsată să dorm. - „S-a dus?”, făcu Herma, speriată, încercând ca de obicei să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis surioara mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să-mi pârâi oasele”. Nu cred să-i fi rămas vreunul netrosnit: craniul, fălcile și nasul, bazinul: peste tot au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Enoh în slavonă; Cartea jubileelor; 2Baruh sau Baruh în siriacă; 3Baruh sau Baruh în greacă; 4Ezdra; Apocalipsa lui Abraham; Testamentul lui Abraham; Testamentele lui Levi și Nephtali (din Testamentele celor doisprezece Patriarhi); Urcarea la cer a lui Isaia; Păstorul lui Herma; 3Enoh sau Enoh în ebraică. În paginile următoare mă voi opri pe îndelete asupra a șase texte care conțin pasaje apocaliptice mai mult sau mai puțin dezvoltate. Din păcate, a trebuit să trec peste Cartea jubileelor, prea amplă pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
șase texte care conțin pasaje apocaliptice mai mult sau mai puțin dezvoltate. Din păcate, a trebuit să trec peste Cartea jubileelor, prea amplă pentru a putea fi rezumată și interpretată în câteva pagini. De asemenea, am lăsat deoparte Păstorul lui Herma, considerându-l un text cât de cât cunoscut. Literatura „intertestamentară”92 creează o atmosferă aparte. În această atmosferă se înscrie și Apocalipsa lui Ioan, cu structura, elementele narative, stilul și conținutul teologic specifice. După un prim parcurs inițiatic, „de obișnuire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
potrivit cuvintelor sale, îi adusese victoria de la Actium împotriva lui Marcus Antonius și care acum, după atâtea măceluri, simboliza ordinea, moderația, pacea. Pentru templu comandase marmură albă de la Luni, avea un portic cu coloane din marmură galbenă și cincizeci de herme din marmură neagră veche, reprezentând mitul Danaidelor. Înăuntrul templului, în spatele ușilor grele de bronz, închisese în soclul statuii divine vechile Cărți Sibiline, în care se spunea că era scrisă soarta Romei. Prin intermediul unor agenți, achiziționase treptat proprietățile învecinate și, folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zâmbească și răspunse că, poate, sufletul lui Aesopus își găsise adăpost înăuntrul lui; pe neașteptate, îl îmbrățișă, iar Phaedrus simți hohotele care zguduiau pieptul Împăratului. Acesta se retrase însă imediat și zise că avea să pună să se construiască o hermă cu două fețe, ca aceea a lui Janus, vechiul zeu italic al Soarelui și al Lunii, numai că pe o parte avea să fie chipul barbar al tracului Aesopus, care trăia într-o aspră solitudine, neîngrijit, cu părul ciufulit, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]