949 matches
-
noi, G. Călinescu poate fi încadrat în tipul Croce. Cu observația că istoria și critica literară nu sînt pentru el decît literatură cu și despre literatură. Literatură pe marginea literaturii. Operația, reușită deseori în plan estetic-literar, mi se pare totuși, hermeneutic vorbind, tautologică, de ordinul parafrazei. Criticul spune exact același lucru ca și scriitorul. Mai bine sau, adesea, mai prost...". Remarcăm de îndată neîncrederea reputatului teoretician în critică, derivată din suspiciunea sa față de factorii "literari" ce ar putea-o "infesta". Comentariul
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
a înțelesului eminescian, întinsă în cele 7 volume 3, ar fi de-ajuns nu doar să-l amintim, ci să-l și omagiem la celebrările bianuale eminesciene. Perfectă logică internă a comentariului sau critic scoate la lumină valori, sensuri, deșchideri hermeneutice semnificative. Așadar, o carte reper în cercetarea eminescologică. Surprinde prin originalitate, acuratețe discursiva, profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a înțelesului eminescian, întinsă în cele 7 volume 3, ar fi de-ajuns nu doar să-l amintim, ci să-l și omagiem la celebrările bianuale eminesciene. Perfectă logică internă a comentariului sau critic scoate la lumină valori, sensuri, deșchideri hermeneutice semnificative. Așadar, o carte reper în cercetarea eminescologică. Surprinde prin originalitate, acuratețe discursiva, profunzime. Sintagme că „spiritul hyperionic”, „timp mitic”, „eliberarea dincolo de dincolo” etc., dovedesc o extraordinară forță de tălmăcire și interpretare a capodoperei eminesciene, pe care George Popa o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
alteritate. Este clar că nu putem continua expunerea noastră fără a fi explicitat până la nivelul unei clarități acceptabile un șir de probleme legate de legitimarea postmodernismului muzical în termenii proprii acestuia, deoarece devine evidență nevoia unei sau mai multor chei hermeneutice specifice, care ne-ar permite vizualiza imaginii fenomenului artistic-muzical postmodern în calitatea lui de ansamblu organic de evenimente, sensuri, concepții și artefacte culturale și nu drept confuzie, eroare și sfârșit al artei. Este vorba aici despre algoritmul sau, eventual, despre
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Europa, Africa cu-a ei pustiuri...”. Cel mult, la Hammer, se pomenește despre „cele trei părți ale pământului peste care umbra lui se răspândește” (der drey Theile der Erde seinen Schatten). Enumerarea lor explicită denotă, în opinia noastră, un efort hermeneutic la poetul român, care a corelat aici textul cu o imagine ce relua și stiliza toată tema „visului sultanului Osman”. Este vorba despre gravura de pe frontispiciul cărții lui Cantemir, Sistema religiei muhamedane (Kniga sistema, ili Sostoianie muhammedanskiia religii ..., Sanktpiterburgskaia Tipografiia
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
cunoscute chiar unui cititor mediu, nu doar criticului literar. De aici, un efect de seducție amplificat. Fiecare capitol conține, ca secvență inaugurală, chiar fragmentul ce va fi supus analizei, fapt de natură să sporească interesul oricărui cititor fascinat de exercițiul hermeneutic. Se privesc, așadar, în oglindă, de cele mai multe ori, eroinele - Nadina, Manuela, Emilia, Dania, Adela, Clară, Felicia, Yvonne, Ioana. De fapt, adesea ele sunt surprinse văzându-se, de privirea voyeură a naratorilor, ei înșiși, aproape toți, "miraculos efeminați" (după o expresie
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
și postmodernității occidentale, de la eseu filosofic, proza, teatru, pictură, film, artă fotografică, o descriu suplimentar pe Corina Ciocârlie: anvergură a culturii, extremă mobilitate a inteligenței, acuratețe a observației, flexibilitatea metodologica (între un tematism temperat și naratologie, ambele subordonate unui proiect hermeneutic mai vast, care poate fi corelat și cărților sale anterioare). Cu acest ascendent de invidiat, Corina Ciocârlie parcurge cele 12 "trepte" ale prozei românești; în fapt, chintesența a doua vârste ale "infamiei oglinzii" și nu mai puțin ale "crizei" românului
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
respinge hotărît că inutilizabile și dăunătoare. Să rețin opinia despre cartea lui Const. Barbu: "un tînăr exaltat în al carui creier fatală ăgîndire despre cuvinteă de origine heideggeriană, sanscrita învățată cu metode ezoterice, etimologiile onirice și purul și simplul delir hermeneutic se întrunesc într-o sinteză exemplara", adăugînd că opiniile sale sînt "o paradigmă negativă de care puține culturi au noroc". Asta pentru că Petru Creția pledează nu numai pentru o nouă ediție critică Eminescu, dar și pentru exegeze, noi și înnoitoare
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
însă că în profesiunea cu pricina lucrul e inadmisibil. O idee vagă despre identitatea scriitorului romanului din pod am avut eu, aproape imediat: mi-am dat seama că e un rus de secol 19. Traian D. Stănciulescu are un sistem hermeneutic mai sofisticat decît al meu, pentru a stabili, sherlockholmesian, un profil spiritual, măcar, dacă nu biografic, al lui Casamayor. Interpretînd stilul și natura observațiilor autorului, prefațatorul creionează acest portret: probabil un cărturar din domeniul umanioarelor, care pare să fi făcut
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
care, la cele mai multe române polițiste este dezlegat an final misterul nu putea să nu-i repugne. Prin ce mecanisme ale schimbării gustului public a ajuns, ăn zilele noastre Sub pecetea tainei să intereseze an prim plan, ar necesita un popas hermeneutic ce ar avea an vedere aplecarea de astăzi pentru opera neterminata an genere. Ca probe ale acestei reveniri an forță stau două majore cărti-argumente, prima apărută la Cluj, ăn 1994 și purtând titlul românului matein, dar conținând, pe lângă acesta, două
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
și an general al mentalităților, ci și an cel precis al culturii, ideilor, criticii și literaturii, intrate și ele an zodia revizuirilor, lucid acceptate, dar stăpânite - ca și atunci - de febră patimilor" (op. cît., pag.5 Din această perspectivă, demersul hermeneutic ăntreprins de Valentina Curticeanu pune ăntr-o lumină nouă opera și personalitatea criticului, incitându-ne, totodată, la o reevaluare a propriului nostru prezent cultural, prin prisma teoriilor lovinesciene. Este vorba, cu alte cuvinte, de o miscare dublu direcționată - dinspre prezent spre
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
între două vârste fardată/ Ușor nedormită vorbind/ singură la casa de bilete/ apoi în metrou// O fată care spune tare/ Unui perete: «uimește-mă»// Un fir alb subțire desparte lumea în două” (p. 5). Nu e momentul pentru complicate exerciții hermeneutice. Dar merită să luăm aminte că nici una din aceste „suceli” notate de Andrei Bodiu nu e de tot absurdă. Strofa a doua e revelatoare. Poate că undeva dincolo de sticla casei de bilete cineva i-a răspuns, totuși, femeii. Și, mai
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
încearcă să le corupă printr-o abordare inedită. De pildă, în legătură cu expresia amintită, totodată și cea mai cunoscută, de bună seamă, în abordările critice, criticul merge la etimologia termenilor, și de aici mai departe vom asista la un adevărat spectacol hermeneutic. Va proceda identic în tot volumul. E abordarea în care scriitorul constănțean se simte cel mai confortabil. O concluzie ar fi că „opera lui Caragiale constituie doar turnesolul care scoate la iveală nuanțele și fantasmele identitare, anxietăți, complexe, deziderate și
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
Mitchievici e prea puțin receptat. Cel puțin nu așa cum ar merita. Excelentele lui cărți despre decadență și decadentism nu au avut ecourile meritate, cu excepția mediilor închise, academice. Nădăjduiesc că acest volum inteligent, scris cu vervă și pretutindeni incitant prin inflexiunile hermeneutice, să-și găsească cititorii potriviți și pentru cărțile anterioare.
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
de la origini pînă în prezent, de G. Călinescu și, respectiv, Istoria critică a literaturii române, de N. Manolescu) ale discursului critic care l-a ales drept obiect. În al doilea rînd, autoarea încearcă să ne arate cum s-au articulat hermeneutic, într-o sintaxa convingătoare, datele selectate de interpreți din producția lui Cantemir sub presiuni contextuale: mai precis, cum s-au construit reprezentările critice globale ale unei opere și ale unei personalități proteiforme. La limită, ambiția Adrianei Babeți este să proiecteze
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
i-ați tradus fără să scrieți despre ei, sau fără să scrieți încă despre ei? De obicei am scris despre autorii pe care i-am tradus. Traducerea este o hermeneutică în sensul că actul însuși al traducerii este un act hermeneutic. O foarte bună traducere presupune o opțiune între niște versiuni posibile. Această opțiune ține de un univers hermeneutic: de ce aleg asta și nu asta. Sigur că intervin și factori legați de eufonie, de stilistică propriu-zisă, de proprietate a termenilor și
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
scris despre autorii pe care i-am tradus. Traducerea este o hermeneutică în sensul că actul însuși al traducerii este un act hermeneutic. O foarte bună traducere presupune o opțiune între niște versiuni posibile. Această opțiune ține de un univers hermeneutic: de ce aleg asta și nu asta. Sigur că intervin și factori legați de eufonie, de stilistică propriu-zisă, de proprietate a termenilor și așa mai departe. Pentru traducătorul-hermeneut, traducerea este o lectură, una dintre lecturile posibile, te înscrii pe o izotopie
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
știu dacă există un autor pe care l-am tradus despre care să nu fi scris. Sînt texte care au fost inițial prefețe, studii introductive. Am avut și note și comentarii care cer, la rîndul lor, un efort de tip hermeneutic, cum a fost cazul la Proust, la ediția de autor Flaubert, la Doamna de Staël. Vă răspund astfel și la întrebarea despre relația eseu-traducere; în foarte mare măsură, multe traduceri m-au stimulat pe linia eseului; a fost mereu un
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
aceste "legături" (sau "urme", cum le-ar spune cu siguranță M.G.) se împletesc, armonios sau nu, în volumul pe care îl voi prezenta. Prima parte a cărții se adresează "unui cerc restrîns de cititori" și anume celor interesați de rafinamentele hermeneutice. Așa declară autorul. În realitate avem de-a face mai degrabă cu o popularizare a cîtorva dintre cei mai cunoscuți autori de scrieri hermeneutice (Heidegger, Gadamer) și a cîtorva concepte (Sein, Dasein). Discursul este previzibil - sînt amintite aceleași celebre citate
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
parte a cărții se adresează "unui cerc restrîns de cititori" și anume celor interesați de rafinamentele hermeneutice. Așa declară autorul. În realitate avem de-a face mai degrabă cu o popularizare a cîtorva dintre cei mai cunoscuți autori de scrieri hermeneutice (Heidegger, Gadamer) și a cîtorva concepte (Sein, Dasein). Discursul este previzibil - sînt amintite aceleași celebre citate, aceleași referințe bibliografice cu care ne-au obișnuit comentatorii avizați. Limbajul alunecă nu de puține ori în sofisme în care un cititor profan (cum
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
mult mai devreme decît m-aș fi așteptat (p. 100). De aici încolo se înșiruie una după alta cronici de carte, recenzii sau simple semnalări reunite sub cîte un titlu care induce în eroare Hermes și lumea gîndirii sau Breviar hermeneutic. Nu am putut să deslușesc motivul republicării în volum a acestor articole: în general sînt de mici dimensiuni și nu cuprind decît prezentări succinte ale autorului și cărții respective. Două articole mi-au atras atenția: "Mircea Eliade în anii de
Sub oblăduirea lui Hermes by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17108_a_18433]
-
nici să îl valorizeze compensatoriu, să-l reabiliteze "monumental" nu se hazardează să-l înalțe pe soclul excepționalului, ci dimpotrivă elaborează cu luciditate, o teorie în care prozaicul cotidian este substras determinărilor univoce și unilaterale ale semnificației sale. Demersul său hermeneutic, punctat cu evidente accente fenomenologice, urmează, după cum autorul însuși ne mărturisește, o linie de tip deconstructiv. Ceea ce contează nu este inversarea termenilor opoziției cotidian / non-cotidian, ci chiar demontarea mecanismelor pe care se fundamentează semnificația acestui binom. Demnă de interes, din
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
partea inferioară a corpului ei de acum, care se termina cu picioarele carbonizate, dar sunt sigur - sau aproape sigur - că știu ce-aș fi văzut." Urmează un pasaj amplu în care se dezvoltă un fel de eseu jumătate senzual, jumătate hermeneutic despre practica și semnificația sărutului în locul pe care savantul nu mai are curaj să-l privească. Hermeneutică oarecum de joasă calitate, în deplină consonanță cu motto-ul din Vasile Lovinescu, un autor se pare iubit de Mihail Gălățanu și pe
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
căreia compune un portret nuanțat, în care cel vizat credem că s-ar fi recunoscut. Apelul paratextual la celebra dihotomie schilleriană este convingător, întrucât surprinde întocmai caracterul esențial contradictoriu al biografiei și creației celui care a alcătuit Silogismele amărăciunii. Flashurile hermeneutice, întemeiate pe o discreție livrescă, dezvăluie atractive ipoteze de cuprindere scripturală a unei personalități care fascinează și contrariază deopotrivă. Actualitatea românească și universală a lui Cioran nu este una facilă, întâmplătoare, ci profundă și revelatoare pentru nihilismul faustic al umanității
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
acela că interpretarea întreține himera "conținutului" unei opere de artă. Asistăm la "domesticizarea" fenomenului artistic, la o "poluare intelectuală", o răzbunare a intelectului asupra artei. Arta contemporană ar fi tocmai rezultatul agresivității interpretării - ea este o continuă fugă din fața tăvălugului hermeneutic. Singura artă care poate lupta de pe poziții egale cu acest blestem al sensului este cinematografia. Filmul este, în opinia autoarei, singurul capabil să distrugă interpretarea, singura formă anti-simbolică a momentului. Afirmațiile au, nu de puține ori, tentă aforistică, autoarea vede
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]