266 matches
-
Yeats, de la Schelling la von Baader, de la Heidegger la Jung. Și nu recunoaștem, oare, în multe concepții postmoderne ale criticii, noțiunea de alunecare continuă a sensului?". Ceva mai departe, Eco se referă direct la Jung: "Atunci cînd revizitează vechile doctrine hermetice, Jung repune problema gnostică a redescoperirii unui Sine originar". În fine, Umberto Eco ne descrie în ce consistă deriva hermetică: Caracteristica principală a derivei hermetice ni s-a părut a fi abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
noțiunea de alunecare continuă a sensului?". Ceva mai departe, Eco se referă direct la Jung: "Atunci cînd revizitează vechile doctrine hermetice, Jung repune problema gnostică a redescoperirii unui Sine originar". În fine, Umberto Eco ne descrie în ce consistă deriva hermetică: Caracteristica principală a derivei hermetice ni s-a părut a fi abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat, din asemănare în asemănare, de la o conexiune la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența unui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sensului?". Ceva mai departe, Eco se referă direct la Jung: "Atunci cînd revizitează vechile doctrine hermetice, Jung repune problema gnostică a redescoperirii unui Sine originar". În fine, Umberto Eco ne descrie în ce consistă deriva hermetică: Caracteristica principală a derivei hermetice ni s-a părut a fi abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat, din asemănare în asemănare, de la o conexiune la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența unui semnificat universal, univoc și transcendental
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în ce consistă deriva hermetică: Caracteristica principală a derivei hermetice ni s-a părut a fi abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat, din asemănare în asemănare, de la o conexiune la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența unui semnificat universal, univoc și transcendental. Ea asumă că orice admițînd că tainica legătură retorică ar fi izolată poate trimite către orice altceva, tocmai pentru că există un subiect transcendent puternic, Unul neoplatonician. Acesta fiind principiul contradicției universale
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
posibilă, și deci, în același timp Tot, Nimic și Sursă Indicibilă a Oricărui Lucru acționează astfel ca orice lucru să se conecteze la orice alt lucru, datorită unei pînze de păianjen labirintice de referințe reciproce. Astfel, se pare că semioza hermetică identifică în orice text, ca în Marele Text al Lumii, Plenitudinea Semnificatului, nu absența sa. Și totuși, această lume invadată de semnături și guvernată de principiul semnificației universale, dădea naștere unor efecte de alunecare neîncetată și de respingere a oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
traduce printr-un inacceptabil amestec de niveluri de înțelegere. Nivelul de înțelegere la care se situează gîndirea lui Jung (și Lupasco) este radical diferit de cel, născut printr-o reduc-ție sau alta, din parapsihologie, din New Age sau din iraționalismul hermetic contemporan. Cum s-a putut produce o confuzie de o asemenea amploare? Printre cele trei curente menționate, confuzia cu iraționalismul hermetic este cel mai greu de identificat, prin urmare este cea mai redutabilă. La urma urmei, confuzia privind parapsihologia se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este radical diferit de cel, născut printr-o reduc-ție sau alta, din parapsihologie, din New Age sau din iraționalismul hermetic contemporan. Cum s-a putut produce o confuzie de o asemenea amploare? Printre cele trei curente menționate, confuzia cu iraționalismul hermetic este cel mai greu de identificat, prin urmare este cea mai redutabilă. La urma urmei, confuzia privind parapsihologia se poate explica prin atracția indiscutabilă pe care Jung, Pauli și Lupasco o resimțeau față de fenomenele așa-zis "paranormale". Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe care Jung, Pauli și Lupasco o resimțeau față de fenomenele așa-zis "paranormale". Pe de altă parte, confuzia referitoare la New Age se poate explica prin neglijența intelectuală a celor care sunt angajați în această mișcare. Dar asimilarea cu iraționalismul hermetic nu este, oare, legitimă, pînă la urmă ? FONDUL PROBLEMEI: NE-AM CUFUNDAT PREA ADÎNC ÎN SECOLUL AL XVII-LEA Dificultatea unui răspuns este sporită de faptul că suntem confruntați cu niște adevărați mutanți. Jung este un mutant, necesarmente solitar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Dumnezeu în lume, dar la originea emanației se află un Unu incognoscibil, sediu însuși al contradicției. Gîndirea neoplatoniciană creștină va încerca să explice că nu-l putem defini pe Dumnezeu într-un mod univoc din cauza inadecvării limbajului nostru. Gîn-direa hermetică afirmă că, cu cît limbajul nostru este mai ambiguu și polivalent, cu atît mai mult se folosește de simboluri și metafore, și cu atît mai apt este să-l numească pe Unu în care se realizează coincidența contrariilor. Numai că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de simboluri și metafore, și cu atît mai apt este să-l numească pe Unu în care se realizează coincidența contrariilor. Numai că atunci cînd triumfă coincidența contrariilor principiul identității se prăbușeșete. Totul se leagă. Rezultat: interpretarea este infinită [...] Gîndirea hermetică transformă teatrul lumii într-un fenomen lingvistic și, în paralel, îi retrage limbajului orice forță comunicațională"24. Există, în toate aceste aprecieri, o confuzie gravă: coincidența contrariilor nu presupune abandonarea axiomei identității și a axiomei non-contradicției, ci doar abandonarea principiului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Structura gödeliană a Naturii și a cunoașterii 85 Terțul ascuns 87 Sacrul și problema subiect/obiect 92 Heisenberg și nivelurile de realitate 94 Viziunea transdisciplinară asupra lumii 99 4. Jung, Pauli, Lupasco și problema psihofizcă 103 Coincidentia oppositorum și iraționalismul hermetic 105 Fondul problemei: ne-am cufundat prea adînc în secolul al XVII-lea 107 Sarcina cea mai importantă a vremii noastre: o nouă idee despre Realitate 113 Nivelurile de realitate sunt prezente la Jung și la Pauli? 114 Noi perspective
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
înscris în pătrat și romb). O poziție însă perfect similară cu cea din Albion's Dance (piciorul drept depărtat lateral, cel stîng perpendicular pe pămînt) apare în volumul ÎI al tratatului Utriusque Cosmi de Robert Fludd (1621) (vezi Roob, The Hermetic Museum, p. 558), precum și în Mundus subterreaneus de Athanasius Kircher (Amsterdam, 1682) (vezi Roob, p. 565). În plus, Blake se mai putea inspiră cel putin și din următoarele surse, în care se găsesc imagini asemănătoare cu cele din Albion's
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
constelații zodiacale); Athanasius Kircher, La Chine illustrée (Amsterdam, 1670), si Arca Noë (Amsterdam, 1675); Gregorius Anglus Sallwigt (von Welling), Opus mago-cabalisticum, Frankfurt, 1719 (vezi ilustrația "Antroposul cu cele patru elemente", reprodus în C.G. Jung, Dreams, p. 244 și Roob, The Hermetic Museum, p. 544). În Visions of the Daughters of Albion, Blake dezvolta o temă conturată în cîteva dintre Songs of Experience, aceea a libertății sexuale. Eroina Oothoon, "dulcele suflet al Americii" ("soft soul of America"), își exprimă iubirea liberă față de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nevăzute"276. Cînd invizibilul intra în vizibil Enitharmon se deschide pe șine spre înalt și starea ei este de beatitudine (bliss = fericire, extaz). Lovinescu spune: apele corozive trecute prin poartă strimta devin "Elixir de beatitudine, Balsam, Ulei supra-esențial" (în limaj hermetic)277 (uleiul este distilatul cel mai subtil al Spiritului 278). Urmează că Enitharmon se întoarce din beatitudine transmutata în anumite puncte esențiale din conștiința ei, ceea ce va avea un efect de atracție spre cer a celor de jos, deci un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Marcel D. Popa, Horia C. Matei, Mica enciclopedie de istorie universală, Editura științifică și enciclopedica, București, 1983 54. H.R. Radian, Cartea proporțiilor, Editura Meridiane, București, 1981 55. Hieronymus Reussner, Pandora (die edelste Gabe Gottes), Basle, 1582 56. Alexander Roob, The Hermetic Museum: Alchemy & Mysticism, Benedikt Taschen Verlag, Köln, 1997 57. R. Samuel, Die poetische Staatsund Geschichtsauffassung Friedrichs von Hardenbergs (Novalis), Studien zur romantischen Geschichtsphilosophie, Frankfurt a.M., 1925 58. F.W.J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Humanitas, București, 1995 59. ***The Shorter
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zweites Buch, cap. 27: "Von dem Verhältnisse, dem Maße und der Harmonie des menschlichen Körperbaues" [Despre raporturile, măsura și armonia structurii corpului], în Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim, Die Magischen Werke, 1982, pp. 270-275, reproduse și în Alexander Roob, The Hermetic Museum, pp. 534-537. 26 Cf. C.G. Jung, Dreams, p. 263. 27 Teodor de Bry (editor), cu gravuri de Matthäus Merian (ginerele lui de Bry), bazate pe desenele detaliate ale lui Fludd (vol. I, Oppenheim, 1617; vol. ÎI, Frankfurt, 1621). Ediția
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
această eră închisă în cub, cubul era închis într-o sfera, aceasta fiind orbită căutată, etc. Descoperind aceste relații matematice (pe care le-a revizuit curînd după aceea), Kepler avea certitudinea că dăduse peste izvorul de înțelepciune al vechii tradiții hermetice. Astfel, Kepler mărturisea în Harmonices Mundi / Armonia lumilor (1619): Am furat vasele de aur ale egiptenilor spre a construi o sfințenie pentru Dumnezeul meu, departe de hotarele Egiptului" (apud. Roob, op. cît., p. 624). Tot în această lucrare, ca și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că interfinitudine: structura guvernată de secțiunea de aur). 325 (IX, 386) străvechea lor vîrstă de aur: Motiv central al romantismului, asociat cu "floarea albastră" că flos sapientum, care într-o ilustrație din Pandora de H. Reussner (1582; cf. Roob, The Hermetic Museum, p. 420) este înconjurată de alte două flori (toate trei "izvorînd" dintr-un dragon ouroboric), o roza albă și una roșie: 1. cea albă reprezintă în limbajul alchimic tinctura filosofica lunară (Luna; fază albedo, iluminarea); 2. cea roșie (simbol
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
meditații teoretice asupra poeziei și elocinței, pe lângă conținutul lor filozofic, filologic și politic. O altă poetică a Evului Mediu a fost cea a școlii provensale (gaya scienza), a trubadurilor și a acelor cours d’amour cavalerești, care practicau o poezie hermetică (trobar clus) cu profund și riguros sens criptic (ca de altfel, cum se știe, și Divina Comedie, dar cu alte implicații). Francesco d’Assisi, până-n vârful unghiilor plin de cultura provensală (era de altfel provensal după mamă), a introdus această
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Mundus imaginalis”, după celebra sintagmă creată de Henry Corbin. Dedicată atât contribuțiilor românești, cât și traducerilor, colecția se apleacă asupra teoriilor de filosofie și antropologie a imaginarului, dar și a viziunilor și sistemelor simbolice de tip șamanic, magic, mitologic, misteric, hermetic, gnostic și esoteric. Până În prezent, În colecție au apărut șaisprezece volume. O altă formă de expresie este asigurată de Caietele Echinox, publicație academică desprinsă din aripa mișcării echinoxiste și dedicată publicării de studii În română, franceză, engleză și alte limbi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și În același timp substituie conceptul, nu așteaptă conceptele să vină din urmă să le precizeze. E o umbrelă și nu e o umbrelă apelul meu la discursul științific În paralel cu discursul teoretic, pentru că le văd În interdependență. Paradigma hermetică Corin Braga: Ceea ce face Mihaela nu e chiar așa de izolat, fără paralelisme, de negăsit În alte gândiri contemporane. Exact acesta este demersul lui Gilbert Durand. Și nu mă gândesc la acel Gilbert Durand din Structurile antropologice ale imaginarului de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
postmodernitatea, nu doar În termeni de deconstrucție derridiană și În termeni de poststructuralism, ci În termeni de ontologie. Ioana Em. Petrescu a semnalat deja o astfel de opozitie. Gilbert Durand a construit o Întreagă paradigmă a unei postmodernități de tip hermetic, care se opune unei paradigme a postmodernității de tip textual, a lumii ca simulacru. Cred așadar că putem vorbi mai degrabă de două definiții ale postmodernității și două curente alternative, dintre care unul a fost ținut oarecum În umbră, dar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
li se adaugă diversele forme de manifestare ale New Age-ului, ale unei religiozități, desigur, poate kitsch, dar care funcționează ca Întoarcerea unui refulat mondial, a unor gândiri sălbatice, magice, șamanice, pe care le invoca Mihaela, a unor sisteme gnostice și hermetice pe care mentalitatea pozitivistă modernă le-a cenzurat. Iată că această tendință a redefinirii postmodernității În termeni hermetici pare a fi ajuns să domine În dauna descrierii postmodernității În termeni poststructuraliști și deconstructiviști. Și cred că asta s-a Întâmplat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
funcționează ca Întoarcerea unui refulat mondial, a unor gândiri sălbatice, magice, șamanice, pe care le invoca Mihaela, a unor sisteme gnostice și hermetice pe care mentalitatea pozitivistă modernă le-a cenzurat. Iată că această tendință a redefinirii postmodernității În termeni hermetici pare a fi ajuns să domine În dauna descrierii postmodernității În termeni poststructuraliști și deconstructiviști. Și cred că asta s-a Întâmplat nu În cele trei decenii invocate de Horea, ci doar În ultimii zece-cincisprezece ani. Mihaela chiar În această
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
toate generativismele și structuralismele, este capabil să Întemeieze realitatea prin limbaj. Să mă Întorc asupra celor două momente din demonstrația lui Cornel. Întâi asupra imaginației: Humboldt și romanticii apar după vreo două secole În care imaginația de tip renascentist, neoplatonică, hermetică, văzută ca o anima mundi, ca o phantasticon pneuma, ca o forță generatoare și creatoare de imaginar a fost umilită de seria de filosofi cartezieni. Descartes, Spinoza, Leibniz și toți urmașii lor au depreciat și au reificat imaginația, transformând-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]