281 matches
-
magnetice se poate propagă dintr-un loc în altul, astfel descoperind câmpurile elctromagnetice (EM), toate acestea fiind demonstrate în laborator în anul 1880 de fizicianul german Heinrich Hertz. La sfârșitul secolului XIX, Guglielmo Marconi pe baza descoperirilor lui Maxwell și Hertz a inventat primul sistem practic de telegrafie. În 1899, Marconi aplică tehnică să de comunicare la distanță prin utilizări practice și comerciale. În data de 12 decembrie 1901, savantul italian face un experiment demonstrând comunicarea transatlantica prin trimiterea unui semnal
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
defecțiune mai puțin cunoscută: în timpul propulsării treptei a doua, motorul central s-a oprit cu două minute mai devreme din cauza unor oscilații pogo periculoase care ar fi dus la dezmembrarea treptei a doua. Motorul a suferit vibrații 68g la 16 hertzi, care au flexat cadrul de propulsie cu . Cele patru motoare exterioare au funcționat o perioadă mai lungă de timp, pentru compensare, astfel încât astronava a ajuns pe orbita stabilită. Fluctuațiile presiunii din camera de propulsie au determinat un senzor să declanșeze
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea. Un progres major al fizicii de la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost stabilirea ecuațiilor lui Maxwell și previziunea derivată din ele asupra existenței undelor electromagnetice. Acestea au fost puse direct in evidență de Heinrich Hertz în 1886. Din ecuațiile lui Maxwell se poate deduce că o mișcare oscilatorie a unei sarcini electrice ("dipolul hertzian") generează radiație electromagnetică. Pentru micile oscilații armonice ale sarcinii, Hertz a arătat că puterea radiată este: unde "e" este sarcina oscilatorului
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
undelor electromagnetice. Acestea au fost puse direct in evidență de Heinrich Hertz în 1886. Din ecuațiile lui Maxwell se poate deduce că o mișcare oscilatorie a unei sarcini electrice ("dipolul hertzian") generează radiație electromagnetică. Pentru micile oscilații armonice ale sarcinii, Hertz a arătat că puterea radiată este: unde "e" este sarcina oscilatorului, "l" este amplitudinea oscilațiilor, și se presupune că "λ » l" (lungimea de undă a radiației emise este cu ordine de mărime mai mare decât amplitudinea oscilațiilor dipolului). Modelele care
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
obținând o invenție cu adevărat utilă. Frații Pierre Curie și Jacques Curie descoperă, în 1880, efectul piezoelectric, care va juca un rol important în electronică, în controlul frecvenței oscilatorilor. În 1883, John Hopkinson descoperă principiul motorului sincron. Fizicianul german Heinrich Hertz (1857 - 1894) demonstrează existența undelor electromagnetice prevăzute de ecuațiile lui Maxwell și realizează, în 1886, primele dispozitive care emit astfel de unde, precum și de detecție a acestora. Această descoperire stă la baza radioului și televiziunii, fiind urmate mai târziu de telefonia
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
1902, fizicianul olandez Hendrik Lorentz (1853 - 1928), împreună cu asistentul său, Pieter Zeeman (1865 - 1943) descoperă ceea ce ulterior va fi denumit efectul Zeeman și care va sta la baza tomografiei prin rezonanță magnetică nucleară. Efectul fotoelectric, descris încă din 1887 de Hertz, primește o explicație teoretică riguroasă din partea lui Einstein în 1905, care la rândul său realizase o extensie a studiilor lui Planck privind teoria cuantelor. În 1909, fizicianul american Robert Andrews Millikan (1868 - 1953), prin celebrul său experiment determină sarcina electronului
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
recentă, telecomunicațiile au cunoscut o evoluție continuă și semnificativă, de la telegrafie, telefonie și transmisie radio până la televiziune, telefonie mobilă și internet. Baza teoretică a transmiterii semnalului prin spațiu, fără fir, o constituie ecuațiile lui Maxwell. În 1887, fizicianul german Heinrich Hertz (1857 - 1894) realizează primul dispozitiv capabil să detecteze undele UHF și VHF. Utilizarea sateliților de telecomunicații a eliminat obstacolele existente în calea undelor electromagnetice și a condus la acoperirea pe scară globală a serviciilor de telecomunicații.
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
acordat premiul. Premiul pentru acest an a fost alocat fondului special pentru secția pentru fizică. 1930 Venkata Rămân 1929 Louis de Broglie 1928 Owen Willans Richardson 1927 Arthur H. Compton, C.T.R. Wilson 1926 Jean Baptiste Perrin 1925 James Franck, Gustav Hertz 1924 Manne Siegbahn 1923 Robert A. Millikan 1922 Niels Bohr 1921 Albert Einstein 1920 Charles Edouard Guillaume 1919 Johannes Stark 1918 Max Planck 1917 Charles Glover Barkla 1916 Nu s-a acordat premiul. Premiul pentru acest an a fost alocat
Lista laureaților Premiului Nobel () [Corola-website/Science/304182_a_305511]
-
ca fiind cea mai scurtă distanță ce separă unda în două puncte identice ale sale la un moment dat. Frecvența măsoară numărul de ori în care se reproduce fenomenul de oscilație într-o unitate de timp. Oscilațiile se măsoară în Hertzi, (Hz). Un Hertz este egal cu o oscilație pe secundă. Viteza de propagare a undelor este egală cu viteza luminii. Exemplul 1 - undele radio : au o lungime de undă superioară de 10 cm în spațiu și o frecvență de 150
Undă () [Corola-website/Science/303434_a_304763]
-
mai scurtă distanță ce separă unda în două puncte identice ale sale la un moment dat. Frecvența măsoară numărul de ori în care se reproduce fenomenul de oscilație într-o unitate de timp. Oscilațiile se măsoară în Hertzi, (Hz). Un Hertz este egal cu o oscilație pe secundă. Viteza de propagare a undelor este egală cu viteza luminii. Exemplul 1 - undele radio : au o lungime de undă superioară de 10 cm în spațiu și o frecvență de 150 de mii până la
Undă () [Corola-website/Science/303434_a_304763]
-
care a introdus prima tipografie în Europa. Hero din Alexandria sec.I d. Chr. Inginer și matematician de origine greco-egipteana care a explicat cum funcționează sifoanele și pompele. A inventat, de asemenea, primul mecanism acționat de aburi, o sferă metalică rotativă. Hertz, Heinrich 1857-1894 Fizician neamț, a descoperit undele electromagnetice și a fondat principiile transmisiei radio. A fost prima persoană care a arătat că undele electromagnetice se propagă cu viteza luminii și că se reflectă și refracta. Huygens, Christian 1629-1695 Fizician, astronom
Savanți și inventatori () [Corola-website/Science/337627_a_338956]
-
anului 1934, când s-a format o nouă generație de actori: Stefan Jaracz, Mieczysława Ćwiklińska, Elżbieta Barszczewska, Kazimierz Junosza-Stępowski și Adolf Dymsza. În perioada respectivă s-a introdus sistemul de film de studio cu "Sfinxul" de Varșovia, fondat de Aleksander Hertz, care a devenit cea mai mare companie producătoare de filme la nivel local. Studioul a descoperit-o pe Pola Negri, în vârstă de 17 de ani pe atunci, și a făcut opt filme cu ea, înainte ca Negri să devină
Perioada interbelică în arta Poloniei () [Corola-website/Science/329193_a_330522]
-
de joi”. „Adevărul literar și artistic” a apărut, săptămânal, între 28 noiembrie 1920 (21 noiembrie după MDE) și 28 mai 1939. A fost fondat de Constantin Mille și a avut în acești 19 ani trei directori: Emil Fagure, A. de Hertz și Mihail Sevastos. În „Adevărul literar și artistic” interbelic se publicau fragmente de roman, nuvele, povestiri, schițe, versuri, texte dramatice, cronici plastice, cronici muzicale și cinematografice, interviuri privind viața literară și artistică din țară și din străinătate, amintiri, scrisori inedite
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
finanțării slabe a acestui institut de învățământ superior, el a plecat să predea la Școala rusă de torpile navale din Kronstadt din insula Kotlin. Începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, el a continuat experimentele făcute de Heinrich Hertz. În 1894 el a costruit primul lui receptor radio, un detector de unde electromagnetice (coerorr). Acest aparat a fost perfecționat mai apoi, fiind transformat în detector de fulgere și a fost prezentat Societății ruse de fizică și chimie pe 7 mai
Aleksandr Popov (fizician) () [Corola-website/Science/299997_a_301326]
-
un număr de diferite descoperiri științifice precum: descoperirea razelor catodice de către Michael Faraday în 1838, sugestia din 1877 a lui Ludwig Boltzmann cum că stările energetice ale unui sistem fizic ar putea fi discrete, descoperirea efectului fotoelectric făcută de Heinrich Hertz în 1887, enunțarea problemei radiațiilor făcută asupra corpurilor negre de către Gustav Kirchhoff în iarna lui 1859-1860 și ipoteza cuantică din 1900, enunțată de Max Planck, care spune că orice sistem atomic radiant de energie poate fi, teoretic, împărțit intr-un
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
cu frecvența ν cu care fiecare dintre ele radiază individual energie, așa cum sunt definite în următoarea formulă: formula 1, unde "h" este un număr numit constanta lui Planck. Apoi, Albert Einstein, cu scopul de a explica efectul fotoelectric raportat de către Heinrich Hertz in 1887, a postulat în concordanță cu ipoteza lui Max Planck că lumina însăși este constituită din particule cuantice individuale, care în 1926 au fost denumite fotoni de către Gilbert N. Lewis. Efectul fotoelectric a fost observat la lumina unei frecvențe
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
separat, una pentru fiecare dintre urechile unui subiect, utilizați căști stereo. Un ton sonor va fi perceput, ca și cum cele două tonuri s-au îmbinat în mod natural, înafara creierului. Frecvențele tonurilor trebuie să fie mai joase de 1.000 de hertzi pentru ca tonul să fie remarcat. Diferența dintre cele două frecvențe trebuie să fie mică (mai mică sau egală cu 30 Hz) pentru ca efectul să se producă, în caz contrar, cele două tonuri vor fi auzite separat, și nici un ritm bu
Tonuri binaurale () [Corola-website/Science/331206_a_332535]
-
se efectuează prin unde transversale și nu longitudinale. În cadrul tezei sale de doctorat, "Recherches sur la théorie des quanta", susținută în 1924, Louis de Broglie formulează ipoteza dualității luminii. Einstein explică, în 1905, efectul fotoelectric (descoperit în 1887 de către Heinrich Hertz) susținând existența fotonilor. În 1947, Dennis Gabor formulează principiile holografiei. Primul dispozitiv de producere a laserului (ale cărui baze teoretice fuseseră realizate de Einstein încă din 1916) este realizat în 1960 de către Theodore Maiman (1927 - 2007), moment începând cu care
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
de pionierii acestei ramuri fascinante, cum ar fi Ampère, Gilbert, Volta, Faraday, Maxwell, Kelvin, sau Cavendish. Este unanim admis că primul care a fost în măsură să realizeze o emisie și o recepție de unde radio a fost fizicianul german Heinrich Hertz în 1887, care s-a bazat pe propriile studii de fizica teoretică, la care s-au adăugat cele ale predecesorilor săi în special Maxwell. Un alt pionier care a contribuit la dezvoltarea radioului, a fost fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov
Radio () [Corola-website/Science/297247_a_298576]
-
dr. Mahlon Loomis, un dentist din Philadelphia, realizarea primei transmisiuni fără fir, în statul Virginia de Vest prin eliberarea unui document oficial nr. 129971/30 iulie , și pune problema exploatării comerciale a fenomenului. Acestea au fost chiar înaintea experiențelor lui Hertz, si chiar a celebrului articol al lui Maxwell din revista "Philosophical Transactions" în anul 1865, care se intitula " “A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field”". În 1843 ia ființă primul serviciu telegrafic prin fir, între Washington și Baltimore, după ideea
Radio () [Corola-website/Science/297247_a_298576]
-
structură corpusculară: el apare ca fiind alcătuit din particule de masă zero numite fotoni. Completarea teoriei maxwelliene în conformitate cu principiile fizicii cuantice a dus la teoria cuantică relativistă a interacțiunii electromagnetice: electrodinamica cuantică. Undele electromagnetice au fost generate în laborator de Hertz, la câțiva ani după moartea lui Maxwell. Aplicațiile lor în electrotehnică, radiotehnică și tehnologia comunicațiilor fără fir în general au avut un impact decisiv asupra civilizației moderne. Interacțiunea electromagnetică este una din forțele fundamentale care acționează între constituenții elementari ai
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
Efectul fotoelectric extern este emiterea de electroni din materie în urma absorbției de radiație electromagnetică, de exemplu radiație ultravioletă sau raze X. Un termen învechit pentru efectul fotoelectric este efectul Hertz. Importanța acestui fenomen în dezvoltarea domeniului fizicii constă în a sprijini formarea conceptului de dualitate undă-corpuscul a radiației electromagnetice. Explicația matematică a fenomenului a fost dată de Albert Einstein, pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max Planck. O suprafață
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
(n. 22 iulie 1887, Hamburg - d. 30 octombrie 1975, Berlinul de Est) a fost un fizician german, nepot al lui Heinrich Rudolf Hertz, și laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1925, pentru rolul său în demonstrarea teoriei ciocnirilor între electroni și atomi. Hertz a studiat la Universitatea Göttingen (1906-1907), Universitatea Ludwig Maximilian din München (1907-1908), și la Universitatea Humboldt Berlin (1908-1911). Și-
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
1887, Hamburg - d. 30 octombrie 1975, Berlinul de Est) a fost un fizician german, nepot al lui Heinrich Rudolf Hertz, și laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1925, pentru rolul său în demonstrarea teoriei ciocnirilor între electroni și atomi. Hertz a studiat la Universitatea Göttingen (1906-1907), Universitatea Ludwig Maximilian din München (1907-1908), și la Universitatea Humboldt Berlin (1908-1911). Și-a obținut doctoratul în 1911 cu Heinrich Leopold Rubens. Între 1911 și 1914, Hertz a fost asistentul lui Rubens la Universitatea
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]
-
demonstrarea teoriei ciocnirilor între electroni și atomi. Hertz a studiat la Universitatea Göttingen (1906-1907), Universitatea Ludwig Maximilian din München (1907-1908), și la Universitatea Humboldt Berlin (1908-1911). Și-a obținut doctoratul în 1911 cu Heinrich Leopold Rubens. Între 1911 și 1914, Hertz a fost asistentul lui Rubens la Universitatea Berlin. În această perioadă, Hertz, împreună cu James Franck, a efectuat experimente privind ciocnirile inelastice ale electronilor în gaze, cercetări cunoscute sub numele de experimentele Franck-Hertz, și pentru care aceștia au primit Premiul Nobel
Gustav Ludwig Hertz () [Corola-website/Science/310980_a_312309]