660 matches
-
Homer. Meduze pe capul cărora șerpuiau dârele solare, șuvoaiele nopții sau țipetele păsărilor, care, în loc să se disipeze în neant, se fixau pe globurile de stâncă și ori de câte ori le atingea, stârnea un stol de țipete, care dispăreau atunci când își retrăgea palmele. Heruvimii o priveau pe furiș, pentru a nu fi surprinși de adulții cu aripi aprige și usturătoare, Mioara părea o vrăjitoare care-și rotește palmele în jurul globurilor de cristal pentru a-i dezvălui secretele viitorului. Dar ea nu făcea altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stil nou în poezia română, fie o altă teorie despre masă și energie, superioară celei a lui Einstein. Eram chemat mereu în ajutor, ba de Gustav, să-i pictez o Lună pe cer pentru Any, o scară de mătase cu Heruvimi în repaos pe bolta de viță a grădinii. Era dificil, nu pentru că lumea se uita curioasă la mine, încărcat cu rucsacuri, boccele și târând în plase de pescuit furate de la lipoveni, elemente de recuzită din Rai, cu Îngeri dormind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
petalele prunilor și gutuilor. Și pentru că viziunile difereau, Hugo picta un gnom pe Any, vampiri în dreptul inimii și pe cap o cunună din rochița-rândunicii și gura-leului, împletind movul, roșul grena, violetul cu picături din sângele soarelui, cu albastrul din ochii heruvimilor și un miligram din surâsul lor divin, în ochii vecinilor care se hlizeau în spatele gardului de tabloul cu natura cosmetizată văzută în perspectivă din gospodăria familiei Palade. Specialist, de fapt, în a picta nevăzutul, Hugo se chinuia acum să reproducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alte lipsuri, dar nu are succes. Deci, el este. Clar. Este cleptoman, dar și deștept al naibii. Dă-l încolo de stilou! După ceva timp, Datcu revine cu un valizoi plin de hîrtii. Jovial, demonstrează că-i mai cinstit decît heruvimii. O să faceți o licitație, evident. Nu vreau implicații nedorite. Sigur, domnule profesor, mă bucur că nu-mi forțați mîna. Dar cine se pricepe la așa ceva acum, în afară de dumneavoastră? Evident că nimeni. Totuși, formalitățile legale sînt necesare. Să nu ne doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dimineața, visele se coc pe toate părțile, prind culoare, miros, gust. Dimineața poți atinge în vis, poți pipăi, poți îmbrățișa; în vis se întâmplă prima lecție de dragoste. Dimineață poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont, poți asculta cântările heruvimilor, poți inspira toate câmpiile în luna mai; dimineața visul este o prelungire a imaginarului abandonat seara ca o pereche de ghete rupte: Subconștientul picioarelor goale seamănă cu magazia bunicului stau visele arhivate pe poliță după nevoi, după mărimi, după formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se mai poate" prin raportarea la egoismul "nu este", iar alții, pur și simplu, justifică cerul din suflete ca pe o invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inunda inima cu Duhul Preacuratei, culoarea, forma, chipul de pe catapeteasmă sunt preludii ale unei armonii divine. Vei iubi, Petre! Dincolo de contur și de formă, memoria este contextualitatea principiilor, timpul șablon pentru intenții nedefinite, pământul o clipire de înger. (Plouă, genele heruvimilor aplaudă un spectacol în cer.) Vei iubi, Petre, dincolo de însemnările inimii. Nu ești singurul care se îndrăgostește de chipul blând. Și eu am fost ca tine, o visam mereu mai aproape: în genunchi, sub fereastră, precum bunica la rugăciune, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este lumina, când sângele nu întunecă intenția lui Dumnezeu! Fecioara mă îndeamnă să ascult cântările îngerilor, cor de heruvimi în acuarela pictorului grăbesc învierea. Unde să vii Petre? Moartea asumată este o explozie a firii, nebunia de a visa nu împiedică gravitația pleoapelor. Închide ochii, în lume, culoarea resuscitează fotografiile, aici Dumnezeu stabilește ordinea în care cad frunzele. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să crească mare când vei fi mic, nu îngerii donează aripi lemnului desfrunzit. Robul propriilor nerăspunsuri ești, Petre. Icoana nu este o antologie de rugăciuni. Adevărul despre unicul om singur doar Dumnezeu pretinde a-l ști. Dumnezeu doarme și când heruvimii rup viorile. Cui crezi că îi întorci spatele legat de o grindă sau prăvălit de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și o desăvârșește pe ea!" Pielea, precum o coajă de apă ce se evapora a ploaie de patimi; părul, ca două troițe în săptămâna luminată; dansul luminii, expresivitatea sângelui. Dansau după instinctul flăcării; Dumnezeu, cel mai nepriceput coregraf, a ordonat heruvimilor să cânte pentru o posibilă nuntă în cer; pe pământ, fără un scop definit, moartea sufla în foi. În mijlocul bisericii, două umbre arzînde se țineau de mână într-un șotron dantelat cu tăciune. Până mai sus de crestele Bârgăului, arderile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pendulul oscila între două nedefiniri; ceasul, precum clopotul, precum comandantul de vas, moare ultimul. Dumnezeu, atent, a schimbat discul. În ritm de vals, flăcările imitau legănatul corăbiilor deasupra tăciunilor aprinși, plutirea era precum o curgere între două incertitudini. În orgile heruvimilor, cântau cenușa pentru foc, focul pentru vânt, vântul pentru uitare. Aleluia! Deasupra prăpădului, nimeni nu mai ploua pentru nimeni. Dansează, Genia mea, dansează! Este nunta noastră. Am așteptat-o jumătate de viață, nu te jena, nici eu nu cunosc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
arse, ochii vineți, părul smuls, maxilarul rupt, clavicula dislocată, genunchii juliți, hainele lipite crustă de piele. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă ceată îngâna un refren într-o limbă neîntâlnită; deasupra norilor, cei mai de sus heruvimi se chinuiau să răstoarne o clepsidră cu sare. Petru se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă ceată îngâna un refren într-o limbă neîntâlnită; deasupra norilor, cei mai de sus heruvimi se chinuiau să răstoarne o clepsidră cu sare. Petru se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi era cunoscut: Cine și-a permis să rescrie Evanghelia de la moarte spre naștere? Sunetele acestea sunt reverberații ale unei acustici întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Raguel („prieten al lui Dumnezeu”) pedepsește luminătorii (stelele sunt însuflețite, la fel ca în cosmologia greacă); Michael are grijă de oamenii binefăcători și de popoare; Sariel „se ocupă” de cei care păcătuiesc împotriva duhului; Gabriel are în grijă paradisul și heruvimii; în sfârșit, Remiel (derivat dintr-un verb care în ebraică înseamnă „a se ridica”) e „responsabil” cu învierea. Capitolele XXXI-XXXVI dezvoltă viziunea, prezentată sumar în capitolele precedente. Capitolul XXII este extrem de interesant, întrucât, sub influența doctrinei orfice grecești, vedem cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un ultim hatâr: să poată contempla în trup fiind întreg pământul, de la un capăt la celălalt, în toată bogăția și diversitatea vieții sale. și rugămintea i se împlinește neîntârziat. Arhanghelul îl așază pe bătrânul patriarh într-un car format din heruvimi și tras de șaizeci de îngeri. Din înaltul cerului se văd ca-n palmă, simultan, toate îndeletnicirile omenești: unii lucrează ogorul (arotrioun), alții conduc carele (hamaxegein); în altă parte, câțiva păstori își pasc turmele; alții dansează ori pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sub foc, așadar sub Tron, ca niște stâlpi de susținere, patru creaturi, de asemenea ignee, fiecare având patru fețe (de leu, de om, de taur, de vultur 120) și șase aripi. După ce-și termină cântecul de slavă, cei patru heruvimi încep să se amenințe, prilej cu care Iaoel intervine, afirmându-și funcția de arbitru, de împăciuitor al făpturilor cerești. În spatele heruvimilor Abraham contemplă un car cu roți de foc121. Roțile au o mulțime de ochi. Deasupra carului se află așezat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de om, de taur, de vultur 120) și șase aripi. După ce-și termină cântecul de slavă, cei patru heruvimi încep să se amenințe, prilej cu care Iaoel intervine, afirmându-și funcția de arbitru, de împăciuitor al făpturilor cerești. În spatele heruvimilor Abraham contemplă un car cu roți de foc121. Roțile au o mulțime de ochi. Deasupra carului se află așezat Tronul văzut mai înainte. Se face așadar sinteza Tron-Car. După aceea, glasul din interiorul flăcărilor îi poruncește patriarhului să privească cerurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să mănânce din el și să trăiască în veci. De aceia Domnul Dumnezeu i-a gonit din grădina Edenului, CA SĂ LUCREZE PĂMÂNTUL DIN CARE FUSESE LUAT. Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții" (Fac. III 22-24). După izgonirea din Rai După izgonirea din Rai, Adam și Eva, au dus traiul amărât, pe care-l duce întreaga omenire până astăzi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în care nu există necurăție și nici materie destinată putreziciunii. După căderea în păcat a strămoșilor noștri Adam și Eva (oameni necurați de aici înainte) vedem din Sf. Scriptură, că Dumnezeu a rânduit "la răsăritul grădinii Edenului" (a raiului) "niște heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată (de foc), ca să păzească drumul care ducea la pomul vieții" (Geneza Cap. III v. 24). Pentru întâia oară deci, omul făcu cunoștință cu "focul", ca element ce cădea sub simțurile sale omenești și care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
singur preot care nu are permisiunea de a părăsi niciodată capela. El trebuia să îl păzească în permanență. În scripturi Chivotul Legii este descris ca fiind realizat din lemn de salcâm, placat cu aur, iar pe cap are fixați doi heruvimi (de asemenea, din aur). Capela în care este adăpostit Chivotul a fost construită pe vremea împăratului etiopian Haillie Selassie. Aceasta a început să se deterioreze, fapt ce ar putea însemna mutarea Chivotolui Legământului oferind șansa credincioșilor să-l vadă. Potrivit
Chivotul lui Dumnezeu ar putea fi văzut pentru prima dată () [Corola-journal/Journalistic/67826_a_69151]
-
al cărei deznodământ nu poate fi decât unul foarte indulgent în raport cu micimile specifice oricărei ființe umane: "departe de blocul meu de beton undeva la orizont/ Dumnezeu cântărește sufletul lui nietzsche/ în cantar stau unii peste alții stivuiți sute de îngeri,/ heruvimii cei cu ochii mulți/ și serafimii cei cu șase aripi/ din când în când sunt curpins de remușcări și/ nu-mi vine să cred că totuși/ după toate câte am facut/ vom avea parte de o așa mare iubire" (pp.
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
poveste mult mai eroică decât... Acum, în fine, post-factum, dau ca sigur faptul că doamna Rebecca era una din categoria «cei ce nu cred», dumneaei își pierduse de multă vreme iluzia că agenții de serviciu-special sunt onorabili și umani, niște heruvimi. Mi-a dezvăluit o grămadă de patimi și speculații, până la bestialități, niște grozăvii de care se simțea tot mai mult agresată... acea răzvrătire a memoriei cu întâmplări stranii și suferințe necicatrizate...”. Mirel Brateș dă un volum cu numeroase linii gânditoare
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
lumea cealaltă” înțeleasă în sens spiritual, Heliade a trecut ușor la „lumea cealaltă” în sens spațial, devenind cel dintîi poet român pentru care Cosmosul ajungea să fie entitate familiară; îl populează încă din tinerețe cu umbrele strămoșilor, cu serafimi și heruvimi, cu spații stelare asemănătoare spațiului pămîntesc. Începe o fascinantă călătorie în geografia necunoscută, călătorie ce va dura toată viața: autorul Zburătorului rămîne singurul poet român de inspirație cosmogonică dinaintea lui Eminescu. Lansat pe panta expansiunii spațiale, Heliade nu se mai
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Brad în stihuri de odă:„N-ai fost nici prima, nici ultima/ Cartea Cărților/ Așezată de preoți cu mâini de țărani/ Pe masa altarului./ Se clătinau bisericuțele de bucurie/ Și oamenii cu busuiocul în mâini/ Cântau după litera ta , ca heruvimii/ N-ai fost nici prima, nici ultima/ Carte a Cărților,/ Dar prin tine Ardealul - corabia de piatră a neamului - / Șiaducea aminte de Roma/ Ca de un vis depărtat/ Ascuns de mlădierea cuvintelor.”/ Cu ocazia acelei vizite la Roma a propus
Aniversări: Eugen Simion – 80 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3687_a_5012]
-
din Kazan - mama o punea acolo întotdeauna - și se îndreptă șchiopătând spre ieșire. Lângă cutia milelor, bătrâna lumânăreasă îi dădu un ghiont tărișor în coastă și-i șuieră în ureche: - Stai locului ca oamenii, un’ dracu te duci? Se cântă Heruvimul! Zinaida nu pricepu de ce o ocărăște bătrâna și plecă încovoiată, târându-și picioarele spre ușă. Ieși din biserică, simțea încă durerea în coastă de la ghiontul bătrânei, și deodată - altă năpastă! - încă o bătrână cu basmaua cadrilată, cu un neg plin
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]