67 matches
-
dar făcută astfel Încît omul poate transforma pămîntul Într-un paradis. Heracles alungă monștrii sau Îi ucide, după care se odihnește sprijinit În măciuca sa acoperită În parte de pielea leului din Nemeea și ținînd În mînă merele din grădina Hesperidelor cum Îl Înfățișează cea mai frumoasă dintre statuile sale datorată atenianului Glycon și descoperită În Cinquecento la Roma. El Încarnează un principiu de ordine al lumii elenice. Tot ce e urît pentru gîndirea greacă e pentru el monstruos. Tot ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
GRĂDINA HESPERIDELOR, publicație literară apărută la București în 4 aprilie 1912, cu mențiunea „Manuscrisele se trimit d-lui Al.T. Stamatiad”. Din cuprinsul numărului unic al revistei fac parte o serie de poeme de factură postsimbolistă sau postparnasiană, aparținând unor autori ca
GRADINA HESPERIDELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287323_a_288652]
-
foarte înțelept, care are puterea de a prezice viitorul, dar nu răspunde la întrebări decât dacă este prins, iar pentru a evita acest lucru, el își schimbă forma (ca atunci când Heracles a venit să îl întrebe despre drumul spre Grădina Hesperidelor). Domeniul lui Nereus și al celor 50 de fiice este, în special, Marea Egee, unde au salvat multe nave de la distrugere. Nereus a fost tatăl lui Thetys, care la rândul ei a fost mama eroului grec Ahile. Nereus este menționat de
Nereus () [Corola-website/Science/300162_a_301491]
-
sau unite, petalele sunt libere (pe tipul 4 sau 5), stamine 8-10, iar gineceul din 3-5 carpele libere la bază dar unite prin stilele lor. La baza ovarului se află un disc nectarifer intrastaminal, subovarian. Fructul este bacă, drupă, samară, hesperidă, capsulă sau schizocarp (mericarpic). Dictamnus albus L. (frăsinel) are rizomi și rădăcini adventive. Tulpina erbacee ajunge la 80 cm inălțime, iar florile sunt alb-roze, puternic mirositoare. În tulpină și în frunzele mari, penat-sectate, se află alcaloizi toxici. Partea subterană are
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
tonică și stimulentă. Crește în locuri însorite și în pădurile de cer și gîrniță. Citrus cuprinde 12 specii lemnoase cu frunze persistente (uneori cu un spin la bază). Florile sunt albe, cu androceu poliadelf. Fructul este o bacă mare, numită hesperidă (partea comestibilă provine din peretele intern al carpelei, care se transformă în endocarp). C. sinensis L. (portocalul), C. reticulata Blanco (mandarinul), C. paradisi (L.) L. (grapefruit), C. limon Burm. f. (lămâiul) sunt speciî răspândite în cultură, în diverse țări mediteraneene
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
zeiței Rhea, Zeus l-a zămislit pe Dionysos Zagreus, care a fost menit a fi stăpânul lumii. Această stăpânire era însă râvnită și de titani, care, instigați de Hera, l-au ademenit pe tânărul Dionysos cu jucării și cu merele Hesperidelor, l-au sfâșiat și l-au măncat. Doar inima lui a fost recuperată de Atena și adusă lui Zeus, care l-a putut crea astfel cu Semele pe al treilea Dionysos, numit Lyseus, zeul vinului și al orgiilor. Pe titani
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
prototipul ceresc al acestuia. În Noul Testament al creștinismului Paulin, există o legătură a cuvântului "paradis" cu tărâmul celor binecuvântați (spre deosebire de tărâmul celor blestemați), printre cei care deja au murit, cu influențe elenistice evidente observate de către numeroși cărturari. Gradina grecească a Hesperidelor a fost oarecum similară cu conceptul creștin al Grădinii Edenului, și până în secolul al XVI-lea a fost făcută o asociație mai mare de intelectuali în pictura Cranach ("vezi ilustrația de la începutul paginii"). În această pictură, numai "acțiunea" ce are
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
Grădinii Edenului, și până în secolul al XVI-lea a fost făcută o asociație mai mare de intelectuali în pictura Cranach ("vezi ilustrația de la începutul paginii"). În această pictură, numai "acțiunea" ce are loc acolo identifică cadrul ca distinct de Gradina Hesperidelor, cu fructul său de aur. Alan Millard a emis ipoteza că Gradina Eden nu reprezintă un loc "geografic" , ci mai degrabă o "memorie culturală" a unor "timpuri mai simple", când omul trăia din darurile Dumnezeiești (așa cum vânătorii și culegătorii "primitivi
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
țara amazoanelor, și după o luptă grea, a reușit să acapareze brâul reginei. Isprava a zecea a fost să aducă la Micene vacile lui Geryones, care au fost sacrificate în cinstea Herei. Apoi au urmat aducerea merelor de aur ale Hesperidelor, care au fost înapoiate deținătoarelor de drept, și furarea lui Cerber, câinele iadului, care de asemenea a fost revendicat lui Hades, stăpânul infernului. După moartea lui Heracle, Eurystheus i-a prigonit pe urmașii săi (Heraclizii, sub conducerea fiului lui Heracle
Eurystheus () [Corola-website/Science/311855_a_313184]
-
noastră chiar și cu Praz ("Allium ampeloprasum var. porrum"). Plinius menționează un tip numit "gutuie de Mulvian", care se putea mânca crudă. Columella menționează trei tipuri, una dintre ele "mărul de aur" - care era probabil fructul paradisului citat în "Grădina Hesperidelor"- a dat nume tomatelor italiene (pomodoro). Gutuiul este cultivat în zonele centrale și de sud, unde verile sunt suficient de calde pentru ca coacerea să fie bună. Nu sunt culturi de mare cantitate; în general unu sau doi arbori într-o
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
Institutul de arte grafice „Eminescu”, București, 1903. PETICĂ 1909: Ștefan Petică, "Cântecul toamnei. Serenade demonice. Poeme de Ștefan Petică", vol. îngrijit de Gr. A. Tăbăcaru, Noua Tip. Profesională, Dimitrie C. Ionescu, București, 1909. PETICĂ 1912: Ștefan Petică, "Poezii" în „Grădina Hesperidelor”, 4 aprilie 1912, număr unic. PETICĂ 1925: Ștefan Petică", Cântece de seară", în „Ateneul cultural”, I, publicate de Gr. Tăbăcaru după manuscrise în nr. 1-3, martie 1925. PETICĂ 1927: Ștefan Petică",Poeme", București. PETICĂ 1938: Ștefan Petică, "Opere", ediție îngrijită
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
calea cea dreaptă. Euryale, Stheno și Medusa erau cele trei fiice monstruoase ale lui Phorcys și Ceto. Dintre ele, primele două erau nemuritoare. Medusa — considerată prin excelență „gorgonă” — era muritoare. Sălașul gorgonelor se afla la capătul lumii, în apropierea Grădina Hesperidelor. Cele trei "gorgone " nu au fost din totdeauna inspaimantatoare. De fapt, ele au fost niște femei foarte frumoase. De aceea Medusa împreuna cu Poseidon au ajuns sa aibă o Aventura. Din păcate, acest lucru se petrecute în templul zeiței Atena
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
în peștera lui Pholus. Cu această ocazie a fost ucis de către Heracle și bunul centaur Chiron. 8. Readucerea Alcestei din regatul subpământean. 9. Lupta cu Anteu (Antaeus). 10. Lupta cu Cycnus, pe care l-a ucis în drum spre Grădina Hesperidelor. 11. Eliberarea lui Prometheus. Traversând Caucasul, pe drumul spre aceeași Grădină a Hesperidelor, eroul a ucis vulturul care devora ficatul titanului Prometheus înlănțuit de o stâncă. 12. Lupta împotriva lui Lycaon, fiul lui Ares și al Pyrenei, care, opunându-se
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
bunul centaur Chiron. 8. Readucerea Alcestei din regatul subpământean. 9. Lupta cu Anteu (Antaeus). 10. Lupta cu Cycnus, pe care l-a ucis în drum spre Grădina Hesperidelor. 11. Eliberarea lui Prometheus. Traversând Caucasul, pe drumul spre aceeași Grădină a Hesperidelor, eroul a ucis vulturul care devora ficatul titanului Prometheus înlănțuit de o stâncă. 12. Lupta împotriva lui Lycaon, fiul lui Ares și al Pyrenei, care, opunându-se trecerii lui Heracles spre Grădina Hesperidelor, a fost învins și el de către erou
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
Caucasul, pe drumul spre aceeași Grădină a Hesperidelor, eroul a ucis vulturul care devora ficatul titanului Prometheus înlănțuit de o stâncă. 12. Lupta împotriva lui Lycaon, fiul lui Ares și al Pyrenei, care, opunându-se trecerii lui Heracles spre Grădina Hesperidelor, a fost învins și el de către erou. 13. Lupta cu gigantul Alcyoneus pe care l-a omorât cu măciuca sa, ajutat fiind și de zeița Athena. 14. Prinderea cercopilor. 15. Expediția argonauților, la care a participat, abandonând-o însă pe
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
capitale (Santa Cruz de Tenerife și Las Pălmaș de Gran Canaria) sunt co-capitale ale regiunii autonome. Fiecare din cele șapte insule importante este condusă de un ansamblu numit "cabildo insular". sunt considerate a fi la originea mitului grec al Grădinii Hesperidelor. Insulele au fost denumite „canare” (din latină "caniș", câine) datorită numărului mare de foci(focile erau numite "câini de mare") ce existau pe insule. Canarul (o specie locală de cănăraș: "Serinus canaria") a fost denumit după insule. Fiind descoperite mai
Insulele Canare () [Corola-website/Science/296742_a_298071]
-
muritoare, care au poziții diferite ce le pun în valoare grația și suplețea. Meidias, pe un vas de argilă arsă în formă de pară răsturnată și cu trei toarte, a figurat în două registre suprapuse, de jos în sus, grădina Hesperidelor și răpirea Leucippidelor. Stilul arhaic al sculpturii dispare , cedând locul stilului sever care se dezvoltă într-un stil clasic, dominat de personalitatea lui Fidias. La începutul secolului V i.en., stilul arhaic își pierde respirația: frontoanele templului Aphaia, în Egina
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]