153 matches
-
Cristos (Carmen de Christi Iesu beneficiis), în care preamărește întruparea, minunile și opera de mîntuire a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame, compuse fiecare din trei hexametri (tristicha: grupuri de trei versuri); redactate într-un stil concis, acestea rezumă episoade biblice și urmau să aibă funcția de didascalii, probabil în maniera Dittocheon-ului lui Prudentius. Opt din aceste epigrame reiau episoade din Vechiul Testament pe care le pun în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și o eleganță ce nu sînt lipsite de valoare. Mai puțin interesante sau, ca să fim sinceri, de-a dreptul monotone (ca, de altfel, unele părți din poemul mare, unde Avitus insistă asupra anumitor detalii ale narațiunii) sînt cei 666 de hexametri care constituie Versurile de mîngîiere și de laudă a castității (Versus de consolatoria castitatis laude), adăugate ca o a șasea carte la poemul biblic amintit mai sus. Poemul e închinat surorii sale, Fuscina, pe care părinții voiau s-o trimită
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pune să povestească. Și unele vieți de sfinți au fost transpuse în versuri de acest poet extrem de productiv: Viața Sfîntului Martin, scrisă de Sulpicius Severus, este parafrazată într-un poem alcătuit înainte de 576; acesta se compune din patru cărți în hexametri, îi este dedicat reginei Radegonda și e precedat de o epistolă adresată lui Grigorie de Tours; amintim că, înaintea lui Venantius, Paulinus de Périgueux încercase să facă același lucru (cf. p. 000) și ar fi putut să-i servească drept
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latin transpus în greacă sub forma silentiaroi îi desemna la Bizanț pe slujbașii (subordonați, administratorului palatului imperial, praepositus sacri cubiculi) ce aveau sarcina de a asigura ordinea și liniștea în palat. Unul dintre aceștia, Pavel, a compus două poeme în hexametri, fiecare cu o introducere în metru iambic, dedicate descrierii Sfintei Sofia și, respectiv, amvonului acestei biserici restaurate prin grija lui Iustinian după cutremurul din 557. Primul, cuprinzînd 1.029 de versuri, a fost citit în public probabil la 6 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nella patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano, 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lîngă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice - fie a hexametrului dactilic, ca în poezia lui Nonnos și a Eudociei, fie a diverselor tipuri de metru liric, cum sînt cele din poezia inovatoare și tradițională în același timp a lui Synesius - a apărut și s-a răspîndit mai ales începînd din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
levănțică, roze, cu îmbrățișări grațioase, într-o muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problema îmbogățirii rimelor „marii armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă foarte mult poezia cu formă fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ocupă și de trăsăturile oare le deosebesc și de modul în care fiecare dintre 'aceste trăsături corespunde scopului estetic al genului: drama e scrisă în vers iambic, deoarece acest vers este cel mai apropiat de vorbirea obișnuită, în timp ce epopeea cere hexametrul dactilic care nu se 1 aseamănă de loc cu aceasta: Dacă cineva s-ar gândi să întreprindă o imitație narativă într-un alt soi de măsură, sau în mai multe, ar părea nelalocul său. într-adevăr, din toate felurile de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
August Russu, Vincențiu și Iulian Grozescu, G. Popovici, N. Costa, M. Șerban, Paul Draga, At. M. Marienescu, I. Puticiu și Moise Bota. Atanasie Șandor e autorul unui îndemn intitulat Încurajare spre înălțarea științelor folositoare și a limbei materne, scris în hexametri și pentametri, iar N. Christian semnează un articol-program, Onorați leptori, în care susține că almanahul apare pentru a „restatornici” limba română în publicistica și printre tinerii români din Arad. Însă publicația este interesantă nu prin literatura tipărită, ci prin polemica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288273_a_289602]
-
Încît partea scrisă să rămînă În interior. La capătul sulului de papirus se adăuga numărul de rînduri (gr. stivcoi, lat. uersus) al operei În versuri sau proză; pentru operele În proză, lungimea unui rînd era echivalentă cu cea a unui hexametru, id est 15-16 silabe sau 34-38 de litere. Sulul se Închidea, ca o scri soare, cu un capăt de sfoară și un sigiliu. Se obișnuia chiar să se Închidă cu mai multe legători (vide expresia loro rubra din Catul 22
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
astfel Încît, Începînd cu gramaticii ale xan drini, operele considerate prea Întinse au fost Împărțite În cărți. Se accepta pentru proză, În special pentru textele istorice, un segment de trei-patru mii de rînduri: fie care rînd avea aproximativ lungimea unui hexametru. Sulurile de poezie erau mai scurte și cuprindeau, În medie, o mie de versuri. Aceasta nu reprezenta Însă o normă riguroasă: de pildă, pentru Apollonios din Rodos, s-a ajuns la 1779 de versuri, pentru Lucrețiu, la 1457; operele dramatice
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ou deismul. Thomson poate fi considerat exponentul unui sistem care împletește concepția lui Newton cu aceea a lui Shaftesbury. Essay on Man (Eseul despre om) al lui Pope abundă în ecouri filozofice; iar Gray a versificat teoriile lui Locke în hexametri latini. Entuziast admirator al lui Locke, Laurence Sterne a folosit de-a lungul întregului său roman, Tristram Shandy, ideile acestuia despre asociație și durată, adesea pentru a obține efecte comice. Dintre marii poeți romantici, Coleridge a fost un filozof de
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
verbale, trimite cu gândul la obiecte comice"110 (trad. n.). O completare de bun augur aduce Marian Popa prin considerațiile făcute la adresa operei lui Hipponax (sec. VI î.e.n.), pe care cercetătorul român 111 îl consideră cel dintâi parodist. Opera acestuia, Hexametri, ar conține o parodie a invocației către zei, specifică momentului cu care debutează epicul epopeic, fiind ușor de recunoscut grație circulației largi a epopeilor homerice. Oricum ar sta însă lucrurile, o certitudine se lasă totuși întrezărită: reprezentarea aristotelică asupra parodiei
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
opul său, publicul nu va mai considera cavalerismul decât un cadru ridicol, depășit, cu toate că autorul introdusese și multe figuri ale timpului alături de cele eroice, legendare. Ulterior, tot sub pseudonim: "[...] descrie isprăvile unor țărani și vagabonzi cu adaosuri extrem de tendențioase, în hexametri pe jumătate latinești, însușindu-și în mod glumeț forma solemnă a epopeii culte din acea perioadă (Opus Maccaronicum). De atunci, parodia n-a mai încetat să fie reprezentată în Parnasul italian, uneori într-un mod cu adevărat strălucit"206. Parodia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să definească poezia lui Prosperus și a epocii sale „examenele de conștiință ale secolului al cincilea”. A scris multe feluri de poezii: epigrame împotriva unui critic al lui Augustin care ne rămâne necunoscut; un lung poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudențiu), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; este narată apoi istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atât de multe nenorociri se abat asupra unor întregi populații, inclusiv asupra nevinovaților și a sfinților. În asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever și cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, încă de la facerea lumii, fără să fie preocupat de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicând abstinența împreună cu soțul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Tragedia lui Oreste (Orestis tragoedia) atribuită lui Draconțiu pentru prima dată de către Mai. În ciuda titlului său, opera nu este o „tragedie” de tip clasic (căreia i se pierduse până și amintirea în epoca lui Draconțiu, ci tot un epillius în hexametri, analog cu cele deja amintite din componența Romulea. Elementele mitice sunt eliminate aproape complet din narațiune (ele deveniseră de-acum elemente exclusiv ornamentale ale expunerii literare); firește, din antica tragedie a lui Oreste și din problematica eschiliană n-a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Oreste și din problematica eschiliană n-a rămas nimic aici. Poetul african nici măcar nu-l citise, probabil, pe Eschil. Drama e foarte colorată, excesiv de retorică și cu foarte multe discursuri. Au mai fost atribuite lui Draconțiu și alte poeme în hexametri care provin din aceleași cercuri și din aceeași epocă; unul este intitulat Întru lauda soarelui (In laudem solis), iar celălalt este Boala lui Perdica (Aegritudo Perdicae) unde este narată iubirea incestuoasă a lui Perdica pentru mama sa Castalia. Aceste poeme
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Ovidiu, dar și Scriptura și în special Psalmii. De aceea, Fontaine a vorbit despre „un Psalm romanizat și, mai ales, actualizat”. Opera principală este însă cea dedicată Laudelor lui Dumnezeu (De laudibus Dei), formată din trei cărți scrise în hexametri. Aceste laude se justifică, observă poetul, dacă este cercetată în primul rând cea mai însemnată operă a lui Dumnezeu, adică Facerea lumii, de aceea prima carte conține o amplă secțiune dedicată tocmai acestui motiv fundamental al religiozității creștine, și subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Compostela, 1978; J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit. 5. Poeți africani minori Nu se cunoaște autorul unui Poem pentru Flavius Felix despre învierea morților și judecata Domnului (Ad Flavium Felicem de resurrectione mortuorum et de iudicio Domini), scris în hexametri; poetul ne spune că acest poem este continuarea unuia anterior, pierdut, care cânta frumusețile vieții la țară, și, dat fiind conținutul său, cel de-al doilea e mult mai angajat decât primul. Originea africană a poemului e dovedită de numele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
transmise fie sub numele lui Ciprian, fie sub numele lui Tertulian, Sodoma și Iona, exerciții retorice bazate pe episoadele biblice ale distrugerii Sodomei și pe pățania lui Iona (De Sodoma și De Iona). Mai lung e primul poem (167 de hexametri), în timp ce al doilea numără doar 105 și descrie cu precădere furtuna și naufragiul în care a fost implicat Iona. Autorul, un versificator capabil de performanțe retorice notabile, cunoaște bine și literatura păgână, mai ales aceea care descrie Marea Moartă și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns până la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic cu o structură organică, ci mai degrabă pare format dintr-o serie de șapte poeme separate unul de altul. Poetul a folosit un text biblic anterior versiunii lui Ieronim și și-a luat mai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
interesant și faptul că Ciprian, în anumite momente, schimbă tipul de vers în funcție de situația narată: rugăciunea lui Moise după traversarea Mării Roșii, cântarea israeliților în preajma fântânii din deșert și aceea a lui Moise pe patul de moarte nu sunt în hexametri, care au un ritm eroic, narativ, ci în metru liric. Poetul îl imită mai ales pe Virgiliu, dar cultura sa clasică e considerabilă pentru că îl cunoaște și pe Statius; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sunt Prudențiu și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Apuleius, e foarte vie în opera acestui poet. Bibliografie. Ediții: Anthologia latina, I, 2, Teubner, Leipzig, 1906 (Fr. Bücheler - A. Riese). 3. Paulin Nu știm prea multe despre un anume Paulin care, într-o Epigramma în o sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tânăr cleric, Salmon, și bătrânul călugăr Thesbon. La decadența morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui Ghenadie, ar fi trăit sub împărații Theodosius al II-lea și Valentinianus al III-lea, adică în prima jumătate a secolului al cincilea. Este autorul unui poem în hexametri, compus din trei cărți, intitulat Adevărul (în grecește Alethia), care e în același timp o prezentare și un comentariu al Facerii; potrivit lui Ghenadie, opera ajungea până la moartea lui Avraam, dar nouă nu ne-a parvenit decât o copie care merge
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]