199 matches
-
capsulei articulare" este un manșon fibros, care se inseră la periferia cartilajului articular al suprafețelor articulare; el se prinde în sus pe oasele gambei, lăsând extraarticular (în afară articulației) cele două maleole, iar în jos pe talus, la nivelul cartilajului hialin. Capsula articulară este subțire și foarte strânsă pe laturi; ea este mult mai laxă și mai subțire, dar rezistentă, în partea anterioară și posterioară. De capsulă aderă intim tendoanele mușchilor extensori, care o feresc de a fi prinsă între oase
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
care o feresc de a fi prinsă între oase în timpul mișcărilor. "Sinoviala" (stratul intern al capsulei articulare) căptușește la interior fața profundă a stratului fibros, apoi se reflectă la nivelul de inserție al acestuia, și se termina la limita cartilajului hialin. Formează între tibie și fibulă două funduri de sac: unul anterior și altul posterior, și uneori un diverticul în partea superioară, între oasele gambei, pentru sindesmoza tibiofibulară. Ligamentul colateral lateral al articulației talocrurale ("Ligamentum collaterale laterale articulationis talocruralis") este așezat
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
Că(PO)OH) dispersate într-o matrice (masă) de colagen (o proteină de legătură prezenta în oase, dinți, tendoane și piele), cartilagiul este produs de "condrocite" și se află într-o matrice bogată în apă fiind compusă din glucoproteine și hialina care asigură elasticitatea cartilagiului.Oasele în afară de funcția de sprijin mai au și un rol de protejare a organelor interne, împreună cu sistemul osteomuscular cu care joacă un rol important în deplasare.Sistemul osos este și o formă de depozitare a calciului
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
o capsulă articulară și cinci ligamente: talocalcanean lateral, talocalcanean medial, talocalcanean posterior, talocalcanean interosos și cervical (interosos anterolateral). Suprafețele articulare sunt ovalare, cu axul oblic mare îndreptat înainte, lateral și în jos și sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin. Suprafața calcaneană (fața articulară talară posterioară a calcaneului) este convexă și are forma unui segment de cilindru plin, iar cea talară (fața articulară calcaneană posterioară a talusului) este concavă, de forma unui segment de cilindru gol. Aceste suprafețe articulare realizează
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
crustacee inferioare), moluște (pteropode), larve ale unor animale de fund etc. Zooplanctonul servește, mai ales, ca hrană pentru peste. Zooplanctonul include 6 grupe de protozoare: foraminifere, acantari, radiolari , tintinide,talomite, actolite Foraminiferele (foramen = gaură) au o cochilie numită test, calcaroasa, hialina, cu aspect porțelanos ori aglutinata. Deși sunt în general bentonice, au și forme planctonice: globigerinele (Orbulina, Hastigerina). După moarte, testele se depun la fund și formează malurile cu globigerine. Acantarii se remarcă prin dispunerea radiara a spiculilor de sulfat de
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
vaselor de sânge ts adipos:grăsimi de rezervă,strat adipos în hipodermă, inima, ficat, rinichi ts reticulat:în struct măduvei roșii,el fig ale sângelui b) semidur:form cartilaje, nu au vase de sânge subst fund-condrină celule tinere-condroblaste celulte bătrâne-condrocite hialin:sit la suprafețele articulare ale oaselor, laringe și traheei, cartilaje costale;astect translucid,albicios,elasticitate redusă;conține fibre puține sifine elastic:bogat în fibre elastice, pav urechii fibros:cel puține și bogat în fibre care îi dau o rez deosebită
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
din cazuri. În zona juxtamedulară, unde leziunile interstițiale sunt mai mici, apar îngroșări ale membranei bazale tubulare și glomerulare, epiteliu tubular turtit sau hiperplazia unor tubi. Unii glomeruli conțin un material PAS-pozitiv. În faze tardive, cu atrofie renală importantă, materialul hialin care înlocuiește structurile renale dă o reacție pozitivă pentru amiloid (cu tioflavină ST) și fluorescență a membranei bazale, a glomerulilor și a interstițiului (în lumina ultravioletă). Examenul microscopic în imunofluorescentă arată prezența în 30% din cazuri a IgM și C3
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]
-
urină de α-1-microglobuline, β-2-microglobuline, de lanțuri ușoare de imunoglobuline, a muramidazei (lizozimului) și N-acetil-β-D-glucozaminidazei. Acestea pot fi folosite ca teste de screening în zonele cu nefropatie balcanică. Sedimentul urinar este sărac, cu un număr redus de leucocite, hematii și cilindri hialini, periodic chiar cu aspect normal. Cilindrii hematici și granuloși sunt observați ocazional. Prezența unei hematii ridică suspiciunea unei tumori localizate la nivelul tractului urinar, iar prezența unei leucociturii a unei infecții a tractului urinar. Urocultura. Bacteriuria este rară și, atunci când
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]
-
tibial deasupra condililor tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare orientat oblic înainte și lateral. Aceste două fețe articulare sunt orizontale și privesc în sus și sunt acoperite cu cartilaj hialin. Fiecare dintre ele prezintă o margine periferică semicirculară și o margine mediană (sau o margine axială în raport cu axul osului), care este convexă pentru fața articulară laterală, și aproape rectilinie pentru fața articulară medială. Această margine mediană, la nivelul porțiunii sale
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
scripete aflată pe fața superioară a trohleei talusului. Ea ocupă 2/3 (adică cea mai mare parte) a suprafeței superioare a talusului, și are un aspect regulat neted, fără asperități; ea privește în sus și este acoperită de un cartilaj hialin. Această fața puțin mai lată în partea sa anterioară decât în partea sa posterioară, descrie un arc de circa 120°, corespunde cu fața inferioară a pilonului tibial și este invers configurată față de fața articulară inferioară a tibiei ("Facies articularis inferior
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
orientată posterolateral și sprijină procesul posterior al talusului. Marginea laterală este convexă și sprijină baza procesului lateral al talusului. Fața articulară calcaneană posterioară se prelungește posterior cu tubercul lateral al procesului posterior. Fața articulară calcaneană posterioară este acoperită cu cartilaj hialin și corespunde cu o fațeta similară care se găsește pe fața superioară a calcaneului, fața articulară talară posterioară a calcaneului ("Facies articularis talaris posterior calcanei"), cu care se articulează în cadrul articulației subtalare. Fața laterală a talusului este împărțită în 2
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
a talusului, care se articulează cu fața corespunzătoare de pe maleola fibulară; mai jos de ea se află procesul lateral al talusului. Fața maleolară laterală a talusului ("Facies malleolaris lateralis tali") este o fațetă articulară netedă, concavă vertical, acoperită cu cartilaj hialin în stare proaspătă. Ea are o formă triunghiulară cu baza în sus și vârful în jos. Baza convexă curbilinie a acestui triunghi, aflată în partea superioară a feței maleolare laterale, corespunde cu marginea laterală a trohleei talusului și se continuă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
2 părți: o parte superioară, ocupată de o suprafață articulară, fața maleolară medială a talusului, și o parte inferioară rugoasă. Fața maleolară medială a talusului ("Facies malleolaris medialis tali"), numită și fațeta auriculară, este o fațetă articulară, acoperită cu cartilaj hialin, care ocupă parte superioară a feței mediale a corpului talusului. Ea se continuă în sus cu trohlea talusului, și este practic o anexă a acesteia. Această fațetă articulară privește înăuntru, este alungită în sens antero-posterior și în ansamblu are forma
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
datorită celulelor cu cromatofori care acoperă în special articulațiile. Fiecare ramificație se termină cu niște brațe scurte cu aspect de clește. Lungimea celulelor de la baza talului este de 4-5 ori mai mare decât lățimea lor. Filamentele sunt fine, cu interstiții hialine. Atinge lungimea de 6-15 cm. Trăiește pe pietre sau epifită pe Cystoseira, primăvara și toamna. Încadrare taxonomică: Este o algă roșie. Stratul cortical acoperă toata suprafața talului. Celulele stratului cortical sunt mici, dispuse fără nici o ordine. Organele de reproducere se
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
pe înotătoarele pectorale și pelviene (solzi axilari și pe prima înotătoare dorsală). Linia laterală absentă sau foarte slab dezvoltată. Culoarea spatelui este albastră verzui spre gri plumburiu, parțile laterale sunt argintii, de multe ori cu 3-9 dungi longitudinale; înotătoarele sunt hialine sau întunecate. le sunt larg răspândite pe litoralul mărilor tropicale, subtropicale și temperate, mai rar în ape dulci. Sunt pești eurihalini (suportă variații mari ale salinității), care trăiesc de obicei în bancuri mari în apele de coastă, pe lângă țărm, și
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
România se întâlnește în toate zonele, cu frecvență mai mare în Transilvania, Banat și Moldova. Descriere. Adultul are 4,0 - 5,0 mm lungime, capul este brun, toracele și abdomenul negru cu reflexe cenușii, iar picioarele negre. Aripile sunt lungi, hialine, cu nervuri de culoare gălbuie (fig. 43 a). Oul este alb, cu striațiuni fine, dispuse transversal. Larva matură are 6,0 - 7,0 mm lungime, de culoare alb-gălbuie, apodă și acefală (fig. 43 b). Pupa are formă de butoiaș, de
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
elitrele sunt puternic scurtate și trunchiate la vârf, rămânând descoperite ultimele 4 tergite abdominale. Aripile membranoase sunt penate, formate dintr-o nervură principală în jurul căreia se fixează peri lungi. La reprezentanții genului Nossidium aripile membranoase sunt formate dintr-o porțiune hialină în jurul căreia sunt prezenți franjuri de peri. Uneori aripile membranoase pot fi bine vizibile în spatele elitrelor (Ptilliola). Epipleurele elitrelor extrem de înguste. Picioarele subțiri. Coxele anterioare scurte, conice sau transverse, cotangente sau ușor depărtate între ele. Coxele posterioare de forme diferite
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
dublu ondulată, prevăzută cu o linie mediană fină. Unghiurile posterioare ale pronotului drepte. Scutelul mare, triunghiular. Elitrele acoperă complet abdomenul, vârfurile elitrelor (luate împreună) sunt rotunjite. Spre vârful elitrelor este vizibil un rudiment de strie suturală. Aripile membranoase bine dezvoltate, hialine, înconjurate de franjuri de peri. Prosternul necarenat, prevăzut la nivelul coxelor anterioare cu o apofiză îngustă. Mezosternul cu o carenă mediană fină, apofiza mezosternului îngustă, cu un tubercul mic. Episternitele metasternului înguste, dar bine vizibile. Metasternul are o carenă mediană
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
sau nodulare și adenopatii hilare bilaterale. În lavajul bronhiolo-alveolar se constată prezența a numeroase celule inflamatorii și imune. Diagnosticul de certitudine se face prin biopsia pulmonară care pune în evidență modificări specifice de necroză a epiteliului alveolar de tipul membranelor hialine, precum și infiltrații tisulare ce conțin multe eozinofile. C) Histiocitoza X este o granulomatoză (expresia morfologică a bolii este un granulom eozinofil reprezentat printr-o aglomerare de celule de tip: neutrofile, eozinofile, limfocite și celule histiocitare). Ea se numește și "granulomul
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
frecvente, celulele epiteliale sugerează lezarea epiteliului tubular (necroza tubulară acută sau nefrita tubulo-interstițială). • Celulele grăsoase, întâlnite în sindromul nefrotic, sunt celule epiteliale care au reabsorbit lipide. Aceste celule pot aglutina, formând corpi grăsoși ovalari sau se pot fixa pe cilindrii hialini, rezultând cilindrii grăsoși. • Alte celule prezente în urină sunt celulele scuamoase (de origine cutanată, uretrală sau vaginală), de dimensiuni mari, plate, cu nucleu mic. Celulele epiteliale tranziționale își au originea în uro-epiteliu, începând de la nivelul pelvisului și terminând cu uretra
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în leucocite fixate pe o matrice proteică. Sunt frecvent prezenți în nefropatiile tubulo-interstițiale (inclusiv în pielonefrita acută) (figura 6). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii epiteliali constau într-un număr variabil de celule epiteliale aglutinate și fixate pe o matrice hialină; sunt frecvent întâlniți în necroza tubulară acută (figura 7). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii hialini sunt constituiți exclusiv din proteine; sunt nespecifici, fiind prezenți atât în urina normală, cât și în numeroase afecțiuni renale. • Cilindrii granulari sunt constituiți din
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acută) (figura 6). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii epiteliali constau într-un număr variabil de celule epiteliale aglutinate și fixate pe o matrice hialină; sunt frecvent întâlniți în necroza tubulară acută (figura 7). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii hialini sunt constituiți exclusiv din proteine; sunt nespecifici, fiind prezenți atât în urina normală, cât și în numeroase afecțiuni renale. • Cilindrii granulari sunt constituiți din material proteic granular, rezultat fie din alterarea proteinelor serice, fie din alterarea celulelor prezente în urină
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
alterarea celulelor prezente în urină. Prezența cilindrilor granulari este de regulă patologică, nefiind însă specifică unei anumite boli renale. Pot fi întâlniți atât în necroza tubulară acută, cât și în glomerulopatii sau nefropatii tubulo-interstițiale. • Cilindrii ceroși sunt constituiți din material hialin format în tubii renali dilatați sau atrofiați din bolile renale cronice. • Cristaluria este prezentă în mod fiziologic în urină; prezența masivă a cristalelor în urină este însă patologică. Cristalele de oxalat de calciu prezintă o formă specifică, de plic sau
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
stare se manifestă cu oligurie (până la anurie completă), uneori edeme (în jumătate din cazuri, discrete), iar TA este normală sau puțin crescută. Examenul urinii relevă un sindrom nefritic, cu proteinurie moderată (1-2 g/zi, neselectivă, rareori SN), hematurie, cilindri hematici, hialini și granuloși, leucociturie. Se asociază un sindrom inflamator nespecific (CRP, VSH, fibrinogen crescute etc.), iar serologia permite diagnosticul tipului de GNEC: Ac anti-MBG, complexe imune circulante sau ANCA. Tipul GNEC Patogeneza GNEC secundare I Ac anti-MBG Boala Goodpasture (cu hemoragii
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
MO arată prezența în unele anse capilare (leziuni segmentare) ai unor glomeruli (leziuni focale) a unei scleroze și a unei colabări a mezangiului, cu ușoară proliferare a celulelor mezangiale și ocluzia parțială a lumenului capilar de către un depozit de substanță hialină PAS+. La contactul cu aceste leziuni segementare, celulele epiteliale, adesea hipertrofiate și vacuolizate, se pot detașa de membrana bazală. Hialinoza se localizează mai frecvent la polul vascular, dar poate fi dispusă și periferic. Când se situează la polul tubular, leziunile
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]